Comunicat la 5 martie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 75882/13 PFENNING DISTRIBUTIE S.R.L. împotriva României introdusă la 28 noiembrie 2013 OBIECTUL L ) privind un vehicul al cărui proprietar a fost. Amenzile au fost constatate la 11 și, respectiv, 15 iunie 2012; reclamanta a contestat amenzile aplicate, fiecare având o valoare de 2 750 lei românești (aproximativ 617 EUR), în cadrul a două proceduri separate. L 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România a intrat în vigoare; legea prevedea că circulația pe drumurile naționale fără a fi plătit tariful de utilizare era acum calificată drept amendă continuă și că un al doilea proces verbal de amendă nu putea fi încheiat în termen de 30 de zile. de la data primului proces verbal. Recurenta susține că argumentele sale referitoare la aplicarea legii penale mai dulci și a principiului non- bis in idem nu au fost examinate de tribunalul județ de [41] care hotărăște la 17 iunie 2013 cu privire la recursul său în cadrul celei de a doua proceduri. 1 din Convenție, în domeniul său penal, a fost aplicabil procedurii urmate în speță (Engel și alții c. Țările de Jos, 8 iunie 1976, §§ 80-85, seria A n 22, și Öztürk c. Germania, 21 februarie 1984, § 47-54, seria A n 73) În la 6 alin. (1) din Convenție? În special, instanța departamentală din Ecuador, atunci când a pronunțat hotărârea din 17 iunie 2013, a răspuns în mod motivat argumentelor recurentei referitoare la aplicarea legii penale mai dulci și a principiului non bis in idem (a se vedea, mutatis mutandis, Boldea c. România, n 19997/02, §§ 31-34, 15 februarie 2007) În mod alternativ, art. 6 alineatul (1) din Convenție, în domeniul său civil, a fost aplicabil procedurii urmate în speță În cazul în care litigiul privind drepturile de caracter civil ale recurentei a fost auzit în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 Õ 1 din Convenție În special, hotărârea Tribunalului județean din 17 iunie 2013 a fost motivată și neîncuviințată Recurenta și a fost refuzată, cu încălcarea articolului 7 din convenție, aplicarea unei legi penale mai blânde adoptate după momentul în care a fost săvârșită încălcarea (Scoppola c. Italia (n [GC], n 10249/03, § 109, 17 septembrie 2009) În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7, recurenta a fost acuzată de două ori pentru aceeași încălcare a comportamentului pe drumurile naționale ale statului pârât fără a fi plătit tariful prevăzut de lege (A și Bc. Norvegia [GC], nr. 24130/11 și nr. 29758/11, § 117-134, CEDH 2016) În acest caz, procedura se aplica excepțiilor prevăzute la art. 4 alineatul (2) din Protocolul nr.
Communiquée le 5 mars 2018
Requête n
o
75882/13
contre la Roumanie
introduite le 28 novembre 2013
La requête concerne
deux amendes contraventionnelles successives appliquées à la requérante pour défaut de paiement du tarif d’utilisation des routes nationales en Roumanie (
rovinieta
) concernant un véhicule dont elle était la propriétaire. Les contraventions avaient été constatées les 11 et 15
juin 2012 respectivement. La requérante a contesté les amendes appliquées, d’une valeur de 2
750 lei roumains chacune (soit environ 617
euros), dans le cadre de deux procédures séparées. L’amende a été remplacée par l’avertissement dans le cadre de la première procédure et maintenue dans le cadre de la seconde. Le 27 juillet 2012, la loi n
o
144/2012 sur la modification de l’ordonnance du Gouvernement n
o
15/2002 sur l’application du tarif d’utilisation et du tarif de passage sur le réseau des routes nationales en Roumanie est entrée en vigueur
; la loi disposait que le fait de circuler sur les routes nationales sans avoir payé le tarif d’utilisation était désormais qualifié de contravention continue et qu’un second procès
‑
verbal de contravention ne pouvait pas être dressé dans un délai de 30
jours à compter de la date du premier procès
‑
verbal. La requérante allègue que ses arguments relatifs à l’application de la loi pénale plus douce et du principe
non bis in idem
n’ont pas été examinés par le tribunal départemental de Hunedoara statuant, le 17
juin 2013, sur son recours dans le cadre de la seconde procédure.
1.
L’article 6 §
1 de la Convention, dans sa branche pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce (
Engel et autres c. Pays-Bas
, 8
juin 1976, §§ 80-85, série A n
o
22, et
Öztürk c. Allemagne
, 21
février 1984, §§ 47-54, série A n
o
73)
?
Dans l’affirmative, le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre la requérante a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article
6 § 1 de la Convention
? En particulier, le tribunal départemental de Hunedoara, lorsqu’il a rendu l’arrêt du 17 juin 2013, a-t-il répondu, de manière motivée, aux arguments de la requérante relatifs à l’application de la loi pénale plus douce et du principe
non bis in idem
(voir,
mutatis mutandis
,
Boldea c. Roumanie
, n
o
19997/02, §§ 31-34, 15 février 2007)
?
2.
Alternativement, l’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce
?
Dans l’affirmative, la contestation sur les droits de caractère civil de la requérante a-t-elle entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, l’arrêt du tribunal départemental de Hunedoara, du 17 juin 2013 était-il motivé et dépourvu d’arbitraire
?
3.
La requérante s’est-elle vu refuser, en violation de l’article
7 de la Convention, l’application d’une loi pénale plus douce adoptée après le moment où l’infraction a été commise (
Scoppola c. Italie (n
o
2)
[GC], n
o
10249/03, § 109, 17 septembre 2009)
?
4.
La requérante a-t-elle, au mépris de l’article
4 §
1 du Protocole n
o
7, été poursuivie deux fois pour la même infraction de conduite sur les routes nationales de l’État défendeur sans avoir payé le tarif prévu par la loi (
A et B c.
Norvège
[GC], n
os
24130/11 et 29758/11, §§ 117-134, CEDH 2016)
?
Dans l’affirmative, la procédure relevait-elle des exceptions envisagées par l’article
4 §
2 du Protocole n
o
7
?