NOVAKOVSKAYA v. RUSSIA

Comunicat la 6 martie 2018 THIRD SECTION Cererea nr. 15593/15 Raisa Aleksandrovna NOVAKOVSKAYA împotriva Rusiei depusă la 18 martie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Raisa Aleksandrovna Novakovskaya, este un național rus, care s-a născut în 1937 și trăiește în Moscova. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Yu.L. Yershov, un avocat practicant la Moscova. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Fiul reclamantului a solicitat instanțelor naționale să o renunțe la capacitatea juridică. La 19 mai 2014, Curtea de district Simonovskiy din Moscova („Tribunalul de district”) a avut o ședință preliminară. Aprilie 2014 a fost tratată într-un spital psihiatric („Spitalul”). Curtea de District a ordonat spitalului să efectueze o examinare expertă a reclamantului. Acesta a pus următoarele întrebări pentru experți: dacă reclamantul a suferit de o boală psihiatru; dacă ea a fost capabilă să înțeleagă și să-și controleze acțiunile; și dacă participarea reclamantului la procedurile judiciare ar pune în pericol viața și sănătatea ei sau a altor persoane. La 24 iunie 2014, experții, trei medici ai spitalului, au emis raportul lor. Ei au susținut că reclamantul a suferit de demență vasculară care a dus la scăderea atenției, memoriei și abilităților intelectuale, emoționalitatea excesivă, incapacitatea de gândire critică și realistă, temerile obsesive de a fi otrăvit sau abuzat în alt mod. Experții au crezut că reclamantul nu mai este adaptat pentru activitățile de viață socială sau cotidiană. Ei au concluzionat că reclamantul nu a putut înțelege și controla acțiunile ei. Experții au considerat în cele din urmă că nu poate participa la procedurile de judecată pentru că acest lucru ar pune în pericol viața și sănătatea ei sau a altor persoane. La 25 iulie 2015 Curtea de District a organizat o audiere care a durat aproximativ 30 de minute. Potrivit înregistrărilor audierii, în răspuns la întrebările judecătorului, reclamantul a răspuns după cum urmează. Ea a trăit singur și a considerat pentru un timp pentru a vinde jumătate din apartamentul ei. Reclamantul a mai spus că ea a fost teamă să rămână cu fiul ei în timp ce el a bătut-o și a forțat să ia medicamente. Nu mai au urmat întrebări. În hotărârea judecătorului, judecătorul a remarcat că reclamantul a fost „neînțeles, dezorganizat, slab orientat în timp și în loc”. Judecătorul a reiterat apoi concluzia experților că reclamantul a suferit de o boală mentală; nu a putut înțelege și controla acțiunile ei și a solicitat tutoreul. Judecătorul a declarat că reclamantul este legal incapabil. Ea s-a plâns, în special, că Curtea de District se bazase doar pe raportul de experți psihiatrici fără să examineze orice altă circumstanță care ar putea fi relevantă pentru determinarea statutului ei juridic. Reclamantul s-a mai plâns că nu a fost asistată de un avocat în timpul procedurii sale de incapacitate și că examinarea ei expertă a fost ordonată și efectuată în încălcarea cerințelor legislației naționale. Decembrie 2014 reclamantul solicită instanței de recurs să amâne audierea cazului ei. Ea a afirmat că fiul său și-a luat pașaportul și, prin urmare, nu a putut angaja un avocat și nu ar fi permisă intrarea în sediul tribunalului. La 24 decembrie 2014 Tribunalul Orașului Moscova („Curtea Municipală”) a organizat o audiere de apel asupra cazului reclamantului. Reprezentantul fiului reclamantului a informat judecătorul că pașaportul a fost returnat la reclamant cu o zi înainte. Judecătorul a remarcat apoi că reclamantul a fost notificat în mod corespunzător în legătură cu momentul și locul audierii, a respins cererea ei de amânare a audierii și a continuat în absența ei. Curtea Orașului nu a constatat niciun motiv care să nu fie de acord cu hotărârea judecătorului de primă instanță și a susținut raționamentul său. Nu a stabilit încălcări în procedura de ordonare a examinării experților reclamantului. În ceea ce privește chestiunea asistenței judiciare în cadrul procedurii de primă instanță, Curtea Orașului a remarcat că reclamantul nu l-a solicitat. Astfel, a susținut hotărârea din 25 iulie 2014. Legea internă relevantă Secțiunea 5 subsecțiunea 2 din Legea de asistență psihiatrică din 1992 prevede o listă a drepturilor persoanelor care suferă de tulburări psihice, inclusiv dreptul la asistența unui avocat, a unui reprezentant juridic sau a unei alte persoane. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție că procedurile ei de incapacitate au fost nedreptate. În special, ea se plânge că, în audierea preliminară, instanța a ordonat examinarea ei psihiatrică în absența ei și, prin urmare, nu a putut prezenta poziția sa în ceea ce privește alegerea experților și întrebările care le trebuie adresate. În plus, întrucât reclamantul și-a revenit pașaportul doar o zi înaintea audierii de recurs și cererea de amânare a audierii a fost respinsă, reclamantul nu a putut angaja un avocat care să pregătească și să-și prezinte poziția în fața instanței de recurs. Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a fost furnizată asistență juridică în timpul procedurii sale de incapacitate. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că instanțele au cedat-o de capacitate juridică numai pe raportul expert și fără examinarea altor circumstanțe relevante. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că incapacitatea ei juridică deplină a privat-o de dreptul de a se bucura independent de posesiunile sale. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în cazul privind capacitatea ei juridică, astfel cum este prevăzut la art. 6 § 1 din Convenție? În special, reclamantul a avut un „drept efectiv la o instanță” având în vedere absența ei de la audierea preliminară din 19 mai 2014 și audierea de recurs din 24 decembrie 2014? A fost reclamantul capabil să-și prezinte cazul în mod eficient în fața instanțelor naționale fără reprezentare juridică? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața privată împotriva art. 8 din Convenție, având în vedere decizia instanței interne de a-i declara legal incapacitatea? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție s-a observat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, având în vedere incapacitatea ei legală? În cazul în care a fost necesară această interferență pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general?

