CtEDO 08.10.2012 Auto

PANAIT c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.10.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PANAIT c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 44280/07 Eduard Cristian PANAIT împotriva României introdusă la 16 februarie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Eduard Cristian Panait, este un resortisant român născut în 1968 și rezident în Buzău. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: Suspectând, în calitatea sa de ofițer de poliție, că reclamantul a primit bani sau bunuri de la resortisanți străini pentru a le facilita obținerea sau prelungirea permiselor de ședere în România, Parchetul Național Anticorupție ( PNA s-a referit, de asemenea, la audierea reclamantului și a mai multor martori. Reclamantul a negat faptele care i-au fost reproșate și a contestat autenticitatea transcrierilor interceptărilor telefonice. Printr-o scrisoare din 11 februarie 2004, Hotărârea Generală Informații și Protecție Internă a Ministerului de Interne și de Interne a informat PNA că nu dispunea de mijloace tehnice pentru a păstra mesajele interceptate și a predat PNA un CD-ROM care conține înregistrările apelurilor interceptate ca urmare a autorizării din 3 iunie 2003. La cererea PNA, institutul național de competențe criminalistice ( Printr-un rechizitoriu din 9 iulie 2004, PNA l-a trimis pe reclamant în judecată pentru fapte de corupție. PNA s-a bazat pe transcrierile interceptărilor apelurilor sale telefonice și ale mesajelor sale. Prin hotărârea din 24 februarie 2005, tribunalul județean din Buzău l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare. Tribunalul și-a întemeiat decizia fără mai multe detalii cu privire la: în totalitate probe atât de administrate în timpul urmăririi penale, cât și în cursul anchetei judiciare Reclamantul a făcut apel, pe motiv că nu a avut acces la deciziile de autorizare a interceptărilor. De asemenea, a susținut că instanța de judecată nu a depus la dosar înregistrarea pe deplin a interceptărilor și că a deformat anumite conversații, scoțându-le din context. Printr-o hotărâre din 20 iulie 2005, instanța de apel din Pluinești a respins recursul și a estimat că interceptările fuseseră autorizate de două ori și constituiau dovezi pertinente și convingătoare care susțineau declarațiile martorilor. Activitatea infracțională a persoanei acuzate (...) rezultă din convorbirile telefonice efectuate de la telefonul mobil pe care l-a folosit și pentru care au existat două autorizații de punere sub acuzare care sunt susținute de declarațiile martorilor R.H.T., I.H.N., R.M., A.S. Aceste dovezi relevante și concludente duc la convingerea că acuzatul Panaitat Eduard Cristian este vinovat de infracțiunile care i-au fost reproșate și că condamnarea sa este întemeiată și legală. Reclamantul a formulat un recurs în recurs și va reiniția aceleași motive ca și în recurs. Prin hotărârea din 22 mai 2006, redactată la 12 septembrie 2006, Înalta Curtea de Casație și Justiție a respins recursul în acțiune și a confirmat condamnarea reclamantului. Motivația hotărârii pronunțate de Înalta Curte era identică cu cea a instanței judecătorești. Ca urmare a unei cereri din partea reclamantului, la 8 ianuarie 2007, Parchetul la informrma că autorizațiile de înscriere a comunicațiilor telefonice aveau un caracter secret și că numai Hotărârea Națională Anti-Corupție (reprezentantul NAN) și Hotărârea Generală Informații și Protecție Internă a Ministerului de Interne și de Interne aveau copii ale autorizațiilor. Dreptul intern relevant Dispozițiile interne relevante care reglementează modalitățile și condițiile pentru comunicarea telefonică, precum și utilizarea acestora ca mijloc de probă într-un proces penal, cum ar fi cele în vigoare la momentul faptelor, sunt descrise în cauzele Dumitru Popescu c. România 71525/01, § 44-45, 26 aprilie 2007) și Calmanovici c. România 42250/02, § 46, 1 iulie 2008). Invocând art. 6 alin. (1) și (3) din Convenție, recurentul declară că procedura penală împotriva sa se întemeiază pe dovezi obținute în mod ilegal, precum și pe încălcarea dreptului său la apărare, având în vedere că nu a avut acces nici la autorizația interceptărilor, nici la documentele care au servit la eliberarea autorizației. În ceea ce privește comunicarea telefonică, acesta denunță în special faptul că autorizațiile de înscriere nu au fost reînnoite în conformitate cu legea conform căreia dosarele în fața instanțelor naționale nu conțineau înregistrările integrate ale interceptărilor telefonice că mesajele au fost utilizate ca mijloace de probă atunci când a fost imposibil să le arhivăm că transcrierile interceptărilor telefonice erau ilegale, deoarece acestea nu specificau nici suportul magnetic al lalui înregistrat, nici data și ora comunicării telefonice că interceptările telefonice au fost efectuate în afara perioadelor de autorizare. Invocând în esență art. 8 din Convenție, se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta corespondența. 1 și 6 alin. (3) lit. (d) din Convenția Convenției, ținând cont de utilizarea interceptărilor și a înregistrărilor apelurilor telefonice și ale mesajelor pe care reclamantul le contestă legalității A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, ca urmare a faptului că a fost în conformitate cu art. 8 alin. (2) din Convenție? Guvernul este invitat să producă întregul dosar penal împotriva reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă