FISCHER RODRIGUES CRUZ DA COSTA v. PORTUGAL

Comunicat la 5 martie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 3145/15 José Miguel FISCHER RODRIGUES CRUZ DA COSTA împotriva Portugaliei depusă la 5 decembrie 2014 OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la cererile de concediu de închisoare nefruntate ale reclamantului. În special, la 6 iunie 2013, Tribunalul Porto pentru Execuția Sancțiunilor și-a respins cererea din cauza faptului că nu a fost garantat că reclamantul, în cazul în care a acordat concediul, nu ar evita executarea condamnării rămasei condamnate și ar fi purtat în mod social responsabil fără a comite alte infracțiuni, că acordarea concediului în etapa dată a condamnării nu a fost compatibilă cu cerințele de prevenire generală și că situația juridică a reclamantului nu a fost încă întemeiată având în vedere existența altor proceduri împotriva acestuia. Nu există niciun recurs împotriva acestei hotărâri în temeiul legii, care a fost confirmat reclamantului de mai multe instanțe judiciare. Dacă cererea ar fi fost acordată, însă, procurorul public ar fi avut dreptul să depună un recurs. Reclamantul s-a întors la Curtea Constituțională, care a dat o decizie cu privire la fondul cazului în detrimentul reclamantului la 15 iulie 2014. art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil șefului său civil în cazul în cauză? În special, reclamantul deține un „drept” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Boulois v. Luxemburg [GC], nr. 37575/04, §§§ 90-94, CEDO 2012)? În cazul în care art. 6 § 1 era aplicabil, a fost respectat dreptul reclamantului de a avea acces la o instanță, având în vedere că singurul recurs posibil în astfel de cazuri este aparent cel al procurorului public în cazul în care cererea a fost acordată? Este această asimetrie procedurală compatibilă cu principiul de „igualtate a armelor” inerent cu noțiunea de o audiere echitabilă în sensul articolului 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 5 March 2018

FOURTH SECTION

Application no. 3145/15

José Miguel FISCHER RODRIGUES CRUZ DA COSTA

against Portugal

lodged on 5 December 2014

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The case concerns the applicant’s unsuccessful applications for prison leave. In particular, on 6 June 2013 the Porto Tribunal for the Execution of Penalties dismissed his application on the grounds that it was not guaranteed that the applicant, if granted the leave, would not evade the execution of the remaining sentence and would behave in a socially responsible manner without committing further crimes, that the granting of the leave at the given phase of the sentence was not compatible with the requirement of general prevention and that the applicant’s legal situation was not yet fully settled given the existence of other proceedings against him.

No appeal lay against this decision under the law, which was confirmed to the applicant by several court instances. Had the application been granted, however, the public prosecutor would have been entitled to lodge an appeal.

The applicant turned to the Constitutional Court, which gave a decision on the merits of the case to the applicant’s detriment on 15 July 2014.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Was Article

6 §

1 of the Convention under its civil head applicable to the proceedings in the present case? In particular, did the applicant possess a “right” for the purposes of Article 6 § 1 of the Convention (see

Boulois v.

Luxembourg

[GC], no. 37575/04, §§ 90 to 94, ECHR 2012)?

2.

If Article 6 § 1 was applicable, was the applicant’s right to access to a court respected, given that the only appeal possible in such cases is apparently that of the public prosecutor in case the application was granted? Is this procedural asymmetry compatible with the principle of “equality of arms” inherent in the notion of a fair hearing for the purposes of Article

6 §

1 of the Convention?