Crudu împotriva României

Publicat la 11 aprilie 2023 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 83692/17 Ina-ANA CRUDU împotriva României depusă la 11 decembrie 2017 comunicată la 20 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedura penală deschisă împotriva reclamantului de către autoritățile pentru constituirea unui grup criminal organizat și pentru a fi complice al corupției. Prin hotărâre interlocutivă din 13 August 2014 judecătorul preliminar atașat Curții Înalte de cassare și Justiție („Curtea de Casație”) – ședința în sedii și în absența părților – a respins obiecțiile reclamantului cu privire la presupusa ilegalitate a actului de inculpare și a probelor disponibile și a trimis cazul ei la judecată. Prin hotărârea finală din 28 iunie 2017 (disponibilă pentru reclamant la 17 octombrie 2017), Curtea de Casație a condamnat reclamantul de constituire a unui grup criminal organizat și de complicitate pentru supunere și a condamnat-o la o penalitate suspendată de 2 ani de închisoare.

Considerând în mod expres sau substanțial art. 6 din Convenție, reclamantul a susținut că procedurile preliminare ale judecătorului erau nejustificate și i-a încălcat drepturile la procedurile orale și adversare, precum și principiul egalității de arme. În special, procedurile s-au desfășurat în camere, în absența ei și a avocatului ei, fără ca acestea să fie convocate și numai acuzațiile să fie notificate de argumentele și excepțiile formulate de apărarea în ceea ce privește licența și validitatea probelor.

Acesta a inclus supravegherea conversațiilor și activităților sale telefonice conduse de Serviciul de Informații din România (Serviciul Român de Informații – „SRI”) care acționează ca organism de investigare penală pe baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională pentru un interval de timp care depășește faptele de care a fost acuzată, înainte de a deschide o anchetă penală împotriva reclamantului și chiar dacă a fost investigată pentru infracțiuni de corupție obișnuite. Reclamantul a afirmat în continuare că procesul împotriva ei a fost nedrept deoarece, chiar dacă ea a fost condamnată pe baza supravegherii ilegale a conversațiilor și activităților sale telefonice de către SRI, autoritățile judiciare au transcris doar o parte din materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost capabile să ateste tranșele împotriva înregistrării inițiale, în conformitate cu normele privind procedura penală.

În plus, potrivit reclamantului, instanța de judecată de prima instanță nu a fost înființată în conformitate cu legea și a fost prejudecată, având în vedere că judecătorul unic care stătea pe bancă a participat deja la acest caz ca judecător de instrucțiuni. În sfârșit, judecătorii Curții de Casație se presupune că nu erau independenti și imparțiale, deoarece participarea acestora la proceduri care implică dovezi clasificate colectate de SRI se bazase pe protocoale de cooperare clasificată încheiate între instanță, procedură și SRI. Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a dreptului ei de a respecta viața și corespondența sale private garantate de art. 8 din Convenție.

În acest sens, ea a formulat următoarele plângeri: (i) IRS acționând ca organism de anchetă penală și-a examinat conversațiile și activitățile sale telefonice pe baza legislației naționale de securitate și a protocoalelor de cooperare clasificate semnalate între serviciul de informații și autoritățile judiciare care se presupunea că lipseau clarității și prevedibilitatea, chiar dacă reclamantul a fost investigat pentru infracțiunile de corupție obișnuite; și (ii) că normele relevante aplicabile în cazul reclamantului, precum și acțiunile autorităților, nu aveau garanții adecvate de contrabalanceare, având în vedere că autoritățile judiciare au transcris doar o parte din materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost capabile să ateste transcripcionele împotriva înregistrării originale; cererile de înregistrări menționate nu au fost permise de un expert.

În baza articolului 13 din Convenție, luată în comun cu articolele 6 și 8, reclamantul a afirmat că nu are nici un remediu judiciar care să îi permită să pună în aplicare jurisprudența Curții Constituționale din 28 februarie 2018. Acesta a recunoscut în mod expres că posibilele infracțiuni de corupție nu ar putea constitui amenințări pentru securitatea națională, capabile să justifice restricțiile asupra drepturilor fundamentale individuale în temeiul legislației naționale relevante, ceea ce a împiedicat reclamantul să remedieze încălcarea drepturilor ei la un proces echitabil și să respecte viața privată și corespondența ei. Întrebări către părți A avut reclamant un proces echitabil în determinarea acuzației penale împotriva ei în conformitate cu art. 6 din Convenție?

