Lungu împotriva României

Prezentată la 13 martie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 22078/13 Manuel-Viorel LUNGU împotriva României introdusă la 27 martie 2013 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE Instanța se referă la echitatea procedurii penale pentru fapte de corupție împotriva reclamantului care este polițist. Procedura a luat sfârșit printr-o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la 2 aprilie 2012 și disponibil reclamantului la 28 septembrie 2012. Întrebări adresate părților Acuzația penală împotriva reclamantului a fost examinată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție? În special, reclamantul a putut consulta și contesta transcrierile înregistrărilor telefonice și ale altor înregistrări ( care au fost dificultățile tehnice care au împiedicat consultarea acestora (a se vedea motivele de recurs prezentate de reclamant în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție)?

Aceste înregistrări au fost distruse înainte ca instanțele interne să facă o decizie definitivă în speță ) În cazul în care a fost cazul, care a fost procedura urmată? • Utilizarea în mod posibil de către instanțele interne a transcrierilor înregistrărilor distruse pentru a justifica condamnarea reclamantului a avut consecințe asupra echității procedurii în ansamblul său Guvernul este invitat să prezinte copii ale hotărârilor judecătorești înainte de a declara dreptul instanțelor interne, precum și copii ale oricărui alt document care ar putea clarifica situația de fapt în această privință. Reclamantul a putut, după cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (d) din convenție, să interogheze și să solicite martorului N.R.

să interogheze martorul N.R. de către instanțele interne care au decis cu privire la vinovăția sa În special, necompararea acestui martor a fost justificată de un motiv serios, iar declarația sa a constituit baza unică sau decisivă pentru condamnarea reclamantului? . În plus, lectura în ședință publică în fața tribunalului județ din București, hotărând în primă instanță, a declarațiilor făcute de N.R. în cursul anchetei Parchetului a oferit reclamantului garanții procedurale adecvate (Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], n 26766/05 și 22228/06, § 119 147, CEDH 2011 și Schatschwili c. Germania [GC], n 9154/10, § 111-131, CEDO 2015)

Communiquée le 13 mars 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 22078/13 Manuel-Viorel LUNGU contre la Roumanie introduite le 27 mars 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’équité de la procédure pénale pour faits de corruption menée à l’encontre du requérant qui est policier. La procédure a pris fin par un arrêt de la Haute Cour de cassation et de justice rendu le 2 avril 2012 et disponible au requérant le 28 septembre 2012.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le requérant a-t-il pu consulter et contester les transcriptions des enregistrements téléphoniques et des autres enregistrements ( înregistrări în mediu ambiental ) effectués en l’espèce ? Quelles ont été les difficultés d’ordre technique ayant empêché leur consultation (voir les motifs de recours présentés par le requérant devant la Haute Cour de cassation et de justice) ? Ces enregistrements ont-ils été détruits avant que les tribunaux internes rendent une décision définitive en l’espèce ? Si tel a été le cas, quelle a été la procédure suivie ? L’utilisation éventuelle par les tribunaux internes des transcriptions des enregistrements détruits pour justifier la condamnation du requérant a-t-elle eu des conséquences sur l’équité de la procédure en son ensemble ? Le Gouvernement est invité à produire les copies des jugements avant dire droit des tribunaux internes ainsi que les copies de tout autre document susceptible de clarifier la situation de fait à cet égard.

2. Le requérant a-t-il pu, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention, interroger et faire interroger le témoin N.R. par les tribunaux internes ayant statué sur sa culpabilité ? En particulier, la non-comparution de ce témoin était-elle justifiée par un motif sérieux et sa déposition a-t-elle constitué le fondement unique ou déterminant de la condamnation du requérant ? En outre, la lecture en audience publique devant le tribunal départemental de Bucarest, statuant en première instance, des déclarations faites par N.R. pendant l’enquête du parquet a-t-elle offert au requérant des garanties procédurales adéquates ( Al-Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni [GC], n os 26766/05 et 22228/06, §§ 119 ‑ 147, CEDH 2011 et Schatschaschwili c. Allemagne [GC], n o 9154/10, §§ 111-131, CEDH 2015) ?