Stoica împotriva României

Publicat la 11 aprilie 2023 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 80322/17 Gruia STOICA împotriva României depusă la 20 noiembrie 2017 comunicat la 20 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un om de afaceri important și una dintre cele mai bogate persoane din țară. Cererea se referă la procedura penală deschisă de autoritățile împotriva reclamantului de achiziționare a influenței. La 24 Aprilie 2014 judecătorul preliminar atașat Curții Înalte de cassare și Justiție („Curtea de Casație”) – ședința în sedii și în absența părților – a respins obiecțiile reclamantului cu privire la presupusa ilegalitate a actului de inculpare și a probelor disponibile și a trimis cazul său la judecată. Prin hotărârea finală din 23 februarie 2016 (disponibilă pentru reclamant la 26 septembrie 2017), Curtea de Casație a examinat fondurile cauzei și a condamnat reclamantul de achiziționare a influenței și a condamnat-o la pedeapsa suspendată de 2 ani și 6 luni de închisoare.

Considerând în mod expres sau substanțial art. 6 din Convenție, reclamantul a afirmat că procedurile preliminare ale judecătorului erau nejustificate și își încălcase drepturile de apărare și procedurile adversare, precum și principiul egalității de arme. În special, aceste proceduri au avut loc în camere, în absența acestuia și a avocatului său, fără ca reclamantul sau avocatul său să fie convocat și fără ca apărarea să fie notificată sau să aibă ocazia de a comenta răspunsul procurorului la argumentele și excepțiile susținute de apărarea în ceea ce privește legalitatea și validitatea principalelor dovezi invocate de autoritățile pentru condamnarea sa.

Aceste dovezi au consistat în supravegherea audio și video a conversațiilor și activităților telefonice ale reclamantului care au fost colectate de Serviciul de Informații din România (Serviciul Român de Informații – „SRI”) care acționează ca un organism de investigație penală pe baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională înainte de deschiderea unei anchete penale împotriva reclamantului și în ciuda faptului că reclamantul a fost investigat pentru infracțiuni de corupție obișnuite.

Reclamantul a afirmat, de asemenea, că procesul împotriva lui a fost nedrept deoarece, chiar dacă el a fost condamnat în principal pe baza ilicității de supraveghere audio și video a conversațiilor și activităților sale telefonice de către SRI, instanța nu i-a acordat acces la toate mandatele clasificate ale instanței care permit supravegherea în cazul său, nu a examinat direct toate materialele înregistrate produse de SRI și a refuzat cererile reclamantului de o revizuire independentă a expertilor în ceea ce privește autenticitatea, integritatea și conținutul materialelor înregistrate. În plus, autoritățile judiciare au declasificat și/sau transcris doar în parte mandatele de supraveghere și materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost capabile să ateste tranșele de înregistrare inițială, conform normelor de procedură penală.

În plus, judecătorii Curții de Casație care examinau cazul său nu aveau independența și imparțialitatea deoarece participarea acestora la procedurile care implică dovezi clasificate colectate de SRI se bazase, de asemenea, pe protocoalele de cooperare clasificată încheiate între instanță, urmărirea penală și SRI. De asemenea, reclamantul a susținut o încălcare a dreptului său de a respecta viața privată și corespondența garantată de art. 8 din Convenție.

În acest sens, el prezintă următoarele plângeri: (i) IRS acționând ca organism de investigație penală și-a analizat conversațiile telefonice și activitățile sale pe baza legislației naționale de securitate și a protocoalelor de cooperare clasificate semnalate între serviciul de informații și autoritățile judiciare care lipsesc claritatea și prevederea, chiar dacă reclamantul a fost investigat pentru infracțiuni de corupție obișnuite și nu pentru acte care afectează securitatea națională; (ii) initio revizuirea judiciară care permite supravegherea reclamantului a fost formalistă și nu se bazează pe normele relevante ale procedurii penale; și (iii) normele relevante aplicabile în cazul reclamantului, precum și acțiunile autorităților nu aveau garanții adecvate de contrabalanceare, având în vedere că autoritățile judiciare au fost desclasificate și/sau transcrise doar în parte mandatele de supraveghere și materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost capabile să atesteze transcripcionele împotriva înregistrării originale.

În baza articolului 13 din Convenție, luată în comun cu articolele 6 și 8, reclamantul a susținut că nu are nici un remediu judiciar care să-și permită, în cazul său, să pună în aplicare jurisprudența Curții Constituționale din 28 februarie 2018. Acesta a recunoscut în mod expres că posibilele infracțiuni de corupție nu ar putea constitui amenințări pentru securitatea națională, capabile de a justifica restricții asupra drepturilor fundamentale individuale în temeiul legislației naționale de securitate relevante. Potrivit reclamantului, acest lucru l-a împiedicat să remedieze încălcarea drepturilor sale la un proces echitabil și să respecte viața și corespondența sale private. Întrebări către părți A avut reclamant un proces echitabil în determinarea acuzației penale împotriva acestuia în conformitate cu art. 6 din Convenție?