Communicated on 6 March 2018

THIRD SECTION

Application no. 15593/15

Raisa Aleksandrovna NOVAKOVSKAYA

against Russia

lodged on 18 March 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Raisa Aleksandrovna Novakovskaya, is a Russian national, who was born in 1937 and lives in Moscow. She is represented before the Court by Mr Yu.L. Yershov, a lawyer practising in Moscow.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant’s son asked the national courts to divest her of legal capacity. On 19

May 2014 the Simonovskiy District Court of Moscow (“the District Court”) held a preliminary hearing. The applicant was absent at that hearing apparently because since 5

April 2014 she had been undergoing treatment in a psychiatric hospital (“the Hospital”). The District Court ordered the Hospital to perform an expert examination of the applicant. It put the following questions for the experts: whether the applicant suffered from a psychiatric disease; whether she was able to understand and control her actions; and whether the applicant’s participation in the court proceedings would endanger her or other people’s life and health.

On 24

June 2014 the experts, three doctors of the Hospital, issued their report. They held that the applicant suffered from vascular dementia leading to the decrease of attention, memory and intellectual abilities, excessive emotionality, inability of critical and realistic thinking, obsessive fears of being poisoned or otherwise abused. The experts believed that the applicant was no longer adapted for social or everyday life activities. They concluded that the applicant was unable to understand and control her actions. The experts finally considered that she could not participate in the court proceedings because that would endanger her or others’ life and health.

On 25

July 2015 the District Court held a hearing which lasted about thirty minutes. The applicant attended the hearing but was not represented by a lawyer. According to the hearing’s records, in reply to the judge’s questions the applicant answered as follows. She lived alone and considered for some time to sell half of her flat. The applicant further said that she was afraid to stay with her son as he was beating her and forced to take medications. No more questions followed. The judge noted in the judgment that the applicant was “untidy, disorganised, poorly oriented in time and place”. The judge then reiterated the experts’ conclusion that the applicant suffered from a mental disease; was unable to understand and control her actions and required guardianship. The judge declared the applicant legally incapable.

The applicant appealed. She complained, in particular, that the District Court had only relied on the psychiatric expert report without examining any other circumstances which could be relevant for her legal status determination. The applicant further complained that she had not been assisted by a lawyer during her incapacitation proceedings and that her expert examination had been ordered and performed in breach of the national law requirements.

On 21

December 2014 the applicant requested the appeal court to postpone the hearing of her case. She asserted that her son had taken away her passport and, thus, she could not hire a lawyer and would not be allowed entering the court premises.

On 24

December 2014 the Moscow City Court (“the City Court”) held an appeal hearing on the applicant’s case. The applicant was absent. The applicant’s son’s representative informed the judge that the passport had been returned to the applicant a day before. The judge then noted that the applicant had been properly notified about the time and place of the hearing, rejected her request to postpone the hearing and continued in her absence. The City Court found no grounds to disagree with the first instance court judgment and endorsed its reasoning. It established no violations in the procedure of ordering the applicant’s expert examination. As for the issue of legal assistance during the first-instance court proceedings, the City Court noted that the applicant had not requested it. It, thus, upheld the judgment of 25

July 2014.

B.

Relevant domestic law

Section 5 subsection 2 of the Psychiatric Assistance Act 1992 provides a list of the rights of persons suffering from psychiatric disorders, including the right to the assistance of a lawyer, legal representative or other person.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention that her incapacitation proceedings were unfair. In particular, she complains that at the preliminary hearing the court ordered her psychiatric expert examination in her absence and, thus, she had been unable to present her position regarding the choice of experts and the questions to be put to them. Further, as the applicant only had her passport returned to her a day before the appeal hearing and her request to postpone the hearing was rejected, the applicant had been unable to hire a lawyer to prepare and present her position before the appeal court. The applicant also complains that she was not provided with legal assistance throughout her incapacitation proceedings.

The applicant complains under Article 8 of the Convention that the courts divested her of legal capacity relying only on the expert report and without examination of other relevant circumstances.

The applicant complains under Article 1 of the Protocol No. 1 to the Convention that her full legal incapacitation deprived her of the right to independently enjoy her possessions.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the case concerning her legal capacity as required by Article 6 § 1 of the Convention?

In particular, did the applicant have an effective “right to a court” given her absence from the preliminary hearing of 19

May 2014 and the appeal hearing of 24

December 2014?

Was the applicant able to present her case effectively before the national courts without legal representation?

2.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for private life contrary to Article 8 of the Convention in the light of the domestic court’s decision to declare her legally incapable?

3.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in view of her legal incapacitation? If so, was that interference necessary to control the use of property in accordance with the general interest?