Comunicarea din 11 decembrie 2018 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 59688/10 Rabia ICAARIKÇI împotriva Turciei, introdusă la 17 septembrie 2010 DE LA LUXEMBURG, cererea se referă la refuzul autorităților de a restitui recurentei un bun expropriat și apoi cedat unui particular. Recurenta susține că terenul expropriat nu a fost utilizat în conformitate cu scopul de expropriere și că a fost vândut unui particular după ce a fost atribuit diverselor instituții publice. Acțiunea recurentei privind retrocesiunea bunului în litigiu a fost respinsă, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 2942 pentru forțare. În această situație, recurenta consideră că o încălcare a dreptului său de a-și respecta proprietatea în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (1) Aceasta afirmă în special că exercitarea terenului în cauză pentru o altă utilizare decât cea care a motivat inițial exproprierea ar fi trebuit să i se notifice în temeiul legislației naționale și că termenul de un an prevăzut pentru solicitarea restituirii bunurilor nu putea începe de la acea dată. Dreptul recurentei de a-și respecta proprietatea în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 a fost respectat Bunul în litigiu a fost utilizat din motive de interes public de către administrația publică? Dacă da, care (s) și în care (s) perioadă(s) în negativ la întrebarea nr. 2, având în vedere vânzarea bunului în litigiu către o terță parte, exproprierea se bazează întotdeauna pe un motiv de interes public în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Keçecio Electroluxlu și altele c. Turcia, nr 37546/02, 8 aprilie 2008)?Această vânzare a avut ca efect privarea reclamantei de valoarea adăugată generată de bunul în cauză? ? O astfel de privare se baza pe un motiv de interes public (a se vedea, mutatis mutandis Motais de Narbonne c. France , n 48161/99, 2 iulie 2002, și Beneficio Cappella Paolini c. San Marino , nr 40776/98, CEDH 2004 VIII (extrase)) Dacă bunul expropriat a fost utilizat în conformitate cu interesul public înainte de vânzarea sa către o terță parte, recurenta avea o speranță legitimă (a se vedea mutatis mutandis Kemp și alții c. Luxemburg, 17140/05, 24 aprilie 2008)? În mai, lipsa de retrocesiune sau de plată a câștigului generat de bun a dus la încălcarea articolului 1 din protocol În plus, având în vedere aparenta absență a notificării, aplicarea termenului de un an prevăzut la art. 23 din Legea nr. 2942 în cazul de față a constituit o sarcină excesivă care rupe echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor Guvernul este invitat să furnizeze o expunere a jurisprudenței Curții de Casație cu privire la noțiunile de acțiune în conformitate cu obiectivele de expropriere Atribuirea bunului expropriat unei nevoi de interes general, în sensul articolului 23 din Legea nr. 2942. Părțile sunt invitate să indice, prin prezentarea documentelor relevante, data la care recurenta a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de ultima decizie internă definitivă, și anume cea pronunțată de Curtea de Casație la 1 martie 2010. Acestea sunt, de asemenea, invitate să prezinte un raport de expertiză, de preferință judiciară, cu privire la valoarea bunului în litigiu. Acesta trebuie să precizeze toate datele obiective pe care se bazează concluziile sale.
Communiquée le 11 décembre 2018
Requête n
o
59688/10
Rabia ÇARIKÇI
contre la Turquie
introduite le 17 septembre 2010
La requête concerne le refus des autorités de restituer à la requérante un bien exproprié puis cédé à un particulier.
La requérante soutient que le terrain exproprié n’a pas été utilisé conformément au but de l’expropriation, et qu’il a été vendu à un particulier après avoir été attribué à diverses institutions publiques.
L’action de la requérante visant la rétrocession du bien litigieux fut rejetée, en application de l’article 23 de la loi n
o
2942, pour forclusion.
La requérante voit dans cette situation une atteinte à son droit au respect de son bien au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1.Elle affirme notamment que l’affectation du terrain litigieux à un autre usage que celui qui avait initialement motivé l’expropriation aurait dû lui être notifiée en vertu de la législation nationale et que le délai d’un an prévu pour demander la restitution du bien ne pouvait commencer à courir qu’à partir de cette date.
1.
Le droit de la requérante au respect de son bien au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 a-t-il été respecté
?
2.
Le bien litigieux a-t-il été utilisé pour des motifs d’intérêt public par l’administration ? Si oui, le(s)quel(s) et durant quelle(s) période(s)
?
3.
Dans la négative à la question n
o
2, compte tenu de la vente du bien litigieux à un tiers, l’expropriation reposait-elle toujours sur un motif d’intérêt public au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 (voir
Keçecioğlu et
autres
c. Turquie
, n
o
37546/02, 8 avril 2008)
? Ladite vente a-t-elle eu pour effet de priver la requérante de la plus-value générée par le bien en cause
? Une telle privation reposait-elle sur un motif d’utilité publique
(voir,
mutatis mutandis
,
Motais de Narbonne c. France
, n
o
48161/99, 2 juillet 2002, et
Beneficio
Cappella Paolini c. Saint-Marin
, n
o
2004
‑
VIII (extraits))
?
4.
Si le bien exproprié a été utilisé conformément à l’intérêt public avant sa vente à un tiers, la requérante avait-elle une «
espérance légitime
» de se voir rétrocéder son bien compte tenu des dispositions de la loi n
o
2942 relative à l’expropriation, tel qu’interprétés par les juridictions nationales à l’époque des faits (voir,
mutatis mutandis
,
Kemp et autres c.
Luxembourg
, n
o
17140/05, 24 avril 2008) ? Dans l’affirmative, l’absence de rétrocession ou de paiement de la plus-value générée par le bien a-t-elle emporté violation de l’article 1 du Protocole
n
o
1
?
5.
Par ailleurs, compte tenu de l’absence apparente de notification, l’application du délai d’un an prévu par l’article 23 de la loi n
o
2942 au cas d’espèce a-t-elle constituée une charge excessive rompant le juste équilibre devant régner entre les exigences de l’intérêt général et la sauvegarde des droits fondamentaux des individus
?
Le Gouvernement est invité à fournir un exposé de la jurisprudence de la Cour de cassation sur les notions d’«
action conforme aux objectifs de l’expropriation
» et d’«
affectation du bien exproprié à un besoin d’intérêt général
» au sens de l’article 23 de la loi n
o
2942.
Les parties sont invitées à indiquer, en présentant les documents pertinents, la date à laquelle la requérante a eu ou aurait dû avoir connaissance de la dernière décision interne définitive, à savoir celle
rendue par la Cour de cassation le 1
er
mars 2010.
Elles sont également invitées à fournir un rapport d’expertise, de préférence judiciaire, sur la valeur du bien litigieux. Celui-ci devra préciser toutes les données objectives sur lesquelles il fonde ses conclusions.