În special, drepturile reclamantului de apărare și un tribunal independent și imparțial și principiile egalității armelor și ale procedurilor adversare au fost afectate în așa fel încât procedurile penale împotriva acestuia să fie în întregime nedreptate în sensul articolului 6 din convenție, având în vedere că: (i) supravegherea audio și video a conversațiilor și activităților telefonice ale reclamantului a fost colectată în mod ilegal de către SRI care a acționat ca organism de anchetă penală pe baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională înainte de deschiderea unei anchete penale împotriva reclamantului și, în ciuda faptului că reclamantul a fost investigat pentru infracțiuni de corupție obișnuite; (ii) procedurile de judecată preliminară nu au fost adversare, au avut loc în camere, în absența reclamantului și a avocatului său și fără a fi convocat reclamantul și avocatul său; (iii) autoritățile judiciare nu au acordat reclamantului acces la toate mandatele clasificate ale instanței care permit supravegherea în cazul său, nu au examinat direct toate materialele înregistrate obținute de SRI, nu au refuzat cererile reclamantului de revizuire independentă a expertului în ceea ce privește autenticitatea, integritatea și conținutul materialelor înregistrate,

au desclasificat și/sau transcris numai în parte mandatele de supraveghere și materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost în măsură să atesteze transcriptionele împotriva înregistrării inițiale, conform normelor privind procedura penală; și (iv) judecătorii Curții de casă care examinau cazul său se presupune că lipseau independența și imparțialitatea, deoarece participarea lor la procedura s-a bazat, de asemenea, pe protocoale de cooperare clasificată încheiate între Curtea de casă, acuzarea și SRI?

A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată și corespondența garantată de art. 8 din Convenție, având în vedere faptul că: (i) SRI care a acționat ca organism de anchetă penală și-a analizat conversațiile și activitățile telefonice pe baza legislației naționale de securitate și a protocoalelor de cooperare clasificate semnalate între SRI și autoritățile judiciare care se pare că lipsesc claritatea și prevederea, în ciuda faptului că reclamantul a fost investigat pentru infracțiuni de corupție obișnuite și nu pentru acte care afectează securitatea națională; (ii) revizuirea judiciară ab initio care permite supravegherea reclamantului se presupune că a fost formalistică și nu se bazează pe normele relevante ale procedurii penale; și (iii) normele relevante aplicabile în cazul reclamantului, precum și acțiunile autorităților ar fi lipsit de garanții adecvate de contrabalanceare, având în vedere că autoritățile judiciare au declasificat și/sau transcris numai în parte mandatele de supraveghere și materialele înregistrate și nu au fost niciodată în posesia înregistrărilor originale sau au fost capabile să ateste transcriptionele împotriva înregistrării originale?

Reclamantul a dispus vreun remediu judiciar care să îi permită să pună în aplicare jurisprudența Curții Constituționale din 28 februarie 2018 în cazul său? Dacă este cazul, reclamantul a furnizat un remediu eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 6 și 8 din convenție, astfel cum este necesar în temeiul articolului 13?

Published on 11 April 2023

FOURTH SECTION

Application no. 80322/17 Gruia STOICA against Romania lodged on 20 November 2017 communicated on 20 March 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a prominent businessman and one of the wealthiest persons in the country. The application concerns the criminal proceedings opened by the authorities against the applicant for purchasing influence. On 24 April 2014 the pre-trial judge attached to the High Court of Cassation and Justice (“the Court of Cassation”) – sitting in chambers and in the absence of the parties – dismissed the applicant’s objections concerning the alleged unlawfulness of the act of indictment and of the available evidence and sent his case to trial. By a final judgment of 23 February 2016 (available to the applicant on 26 September 2017) the Court of Cassation examined the merits of the case and convicted the applicant of purchasing influence and sentenced him to the suspended penalty of 2 years and 6 months imprisonment.

Relying expressly or in substance on Article 6 of the Convention, the applicant alleged that the pre-trial judge proceedings were unfair and violated his rights of defence and to adversarial proceedings as well as the principle of equality of arms. In particular, these proceedings had taken place in chambers, in his and his lawyer’s absence, without the applicant or his lawyer being summoned and without the defense being notified of or given an opportunity to comment on the prosecution’s response to the arguments and exceptions which the defense had raised in respect of the lawfulness and validity of the main evidence relied on by the authorities for his conviction.