În special, dreptul reclamantului la procedurile orale și adversare și la un tribunal independent și imparțial instituit prin lege și prin principiile egalității armelor și ale certitudinii juridice au fost afectate astfel încât procedurile penale împotriva ei să fie în întregime nejustificate în sensul articolului 6 din Convenție, având în vedere că (i) supravegherea conversațiilor și activităților telefonice ale reclamantului a fost efectuată în mod presupus ilegal de către SRI care a acționat ca organism de investigare penală pe baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională pentru un interval de timp care depășește faptele pe care le-a fost acuzată, înainte de deschiderea unei anchete penale împotriva reclamantului și în ciuda faptului că reclamantul a fost investigat pentru infracțiuni de corupție obișnuite; (ii) procedurile de judecată anterioară nu au fost adversare, se presupune că au încălcat principiul egalității armelor și au avut loc în camere, în absența reclamantului și a avocatului său și fără a fi convocat reclamantul și avocatul ei; (iii) autoritățile judiciare au transcris doar o parte din materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost capabile să ateste transcriptionele împotriva înregistrării inițiale, în conformitate cu normele privind procedura penală,

și nu au permis reexaminarea cererilor pentru înregistrările respective de către un expert; (iv) instanța de judecată de primă instanță nu avea independența și imparțialitatea și nu a fost stabilită în conformitate cu legea, deoarece judecătorul unic care stătea pe bancă a fost incompatibil să se așeze în acest caz în conformitate cu legislația națională; și (v) judecătorii Curții de casă nu aveau independența și imparțialitatea deoarece participarea lor la proceduri care implică dovezi clasificate colectate de SRI se bazase, de asemenea, pe protocoale de cooperare clasificată încheiate între Curtea de casă, procedurile de urmărire și SRI?

A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața și corespondența sale private garantate de art. 8 din Convenție, având în vedere faptul că: (i) SRI care a acționat ca organism de anchetă penală și-a analizat conversațiile și activitățile telefonice pe baza legislației naționale de securitate și a protocoalelor de cooperare clasificate semnalate între SRI și autoritățile judiciare care se presupune că lipsesc claritatea și prevederea, în ciuda faptului că reclamantul a fost investigat pentru infracțiuni de corupție obișnuite; și (ii) normele relevante aplicabile în cazul reclamantului, precum și acțiunile autorităților ar fi lipsit de garanții adecvate de contrabalanceare, având în vedere că autoritățile judiciare au transcris doar o parte din materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost capabile să ateste tranșele împotriva înregistrării inițiale și nu au permis ca cererile pentru înregistrările respective să fie revizuite de un expert?

Reclamantul a dispus vreun remediu judiciar care să îi permită să pună în aplicare jurisprudența Curții Constituționale din 28 februarie 2018 în cazul ei? A fost reclamantul furnizat un remediu eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție, conform articolului 13?

Published on 11 April 2023

FOURTH SECTION

Application no. 83692/17 Ina-Ana CRUDU against Romania lodged on 11 December 2017 communicated on 20 March 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the criminal proceedings opened against the applicant by the authorities for constituting an organised criminal group and for being an accomplice to bribery. By an interlocutory judgment of 13 August 2014 the pre-trial judge attached to the High Court of Cassation and Justice (“the Court of Cassation”) – sitting in chambers and in the absence of the parties – dismissed the applicant’s objections concerning the alleged unlawfulness of the act of indictment and of the available evidence and sent her case to trial. By a final judgment of 28 June 2017 (available to the applicant on 17 October 2017) the Court of Cassation convicted the applicant of constituting an organised criminal group and of complicity to bribery and sentenced her to a suspended penalty of 2 years of imprisonment.

Relying expressly or in substance on Article 6 of the Convention, the applicant alleged that the pre-trial judge proceedings were unfair and violated her rights to oral and adversarial proceedings as well as the principle of equality of arms. In particular, the proceedings had taken place in chambers, in her and her lawyer’s absence, without them being summoned and with the prosecution alone being notified of the arguments and exceptions raised by the defence in respect of the lawfulness and validity of the evidence. The latter included the surveillance of her phone conversations and activities conducted by the Romanian Intelligence Service ( Serviciul Român de Informații – “the SRI”) acting as a criminal investigation body on the basis of Law no. 51/1991 on national security for a time frame exceeding the facts she was accused of, before a criminal investigation was opened against the applicant and even though she was investigated for ordinary corruption offences.

