CtEDO 06.03.2018 Auto

NOVAKOVSKAYA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
06.03.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NOVAKOVSKAYA v. RUSSIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 6 martie 2018 THIRD SECTION Cererea nr. 15593/15 Raisa Aleksandrovna NOVAKOVSKAYA împotriva Rusiei depusă la 18 martie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Raisa Aleksandrovna Novakovskaya, este un național rus, care s-a născut în 1937 și trăiește în Moscova. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Yu.L. Yershov, un avocat practicant la Moscova. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Fiul reclamantului a solicitat instanțelor naționale să o renunțe la capacitatea juridică. La 19 mai 2014, Curtea de district Simonovskiy din Moscova („Tribunalul de district”) a avut o ședință preliminară. Aprilie 2014 a fost tratată într-un spital psihiatric („Spitalul”). Curtea de District a ordonat spitalului să efectueze o examinare expertă a reclamantului. Acesta a pus următoarele întrebări pentru experți: dacă reclamantul a suferit de o boală psihiatru; dacă ea a fost capabilă să înțeleagă și să-și controleze acțiunile; și dacă participarea reclamantului la procedurile judiciare ar pune în pericol viața și sănătatea ei sau a altor persoane. La 24 iunie 2014, experții, trei medici ai spitalului, au emis raportul lor. Ei au susținut că reclamantul a suferit de demență vasculară care a dus la scăderea atenției, memoriei și abilităților intelectuale, emoționalitatea excesivă, incapacitatea de gândire critică și realistă, temerile obsesive de a fi otrăvit sau abuzat în alt mod. Experții au crezut că reclamantul nu mai este adaptat pentru activitățile de viață socială sau cotidiană. Ei au concluzionat că reclamantul nu a putut înțelege și controla acțiunile ei. Experții au considerat în cele din urmă că nu poate participa la procedurile de judecată pentru că acest lucru ar pune în pericol viața și sănătatea ei sau a altor persoane. La 25 iulie 2015 Curtea de District a organizat o audiere care a durat aproximativ 30 de minute. Potrivit înregistrărilor audierii, în răspuns la întrebările judecătorului, reclamantul a răspuns după cum urmează. Ea a trăit singur și a considerat pentru un timp pentru a vinde jumătate din apartamentul ei. Reclamantul a mai spus că ea a fost teamă să rămână cu fiul ei în timp ce el a bătut-o și a forțat să ia medicamente. Nu mai au urmat întrebări. În hotărârea judecătorului, judecătorul a remarcat că reclamantul a fost „neînțeles, dezorganizat, slab orientat în timp și în loc”. Judecătorul a reiterat apoi concluzia experților că reclamantul a suferit de o boală mentală; nu a putut înțelege și controla acțiunile ei și a solicitat tutoreul. Judecătorul a declarat că reclamantul este legal incapabil. Ea s-a plâns, în special, că Curtea de District se bazase doar pe raportul de experți psihiatrici fără să examineze orice altă circumstanță care ar putea fi relevantă pentru determinarea statutului ei juridic. Reclamantul s-a mai plâns că nu a fost asistată de un avocat în timpul procedurii sale de incapacitate și că examinarea ei expertă a fost ordonată și efectuată în încălcarea cerințelor legislației naționale. Decembrie 2014 reclamantul solicită instanței de recurs să amâne audierea cazului ei. Ea a afirmat că fiul său și-a luat pașaportul și, prin urmare, nu a putut angaja un avocat și nu ar fi permisă intrarea în sediul tribunalului. La 24 decembrie 2014 Tribunalul Orașului Moscova („Curtea Municipală”) a organizat o audiere de apel asupra cazului reclamantului. Reprezentantul fiului reclamantului a informat judecătorul că pașaportul a fost returnat la reclamant cu o zi înainte. Judecătorul a remarcat apoi că reclamantul a fost notificat în mod corespunzător în legătură cu momentul și locul audierii, a respins cererea ei de amânare a audierii și a continuat în absența ei. Curtea Orașului nu a constatat niciun motiv care să nu fie de acord cu hotărârea judecătorului de primă instanță și a susținut raționamentul său. Nu a stabilit încălcări în procedura de ordonare a examinării experților reclamantului. În ceea ce privește chestiunea asistenței judiciare în cadrul procedurii de primă instanță, Curtea Orașului a remarcat că reclamantul nu l-a solicitat. Astfel, a susținut hotărârea din 25 iulie 2014. Legea internă relevantă Secțiunea 5 subsecțiunea 2 din Legea de asistență psihiatrică din 1992 prevede o listă a drepturilor persoanelor care suferă de tulburări psihice, inclusiv dreptul la asistența unui avocat, a unui reprezentant juridic sau a unei alte persoane. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție că procedurile ei de incapacitate au fost nedreptate. În special, ea se plânge că, în audierea preliminară, instanța a ordonat examinarea ei psihiatrică în absența ei și, prin urmare, nu a putut prezenta poziția sa în ceea ce privește alegerea experților și întrebările care le trebuie adresate. În plus, întrucât reclamantul și-a revenit pașaportul doar o zi înaintea audierii de recurs și cererea de amânare a audierii a fost respinsă, reclamantul nu a putut angaja un avocat care să pregătească și să-și prezinte poziția în fața instanței de recurs. Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a fost furnizată asistență juridică în timpul procedurii sale de incapacitate. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că instanțele au cedat-o de capacitate juridică numai pe raportul expert și fără examinarea altor circumstanțe relevante. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că incapacitatea ei juridică deplină a privat-o de dreptul de a se bucura independent de posesiunile sale. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în cazul privind capacitatea ei juridică, astfel cum este prevăzut la art. 6 § 1 din Convenție? În special, reclamantul a avut un „drept efectiv la o instanță” având în vedere absența ei de la audierea preliminară din 19 mai 2014 și audierea de recurs din 24 decembrie 2014? A fost reclamantul capabil să-și prezinte cazul în mod eficient în fața instanțelor naționale fără reprezentare juridică? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața privată împotriva art. 8 din Convenție, având în vedere decizia instanței interne de a-i declara legal incapacitatea? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție s-a observat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, având în vedere incapacitatea ei legală? În cazul în care a fost necesară această interferență pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă