ALıNAK c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
ALıNAK c. TURQUIE (CtEDO, 2018)
Comunicată la 6 martie 2018
SECȚIUNEA A DOUA
Cererea nr. 8054/10
Mahmut ALINAK
împotriva Turciei
introdusă la 13 martie 2009
OBIECTUL CAUZEI
Cererea privește o declarație de presă, făcută de către reclamant, responsabil local al unui partid politic la Kars, prin care acesta denunța o intervenție polițienească pe care o considera violentă și efectuată în timpul unei adunări organizate de partidul său. Persoana interesată afirma în declarația sa, printre altele, următoarele: „agenții care au săvârșit acest atac terorist au fost mai sălbatici decât animalele de pradă (...). Nu este posibil să fie calificate drept oameni aceste creaturi care își cumpără pâinea datorită impozitelor noastre (...). Locul acestor creaturi, care ar trebui [în mod normal] să fie responsabile de securitatea [noastră], este în realitate la ospiciu".
La finalul unei proceduri civile, instanțele l-au condamnat pe reclamant la plata de daune-interese, considerând că s-a adus atingere drepturilor de personalitate ale reclamantului, un agent de poliție de la direcția de siguranță din Kars, care afirma că aparținea corpului forțelor speciale care efectuase intervenția polițienească în cauză.
Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la libertatea de exprimare ca urmare a condamnării sale la plata de daune-interese.
În plus, invocând art. 6 și 13 din Convenție, persoana interesată susține că respingerea recursului său de către Curtea de Casație, pe motiv că valoarea litigiului era sub cuantumul stabilit pentru utilizarea acestui recurs, constituie o încălcare a dreptului său de acces la o instanță.
ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR
A existat o atingere adusă libertății de exprimare a reclamantului și în special dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 §1 din Convenție?
În caz afirmativ, această atingere era prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 §2, ținând cont în special de conținutul declarației de presă litigioase și de circumstanțele care înconjoară această declarație?
În special, au efectuat instanțele interne, în deciziile lor, o punere în balanță adecvată, cu respectarea criteriilor stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea reputației sale (Axel Springer AG c. Germaniei [MC], nr. 39954/08, §§ 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germaniei (nr. 2) [MC], nr. 40660/08 și 60641/08, §§ 108-113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associés c. Franței [MC], nr. 40454/07, § 93, CEDO 2015 (extrase))?
Imposibilitatea pentru reclamant de a formula recurs împotriva hotărârii de primă instanță constituie o piedică disproporționată adusă dreptului său de acces la o instanță în sensul art. 6 din Convenție (a se vedea Bayar și Gürbüz c. Turciei, nr. 37569/06, §§ 45-49, 27 noiembrie 2012)?