YAZıCıOĞLU c. TURQUIE

Comunicat la 12 martie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 15687/13 Fatma Füsun Yazico Recurenta se plânge de o încălcare a dreptului de a-și respecta bunurile, susținând că bunurile în cauză ar fi utilizate de către administrația națională pentru construirea de locuințe de lux. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Dreptul recurentei de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a fost respectat După expropriere, bunurile în litigiu au fost utilizate din motive de interes public de către administrația expropriantă? Dacă da, (s) care (s) și în care (s) perioada(i) ] În caz contrar, având în vedere transferul bunurilor în cauză către administrația locuințelor colective (TOK este încă pe un motiv de interes public în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Keçecio Electroluxlu și alții c. Turcia, nr 37546/02, 8 aprilie 2008)? Acest transfer a avut ca efect privarea reclamantei de valoarea adăugată generată de bunurile în cauză?

O astfel de privare se bazează pe un motiv de utilitate publică (a se vedea mutatis mutandis, Motais de Narbonne c. Franța, 48161/99, 2 iulie 2002 și Beneficio Cappella Paolini c. San Marino , nr 40876/98, CEDO 2004 VIII (extrase)) Dacă bunurile expropriate au fost utilizate în conformitate cu interesul public înainte de transferul lor către o administrație terță, recurenta avea o speranță legitimă (a se vedea mutatis mutandis, Kemp și alții c. Luxemburg, 17140/05, 24 aprilie 2008) În acest context, ce utilizare precisă a administrat locuințele colective a făcut bunurile în cauză ? Această utilizare răspunde unei nevoi de interes public În negativ, lipsa de retrocesiune sau de plată a celei mai mari valori generate de bunuri a dus la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.

Communiquée le 12 mars 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 15687/13 Fatma Füsun YAZICIOĞLU contre la Turquie introduite le 13 février 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’expropriation de biens appartenant initialement au de cujus de la requérante, et puis leur transfert à une administration tierce. La requérante se plaint d’une atteinte au droit au respect de ses biens en soutenant que les biens litigieux seraient utilisés par l’administration tierce pour la construction des logements de luxe.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le droit de la requérante au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 a-t-il été respecté ? 2. Après leur expropriation, les biens litigieux ont-ils été utilisés pour des motifs d’intérêt public par l’administration expropriante ? Si oui, le(s) quel(s) et durant quelle(s) période(s) ? 3. Dans la négative, compte tenu du transfert des biens litigieux à l’administration des logements collectifs (TOKİ), l’expropriation reposait ‑ elle toujours sur un motif d’intérêt public au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 (voir Keçecioğlu et autres c. Turquie , n o 37546/02, 8 avril 2008) ? Ledit transfert a-t-il eu pour effet de priver la requérante de la plus-value générée par les biens en cause ? Une telle privation reposait-elle sur un motif d’utilité publique (voir, mutatis mutandis, Motais de Narbonne c. France, n o 48161/99, 2 juillet 2002, et Beneficio Cappella Paolini c. Saint-Marin , n o 40786/98, CEDH 2004 ‑ VIII (extraits)) ? 4. Si les biens expropriés ont été utilisés conformément à l’intérêt public avant leur transfert à une administration tierce, la requérante avait-elle une « espérance légitime » de se voir rétrocéder ses biens compte tenu de l’article 22 de la loi no 2942 relative à l’expropriation, tel qu’interprété par les juridictions nationales à l’époque des faits (voir, mutatis mutandis, Kemp et autres c. Luxembourg, n o 17140/05,

24 avril 2008) ? Dans ce cadre, quel usage précis l’administration des logements collectifs a-t-il fait des biens en cause ? Cet usage répond-il à un besoin d’intérêt public ? Dans la négative, l’absence de rétrocession ou de paiement de la plus ‑ value généré par les biens a-t-elle emporté violation de l’article 1 du Protocole n o 1 ?