CtEDO 25.10.2013 Auto

SC ANTARES TRANSPORT SA AND SC TRANSROBY SRL v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
25.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SC ANTARES TRANSPORT SA AND SC TRANSROBY SRL v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 27227/08 SC ANTARES TRANSPORT SA și SC TRANSROBY SRL împotriva României depusă la 6 iunie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, S.C. Antares Transport S.A. (primul reclamant) și S.C. Transroby S.R.L. (al doilea reclamant), sunt două societăți comerciale române situate în Râmnicu-Vâlcea. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 2005, Consiliul județului Vâlcea a aprobat programul pentru transportul persoanelor pentru perioada între iulie 2005 și iulie 2008. A fost organizată o licitație publică și cele două solicitante în asociere au hotărât un grup de șapte rute de transport, grupul nr.11, pentru care au primit licențele necesare prin lege. Pentru a desfășura această activitate, reclamanții au contractat un împrumut bancar, au achiziționat o serie de vehicule și au crescut numărul angajaților lor. La 28 iunie 2006, Curtea de Apel Pitești a permis o cerere de către o a treia societate și a revocat decizia Consiliului județului Vâlcea din 15 Aprilie 2005 în ceea ce privește una dintre rute, nr. 047, incluse în grupul nr. 11. Curtea a susținut că, atunci când a reunit rutele pentru grupul nr. 11, consiliul județului a acționat arbitrar și a încălcat regulile de concurență. Prin urmare, instanța a ordonat consiliului județului să re analiza rutei nr. 047 și pentru a trece la noua sa judecată prin licitație publică ca o rută independentă, folosind următoarea formulație: „În concluzie, instanța consideră că este necesar să se revoce parțial decizia nr. 63/15.04.2005 privind aprobarea programului pentru transportul persoanelor (...) pentru perioada 2005-2008 în ceea ce privește oferta 27, grupul de rute nr. 11, rută nr. 047 Dragasani-Babeni-Rm.Valcea. (...) rezultă că acuzatul ar trebui să re-analyzeze ruta 047 Dragasani-Babeni-Rm.Valcea ca o rută independentă (...) și având în vedere ceea ce a fost stabilit [sub] pentru a trece la o ofertă nouă prin licitație.” În aplicarea hotărârii menționate mai sus, Consiliul județului Vâlcea a emis la 6 iulie 2006 o decizie de aprobare a unui nou program de transport de persoane pentru perioada 2005-2008, cu condiția ca toate rutele din grupul nr. 11 să fie licitate ca rute independente. ulterior, la 26 iulie 2006, reclamanții au primit o scrisoare din partea Autorității Rutiere Române ( Autoritatea Rutierã Românã le informa că au trebuit să își predea licențele pentru întregul grup nr. 11 imediat. La 2 octombrie 2006, după ce au îndeplinit procedura administrativă anterioară, reclamanții au contestat în fața instanțelor hotărârea Consiliului județului Vâlcea din 6 iulie 2006. Acestea au susținut că dispozițiile hotărârii din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești trebuiau să fie înțelese ca ordonând consiliului județului să fie pus în licitație ca o rută individuală numai nr. 047 și nu ca întreg grup. Ei s-au plâns că, prin predarea licențelor pentru întregul grup, au pierdut posibilitatea de a participa la licitație organizată în iulie 2006 pe baza deciziei atacate a Consiliului județului Vâlcea. La 23 ianuarie 2007, Curtea județului Vâlcea a respins acțiunea reclamanților, declarând că Consiliul județului Vâlcea a decis corect să licitați ca rute individuale toate rutele incluse anterior în grupul nr. 11, prin urmare, executarea hotărârii finale din 28 iunie 2006. Această hotărâre a fost susținută de Curtea de Apel Timisoara, care a respins recursul reclamanților la punctele de drept (recurse ) la 6 decembrie 2007. Judecătorul R.P., președintele formației, a aderat la opinie disidentă la hotărârea privind apelul. El a afirmat că prin punerea în licitație a întregului grup de rute nr. 11, Consiliul județului Vâlcea nu a luat în considerare dispozițiile hotărârii finale din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, care se referă în mod clar numai la ruta nr. 047. Judecătorul R.P. a afirmat, de asemenea, că decizia Consiliului județului Vâlcea din 6 iulie 2006 a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În cele din urmă, el a menționat că, în conformitate cu art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 privind litigiile administrative, o decizie administrativă nu poate fi revocată de aceeași instituție care l-a adoptat, dar numai de o hotărâre – care nu a fost cazul în prezenta litigiu. Între timp, primul reclamant a contestat, de asemenea, în fața instanțelor, decizia Autorității Rutiere Române care le-a fost transmisă prin scrisoarea din 26 iulie 2006. La 25 aprilie 2007, Curtea Înaltă de Justiție și Cassare a permis cererea reclamantului și a susținut că numai licența pentru rută nr. 047 ar trebui să fie renunțată. În ceea ce privește licențele deținute de solicitanți pentru restul rutelor din grupul nr. 11, instanța a susținut că acestea constituie o „poziție” în domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și nu există nicio bază pentru a cere retragerea lor prin intermediul unui act administrativ. 10. Cu toate acestea, până la eliberarea acestei hotărâri, reclamanții și-au predat deja licențe și în iulie 2006 s-a organizat deja o nouă licitație la care reclamanții susțin că nu pot participa din moment ce nu îndeplinesc cerințele impuse de Consiliul județului Vâlcea. Legea internă relevantă 11. Legea nr. 554 din 2004 privind litigiile administrative prevede la art. 1 alineatul (6) că, după adoptarea unei decizii administrative și începe să-și producă efectele, aceasta poate fi revocată numai prin hotărâre. 12. Conform Ordinului nr. 1987 din 2005 al Ministrului Transporturilor care reglementează transportul rutier, licența de rută este eliberată de către Autoritatea României după licitații publice organizate de consiliile județului. Situațiile în care licența pentru o anumită rută poate fi retrasă dintr-o societate sunt limitate după cum urmează: art. 65 „Retragerea licenței de rută este efectuată de către biroul local al Autorității României Rutiere în următoarele cazuri: la încetarea activității operatorului de transport; la retragerea licenței de transport; atunci când operatorul de transport nu mai are capacitatea de a transporta sau numărul de vehicule necesare pentru rută; la încălcarea pentru mai mult de 10 ori a condițiilor contractuale stabilite la licitație pentru licență; atunci când [licența] a fost obținută prin furnizarea de documente false de informații; atunci când [licența] a fost acordată pentru a fi utilizată de un alt operator de transport; atunci când condițiile în care a fost acordată nu mai sunt îndeplinite.” COMPLAINT 13. Reclamanții se plâng că retragerea licențelor pentru activitățile de transport a fost ilegală și le-a cauzat o pierdere semnificativă în bugetul societăților lor în încălcarea dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat vreo interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamanților? În cazul în care aceaceasta a fost interferența în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și necesară pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general? Guvernul este invitat să prezinte informații cu privire la legislația privind eliberarea și retragerea licențelor de rută în momentul respectiv.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

4 cauze
Sursă