Dymiński împotriva Poloniei

Publicat la 24 martie 2025 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 64519/16 Piotr DYMIשSKI împotriva Poloniei depusă la 3 noiembrie 2016 a comunicat la 5 martie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile penale împotriva reclamantului în cursul cărora nu i s-a oferit ocazia de a examina un martor împotriva acestuia. Reclamantul și alte cinci persoane au fost inculpate pentru anumite infracțiuni legate de droguri. În timp ce Curtea Regională a trimis cazul înapoi pentru investigații suplimentare și a ordonat procurorului să permită reclamantului și co-acuzatului să examineze principalul martor, A.H., acest lucru nu a avut loc de când A.H. a fost ascuns. În iunie 2014, Curtea Regională a constatat că reclamantul a fost vinovat de două conturi de trafic de droguri, l-a condamnat la 4 ani de închisoare și a amendat 6.000 de zloți polonezi (aproximativ 1.450 euro).

Declarațiile de proces au fost atât de clare, coerente și coerente încât veracitatea lor nu a putut fi interogată. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri și a prezentat o declarație scrisă notarizată în care A.H. se pare că a retras declarațiile sale anterioare. În mai 2015, Curtea de Apel a menținut hotărârea de primă instanță. Referindu-se la absența A.H. la proces, acesta a remarcat că martorul se ascundea și, prin urmare, a examinat-o în sala de judecată este obiectiv imposibil. În orice caz, a considerat că Curtea Regională a examinat declarațiile preliminare A.H. cu atenție. În plus, Curtea de Apel a refuzat să admită declarația notarizată ca dovada că este inadmisibilă prin lege.

La 4 mai 2016, Curtea Supremă a respins recursul de casare al reclamantului ca fiind evident nefondat. Invocând art. 6 §§ 1 și 3 litera (d) din Convenție, reclamantul se plânge că condamnarea sa se bazează pe dovezi netestate. A fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de a examina sau de a examina martorii împotriva lui, în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție, în sensul că nici reclamantul, nici avocații săi nu au primit ocazia, în orice etapă a procedurii, de a examina A.H.? În special, având în vedere principiile stabilite de Curte în hotărârea sa în cazul Schatschaschwili v. Germania [GC], nr. 9154/10, CEDH 2015: (a) A existat un motiv bun pentru a admite drept dovezi declarații preliminare făcute de A.H.

și, ulterior, pentru a le citi la proces? (b) Condamnarea reclamantului a fost bazată exclusiv sau într-o măsură decisivă sau semnificativă pe dovezile furnizate de A.H.? (c) Au existat suficiente factori de contraechilibrare pentru compensarea dificultăților cauzate apărării ca urmare a faptului că nu a fost în măsură să pună la îndoială A.H.? În special, ce măsuri au fost luate de către autoritățile interne de urmărire penală și de către instanțele interne pentru a proteja drepturile de apărare ale reclamantului?

Published on 24 March 2025

FIRST SECTION

Application no. 64519/16 Piotr DYMIŃSKI against Poland lodged on 3 November 2016 communicated on 5 March 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns criminal proceedings against the applicant in the course of which he was not afforded an opportunity to examine a witness against him. The applicant and five other persons were indicted for certain drug-related offences. While the Regional Court remitted the case back for further investigation and instructed the prosecutor to allow the applicant and the co ‑ accused to cross-examine the main witness, A.H., this did not take place since A.H. was in hiding. In June 2014 the Regional Court found the applicant guilty of two counts of drug trafficking, sentenced him to 4 years’ imprisonment and fined him 6,000 Polish zlotys (approximately 1,450 euros). It acknowledged that the case was mainly based on A.H.’s pre-trial statements and that the witness had not been cross-examined in the courtroom.

However, it noted that the pre ‑ trial statements were so clear, consistent and coherent that their veracity could not be questioned. The applicant appealed against that judgment and submitted a notarised written statement in which A.H. had apparently retracted her pre-trial statements. In May 2015 the Court of Appeal upheld the first-instance judgment. Referring to A.H.’s absence at the trial, it noted that the witness had been in hiding and thus, having her examined in the courtroom was objectively impossible. In any event, it considered that the Regional Court had examined A.H.’s pre-trial statements with due caution. In addition, the Court of Appeal refused to admit the notarised statement into evidence on the ground that it was inadmissible by law.

On 4 May 2016 the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal as manifestly ill-founded. Invoking Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention, the applicant complains that his conviction was based on untested evidence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant’s right to a fair trial, including a right to examine or have examined witnesses against him, under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention, been breached in that neither the applicant nor his lawyers had been given an opportunity, at any stage of the proceedings, to examine A.H.? 2. In particular, having regard to the principles established by the Court in its judgment in the case of Schatschaschwili v. Germany [GC], no. 9154/10, ECHR 2015: (a) Was there a good reason for admitting as evidence pre-trial statements made by A.H. and, subsequently, reading them out at the trial? (b) Was the applicant’s conviction based solely or to a decisive or significant extent on the evidence provided by A.H.?

(c) Have there been sufficient counterbalancing factors to compensate for the difficulties caused to the defence as a result of the fact that it had been unable to question A.H.? In particular, what measures were taken by the domestic prosecution authorities and by the domestic courts to safeguard the applicant’s defence rights?