GIURGI c. ROUMANIE

Comunicat la 2 octombrie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 40124/13 Silviu-Alexanderu GIURGI împotriva României, introdusă la 13 iunie 2013 Cererea se referă la o procedură de încuviințare a unei amenzi de timbru aplicată reclamantului pentru tulburări de ordine publică. Reclamantul susține că, în lipsa unei administrări directe a probelor de către instanța care a pronunțat cauza în ultimă instanță, procedura nu a fost compatibilă cu cerințele articolului 6 din Convenția în materie penală. În special, acesta susține că, în hotărârea sa definitivă din 17 decembrie 2012, Tribunalul departamental din București a respins contestația, bazându-se în principal pe o nouă interpretare a declarației singurului martor auzit în cursul procedurii. Tribunalul departamental și-a exprimat îndoiala cu privire la credibilitatea martorului, în timp ce instanța de primă instanță, singura instanță care l-a ascultat pe acest martor, a anulat declarația sa. La art. 6 alineatul (1) din Convenție se aplica, în domeniul său penal, procedurii urmate în speță pentru contestarea procesului-verbal de amendă? În acest caz, cauza reclamantului a fost considerată echitabilă, în conformitate cu cerințele articolului 6 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Nicoleta Gheorghe c. România, n 23470/05, 3 aprilie 2012 Găitanaru c. România , n 26082/05, 26 iunie 2012 ; și Ovidiu Cristian Stoica c. România , n 55116/12, 24 aprilie 2018) ? În special, respingerea de către tribunalul departamental a contestației reclamantului fără ca acesta să efectueze o nouă audiere a martorului M.C. este conformă cu această dispoziție

Communiquée le 2 octobre 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

40124/13

Silviu-Alexandru GIURGI

contre la Roumanie

introduite le 13 juin 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une procédure de contestation d’une amende contraventionnelle appliquée au requérant pour troubles à l’ordre public. Le requérant allègue qu’en l’absence d’administration directe des preuves par la juridiction qui a tranché l’affaire en dernière ressort, la procédure n’a pas été compatible avec les exigences de l’article

6 de la Convention en matière pénale.

En particulier, il soutient que dans son arrêt définitif du 17

décembre 2012, le tribunal départemental de Bucarest a rejeté la contestation en se fondant essentiellement sur une nouvelle interprétation de la déclaration du seul témoin entendu au cours de la procédure. Le tribunal départemental a exprimé des doutes quant à la crédibilité du témoin, alors que le tribunal de première instance, la seule juridiction qui a entendu ce témoin, avait annulé l’amende en s’appuyant sur sa déclaration.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’article 6 § 1 de la Convention était-il applicable, dans sa branche pénale, à la procédure suivie en l’espèce visant à contester le procès-verbal de contravention?

2.

Dans l’affirmative, la cause du requérant a-t-elle été jugée équitablement, en conformité avec les exigences de l’article 6 de la Convention

(voir,

mutatis mutandis, Nicoleta Gheorghe c. Roumanie

, n

o

23470/05, 3 avril 2012

;

Găitănaru c. Roumanie

, n

o

26082/05, 26 juin 2012

; et

Ovidiu Cristian Stoica c. Roumanie

, n

o

55116/12, 24 avril 2018)

? En particulier, le rejet par le tribunal départemental de la contestation du requérant sans qu’il procède à une nouvelle audition du témoin M.C. est-elle conforme à cette disposition

?