ÖZER c. TURQUIE

Comunicat la 9 martie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 58734/16 Betül ÖZER și alții împotriva Turciei introduse la 27 septembrie 2016 Ö DE LA ÕAFAR Õ Cererea se referă la exproprierea bunurilor care aparțin inițial cujus ale reclamanților și apoi la alocarea sa către uzul unei societăți private pe o perioadă de 49 de ani. Părțile interesate se plâng de încălcarea dreptului la respectarea bunurilor lor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza cedării acestuia unei societăți private. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, aceștia se plâng de o eventuală divergență în jurisprudența instanțelor interne în ceea ce privește cererile de despăgubire pentru valoarea adăugată a bunurilor expropriate, dar utilizate din alte motive decât interesul public la origine. A fost respectat dreptul reclamanților de a respecta proprietatea lor în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 Bunul în litigiu a fost utilizat din motive de interes public de către administrația expropriantă? Dacă da, (s) care (s) și în ce perioadă(s) În caz contrar, având în vedere modul în care bunurile sunt utilizate pentru uzul unei societăți private pe o perioadă de 49 de ani, exproprierea se bazează întotdeauna pe un motiv de interes public, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Keçecio□lu și alții c. Turcia, n 37546/02, 8 aprilie 2008) Această alocare a avut ca efect privarea reclamanților de valoarea adăugată generată de bunul în cauză? O astfel de privare se baza pe un motiv de interes public (a se vedea mutatis mutandis Motais de Narbonne c. Franța, nr 48161/99, 2 iulie 2002 și Beneficio Cappella Paolini c. San Marino, nr 408786/98, CEDH 2004 VIII (extracturi))? În cazul în care bunul expropriat a fost utilizat în conformitate cu interesul public înainte de a-și exercita interesul față de o societate privată, reclamanții aveau o speranță legitimă de a fi retrocedați având în vedere art. 22 din Legea nr. 2942 privind exproprierea, astfel cum a fost interpretat de instanțele naționale la momentul faptelor (a se vedea mutatis mutandis Kemp și alte c. Luxemburg , n 17140/05, 24 aprilie 2008)? În . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cauza reclamanților a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere în special presupusa divergență judiciară referitoare la acțiunile în despăgubire pentru valoarea adăugată a bunurilor utilizate pentru alte scopuri decât interesul public la origine a exproprierii Anexa Betül Özer, născută în 1944, cu reședința la Samsun "Zzet Hulusi çALGÜNER" născut în 1949, rezident în Samsun Ömer Haluk çALGÜNER născut în 1953, rezident în Samsun Toți reclamanții sunt reprezentați de T. Kocatepe, avocat în Istanbul.

Communiquée le 9 mars 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

58734/16

Betül ÖZER et autres

contre la Turquie

introduite le 27 septembre 2016

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

l’expropriation du bien appartenant initialement au

de cujus

des requérants, et puis son affectation à l’usage d’une société privée pour une durée de quarante-neuf ans.

Les intéressés se plaignent d’une atteinte au droit au respect de leur bien au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1, en raison de la cession de celui-ci à une société privée.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, ils se plaignent d’une prétendue divergence dans la jurisprudence des juridictions internes en ce qui concerne les demandes en indemnisation de la plus-value des biens expropriés mais utilisés pour des motifs autres que l’utilité publique à l’origine de l’expropriation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le droit des requérants au respect de leur bien au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1 a-t-il été respecté

?

2.

Le bien litigieux a-t-il été utilisé pour des motifs d’intérêt public par l’administration expropriante ? Si oui, le(s)quel(s) et durant quelle(s) période(s)

?

3.

Dans la négative, compte tenu de l’affectation du bien litigieux à l’usage d’une société privée pour une durée de quarante-neuf ans, l’expropriation reposait-elle toujours sur un motif d’intérêt public au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1 (voir

Keçecioğlu et autres

c. Turquie

, n

o

37546/02, 8 avril 2008)

? Ladite affectation a-t-elle eu pour effet de priver les requérants de la plus-value générée par le bien en cause

? Une telle privation reposait-elle sur un motif d’utilité publique

(voir,

mutatis mutandis

,

Motais de Narbonne c. France

, n

o

48161/99, 2 juillet 2002, et

Beneficio

Cappella Paolini c. Saint-Marin

, n

o

40786/98, CEDH 2004

‑

VIII (extraits)) ?

4.

Si le bien exproprié a été utilisé conformément à l’intérêt public avant son affection à l’usage d’une société privée, les requérants avaient-ils une «

espérance légitime

» de se voir rétrocéder leur bien compte tenu de l’article

22 de la loi n

o

2942 relative à l’expropriation, tel qu’interprété par les juridictions nationales à l’époque des faits (voir,

mutatis mutandis

,

Kemp et

autres c. Luxembourg

, n

o

17140/05, 24 avril 2008) ?

Dans l’affirmative, l’absence de rétrocession ou de paiement de la plus-value généré par le bien a-t-elle emporté violation de l’article 1 du Protocole

n

o

1

?

5.

La cause des requérants a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, eu égard notamment à la prétendue divergence jurisprudentielle relative aux actions en indemnisation de la plus-value des biens utilisés pour des usages autres que l’utilité publique à l’origine de l’expropriation

?

Annexe

Betül ÖZER née en 1944, résidant à Samsun

İzzet Hulusi ÇALGÜNER né en 1949, résidant à Samsun

Ömer Haluk ÇALGÜNER né en 1953, résidant à Samsun

Tous les requérants sont représentés par T. Kocatepe, avocat à Istanbul.