This evidence consisted namely of the audio and video surveillance of the applicant’s phone conversations and activities which had been gathered by the Romanian Intelligence Service ( Serviciul Român de Informații – “SRI”) acting as a criminal investigation body on the basis of Law no. 51/1991 on national security before a criminal investigation was opened against the applicant and notwithstanding the fact that the applicant was investigated for ordinary corruption offences.

The applicant alleged further that the trial against him had been unfair because, even though he had been convicted mainly on the basis of the unlawful audio and video surveillance of his phone conversations and activities by the SRI, the courts had not granted him access to all the classified court mandates allowing the surveillance in his case, had not reviewed directly all the recorded materials produced by the SRI and had denied the applicant’s requests for an independent expert review of the authenticity, integrity and content of the recorded materials. Moreover, the judicial authorities had declassified and/or transcribed only in part the surveillance mandates and the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording as required by the criminal procedure rules.

Furthermore, the Court of Cassation judges examining his case had lacked independence and impartiality because their participation in proceedings involving classified evidence gathered by the SRI had been based also on classified cooperation protocols concluded between the court, the prosecution and the SRI. The applicant also alleged a violation of his right to respect for private life and correspondence guaranteed by Article 8 of the Convention.

In this respect, he raises the following complaints: (i) the SRI acting as a criminal investigation body had surveyed his phone conversations and activities on the basis of national security legislation and classified cooperation protocols singed between the intelligence service and the judicial authorities lacking clarity and foreseeability, even though the applicant was investigated for ordinary corruption offences and not for acts affecting national security; (ii) the ab initio judicial review allowing for the applicant’s surveillance had been formalistic and not grounded on the relevant criminal procedure rules; and (iii) the relevant rules applicable in the applicant’s case as well as the authorities’ actions had lacked adequate counterbalancing safeguards given that the judicial authorities had declassified and/or transcribed only in part the surveillance mandates and the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording.

Relying in substance on Article 13 of the Convention, taken jointly with Articles 6 and 8, the applicant alleged that he did not have any judicial remedy enabling him to give effect in his case to the Constitutional Court’s case ‑ law of 28 February 2018. The latter expressly acknowledged that possible corruption offences could not constitute threats to national security capable of justifying restrictions on individual fundamental rights under the relevant national security laws. According to the applicant, this prevented him from remedying the violation of his rights to a fair trial and to respect for his private life and correspondence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have a fair trial in the determination of the criminal charge against him in accordance with Article 6 of the Convention?

In particular, were the applicant’s rights of defence and to an independent and impartial tribunal and the principles of equality of arms and of adversarial proceedings affected in such a way as to render the criminal proceedings against him as a whole unfair within the meaning of Article 6 of the Convention given that: (i) the audio and video surveillance of the applicant’s phone conversations and activities had been gathered allegedly unlawfully by the SRI acting as a criminal investigation body on the basis of Law no. 51/1991 on national security before a criminal investigation was opened against the applicant and notwithstanding the fact that the applicant was investigated for ordinary corruption offences; (ii) the pre-trial judge proceedings had not been adversarial, had taken place in chambers, in the applicant’s and his lawyer’s absence and without the applicant and his lawyer being summoned; (iii) the judicial authorities had not granted the applicant access to all the classified court mandates allowing the surveillance in his case, had not reviewed directly all the recorded materials produced by the SRI, had denied the applicant’s requests for an independent expert review of the authenticity, integrity and content of the recorded materials,

had declassified and/or transcribed only in part the surveillance mandates and the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording as required by the criminal procedure rules; and (iv) the Court of Cassation judges examining his case had allegedly lacked independence and impartiality because their participation in the proceedings had been based also on classified cooperation protocols concluded between the Court of Cassation, the prosecution and the SRI?

2. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life and correspondence guaranteed by Article 8 of the Convention in view of the fact that: (i) the SRI acting as a criminal investigation body had surveyed his phone conversations and activities on the basis of national security legislation and classified cooperation protocols singed between the SRI and the judicial authorities allegedly lacking clarity and foreseeability, notwithstanding the fact that the applicant was investigated for ordinary corruption offences and not for acts affecting national security; (ii) the ab initio judicial review allowing for the applicant’s surveillance had allegedly been formalistic and not grounded on the relevant criminal procedure rules; and (iii) the relevant rules applicable in the applicant’s case as well as the authorities’ actions had allegedly lacked adequate counterbalancing safeguards given that the judicial authorities had declassified and/or transcribed only in part the surveillance mandates and the recorded materials and had never been in possession of the original recordings or been able to certify the transcripts against the original recording?

3. Did the applicant have any judicial remedy at his disposal enabling him to give effect to the Constitutional Court’s case-law of 28 February 2018 in his case? If so, was the applicant provided with an effective remedy for his complaints under Articles 6 and 8 of the Convention, as required under Article 13?