- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 martie 2018
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Inadmisibil
Ciddi împotriva Turciei
Traducere în română Auto
O listă a reclamanților este prezentată în apendice. La 3 octombrie 2001, tatăl reclamanților a fost lovit de o mașină în timp ce trecea pe o stradă. În aceeași dată, el a sucumpat la rănile sale și a murit. Procedura penală a fost introdus împotriva M.S.A., care a lovit tatăl reclamanților în timpul conducerii mașinii sale de companie, pentru cauzarea morții prin neglijență. Potrivit unui raport de experți din data de 25 aprilie 2002 elaborat de un profesor universitar care a fost un fost expert în trafic la Institutul de Medicină Forensică (Adli Tıp Kurumu Trafik İhtisas Dairesi), șoferul a fost responsabil pentru accident de 37,5%, iar restul de responsabilitate a fost acuzat de tatăl reclamantului, care a fost lovit atunci când trecea pe stradă în timp ce lumina roșie pietonală „nu umblă” a fost arătată.
Într-un raport elaborat ulterior de sucursala de trafic a Institutului de Medicină Forensică la 16 octombrie 2002, șoferul a fost doar 25% responsabil pentru accident. La 27 decembrie 2002, Tribunalul Penal Istanbul a constatat că M.S.A. este vinovat de a cauza moartea prin neglijență și i-a impus o amendă. După apelul părților, la 8 iunie 2005, Curtea de Casație a anulat această hotărâre din motive procedurale și a trimis-o Tribunalului Penal de Primă Instanță din Istanbul. La 24 martie 2006, Tribunalul Penal de Primă Instanță din Istanbul a condamnat din nou M.S.A. la o amendă; această hotărâre a fost, de asemenea, anulată de Curtea de Casație la 17 aprilie 2008 cu motive procedurale. 10. La 25 mai 2009, Tribunalul Penal Istanbul a hotărât să înceteze procesul, deoarece urmărirea penală a infracțiunii în cauză a devenit îndelungată.
La 14 martie 2012, Curtea de casare a susținut această hotărâre. Reclamanții susțin că au aflat decizia respectivă la 30 octombrie 2012. 11. La 18 iulie 2002, reclamanții, împreună cu mama lor, Vasfiye Ciddi, au depus o cerere în fața Tribunalului Civil Istanbul pentru compensare împotriva (i) șoferului, M.S.A., (ii) angajator al M.S.A. (adică, compania care l-a angajat), care deținea mașina pe care M.S.A. conducea la momentul accidentului, și (iii) compania de asigurări a acestuia. Ei au solicitat un total de 25 000 000 000 de lire turce (LTR) în ceea ce privește prejudiciile morale și 25 000 000 000 de lire în ceea ce privește prejudiciile materiale. 12. La 29 mai 2003, Tribunalul Civil Istanbul a hotărât să suspende procedura de compensare în așteptarea rezultatului procedurii penale.
13. Un raport de experți prezentat Tribunalului Civil Istanbul la 29 septembrie 2009 a constatat că șoferul M.S.A. a fost 25% responsabil pentru accident, în conformitate cu rapoartele prezentate la dosarul penal. 14. La 5 octombrie 2010, Tribunalul Civil Istanbul a acceptat, în parte, cererea reclamanților și, având în vedere gradul limitat de responsabilitatea M.S.A. pentru accident, le-a acordat un total de 12.500 de lire turce (TRY) în ceea ce privește prejudiciile morale și TRY 2.490 în ceea ce privește prejudiciu material, plus dobânzi privind ambele sume care rulează de la data accidentului. 15. La 4 octombrie 2011, mama reclamanților, Vasfiye Ciddi, a murit, lăsând cele trei solicitanți ca unicul ei moștenitori.
16. La 12 și 17 octombrie 2011, reclamanții au primit 43.000 TRY (aproximativ 17.160 euro (EUR) la momentul material) și 7,523 (aproximativ 2.950 euro la ora materială), respectiv, din partea acuzaților în ceea ce privește prejudiciu material și moral, în conformitate cu hotărârea Tribunalului Civil Istanbul. 17. La 15 februarie 2012, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță, hotărârea respectivă a fost preluată în fața reclamanților la 12 iunie 2012. 18. La 8 aprilie 2014, Curtea a hotărât să declare plângerea reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 privind durata procedurii de compensare inadmisibilă pentru incapacitatea de a epuiza căile de recurs interne disponibile, având în vedere concluziile sale în cazul Turgut și alții c. Turcia ((dec.), nr. 4860/09, §§ 19-58).