The applicant further alleged that the trial against her had been unfair because, even though she had been convicted on the basis of the unlawful surveillance of her phone conversations and activities by the SRI, the judicial authorities had transcribed only part of the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording as required by the criminal procedure rules. Requests for the said recordings to be reviewed by an expert had not been allowed. Moreover, according to the applicant, the first ‑ instance trial court had not been established according to law and had been biased, given that the single judge sitting on the bench had already participated in the case as an instruction judge.

Lastly, the Court of Cassation judges had allegedly lacked independence and impartiality because their participation in proceedings involving classified evidence gathered by the SRI had been based on classified cooperation protocols concluded between the court, the prosecution and the SRI. The applicant also alleged a violation of her right to respect for her private life and correspondence guaranteed by Article 8 of the Convention.

In this respect, she raised the following complaints: (i) the SRI acting as a criminal investigation body had surveyed her phone conversations and activities on the basis of national security legislation and classified cooperation protocols singed between the intelligence service and the judicial authorities allegedly lacking clarity and foreseeability, even though the applicant was investigated for ordinary corruption offences; and (ii) that the relevant rules applicable in the applicant’s case as well as the authorities’ actions had lacked adequate counterbalancing safeguards given that the judicial authorities had transcribed only part of the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording; requests for the said recordings to be reviewed by an expert had not been allowed.

Relying in substance on Article 13 of the Convention taken jointly with Articles 6 and 8, the applicant alleged that she did not have any judicial remedy enabling her to give effect in her case to the Constitutional Court’s case-law of 28 February 2018. The latter expressly acknowledged that possible corruption offences could not constitute threats to national security capable of justifying restrictions on individual fundamental rights under the relevant national security laws. According to the applicant, this prevented her from remedying the violation of her rights to a fair trial and to respect for her private life and correspondence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have a fair trial in the determination of the criminal charge against her in accordance with Article 6 of the Convention?

In particular, were the applicant’s rights to oral and adversarial proceedings and to an independent and impartial tribunal established by law and the principles of equality of arms and of legal certainty affected in such a way as to render the criminal proceedings against her as a whole unfair within the meaning of Article 6 of the Convention given that (i) the surveillance of the applicant’s phone conversations and activities had been done allegedly unlawfully by the SRI acting as a criminal investigation body on the basis of Law no. 51/1991 on national security for a time frame exceeding the facts she was accused of, before a criminal investigation was opened against the applicant and notwithstanding the fact that the applicant was investigated for ordinary corruption offences; (ii) the pre-trial judge proceedings had not been adversarial, had allegedly breached the principle of equality of arms, and had taken place in chambers, in the applicant’s and her lawyer’s absence and without the applicant and her lawyer being summoned; (iii) the judicial authorities had transcribed only part of the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording as required by the criminal procedure rules and have not allowed requests for the said recordings to be reviewed by an expert;

(iv) the first-instance trial court had allegedly lacked independence and impartiality and had not been established according to law because the single judge sitting on the bench had been incompatible to sit in the case according to national law; and (v) the Court of Cassation judges had allegedly lacked independence and impartiality because their participation in proceedings involving classified evidence gathered by the SRI had been based also on classified cooperation protocols concluded between the Court of Cassation, the prosecution and the SRI?

2. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her private life and correspondence guaranteed by Article 8 of the Convention in view of the fact that: (i) the SRI acting as a criminal investigation body had surveyed her phone conversations and activities on the basis of national security legislation and classified cooperation protocols singed between the SRI and the judicial authorities allegedly lacking clarity and foreseeability, notwithstanding the fact that the applicant was investigated for ordinary corruption offences; and (ii) the relevant rules applicable in the applicant’s case as well as the authorities’ actions had allegedly lacked adequate counterbalancing safeguards given that the judicial authorities had transcribed only part of the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording and have not allowed requests for the said recordings to be reviewed by an expert?

3. Did the applicant have any judicial remedy at her disposal enabling her to give effect to the Constitutional Court’s case-law of 28 February 2018 in her case? Was the applicant provided with an effective remedy for her complaints under Articles 6 and 8 of the Convention, as required under Article 13?