19. În consecință, reclamanții au solicitat Comisiei de compensare înființate prin Legea nr. 6384 în ceea ce privește plângerile lor privind durata procedurii de compensare. 20. La 1 iulie 2015, reclamanții au fost plătiți de către Ministerul Justiției 8.300 (aproximativ 2.760 EUR la momentul material) în ceea ce privește prejudiciile morale care rezultă din lungimea nejustificată a procedurii de compensare.
1. A list of the applicants is set out in the appendix.
On 3 October 2001 the applicants’ father was hit by a car while he was crossing a street. On the same date, he succumbed to his injuries and died.
Criminal proceedings were brought against M.S.A., who had hit the applicants’ father while driving his company car, for causing death by negligence.
According to an expert report dated 25 April 2002 prepared by a university professor who was a former traffic expert at the Forensic Medicine Institute (Adli Tıp Kurumu Trafik İhtisas Dairesi), the driver had been 37.5% responsible for the accident, and the remaining responsibility lay with the applicants’ father, who had been hit when crossing the street while the pedestrian “don’t walk” red light was showing.
In a report subsequently prepared by the traffic branch of the Forensic Medicine Institute on 16 October 2002, the driver was found to have been only 25% responsible for the accident.
On 27 December 2002 the Istanbul Criminal Court of First Instance found M.S.A. guilty of causing death by negligence, and imposed a fine on him.
Following an appeal by the parties, on 8 June 2005 the Court of Cassation quashed that judgment on procedural grounds and remitted it to the Istanbul Criminal Court of First Instance.
On 24 March 2006 the Istanbul Criminal Court of First Instance again sentenced M.S.A. to a fine; that judgment was also quashed by the Court of Cassation on 17 April 2008 on procedural grounds.
On 25 May 2009 the Istanbul Criminal Court of First Instance decided to discontinue the proceedings, as the prosecution of the offence in question had become time-barred. On 14 March 2012 the Court of Cassation upheld that judgment. The applicants claim to have learned of that decision on 30 October 2012.
On 18 July 2002 the applicants, together with their mother Vasfiye Ciddi, lodged a claim before the Istanbul Civil Court of First Instance for compensation against (i) the driver, M.S.A., (ii) M.S.A.’s employer (that is to say, the company that employed him), which owned the car which M.S.A. had been driving at the time of the accident, and (iii) the latter’s insurance company. They requested a total of 25,000,000,000 Turkish liras (TRL) in respect of non-pecuniary damage, and TRL 25,000,000,000 in respect of pecuniary damage.
On 29 May 2003 the Istanbul Civil Court of First Instance decided to suspend the compensation proceedings pending the outcome of the criminal proceedings.
An expert report submitted to the Istanbul Civil Court of First Instance on 29 September 2009 found the driver M.S.A. to have been 25% responsible for the accident, in line with the reports submitted to the criminal case file.
On 5 October 2010 the Istanbul Civil Court of First Instance accepted the applicants’ claim in part and, having regard to the limited degree of M.S.A.’s responsibility for the accident, awarded them a total of 12,500 Turkish liras (TRY) in respect of non-pecuniary damage and TRY 2,490 in respect of pecuniary damage, plus interest on both amounts running from the date of the accident.
On 4 October 2011 the applicants’ mother, Vasfiye Ciddi, died, leaving the three applicants as her sole heirs.
On 12 and 17 October 2011 the applicants received TRY 43,000 (approximately 17,160 euros (EUR) at the material time) and TRY 7,523 (approximately EUR 2,950 at the material time), respectively, from the defendants in respect of pecuniary and non-pecuniary damage, in accordance with the judgment of the Istanbul Civil Court of First Instance.
On 15 February 2012 the Court of Cassation upheld the judgment of the first-instance court. That decision was served on the applicants on 12 June 2012.
On 8 April 2014 the Court decided to declare the applicants’ complaint under Article 6 § 1 concerning the length of the compensation proceedings inadmissible for failure to exhaust the available domestic remedies, in the light of its conclusions in the case of Turgut and Others v. Turkey ((dec.), no. 4860/09, §§ 19-58).
Accordingly, the applicants applied to the Compensation Commission established by Law no. 6384 in respect of their complaints concerning the length of the compensation proceedings.
On 1 July 2015 the applicants were paid TRY 8,300 (approximately EUR 2,760 at the material time) by the Ministry of Justice in respect of nonpecuniary damage arising from the undue lengthiness of the compensation proceedings.