CtEDO 26.01.2012 Auto

PANTEA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.01.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PANTEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 36525/07 Alexandru PANTEA împotriva României introdusă la 6 august 2007 EXPOSAT DE FAPT, recurentul, dl Alexandru Pantea, este un resortisant român, născut în 1947 și rezident în Zimnicea. Fost procuror, exercită în prezent ocupația de avocat. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R. Pantea și A. Pantea, avocați în Zimnicea. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului în noaptea de 20-21 aprilie 1994, reclamantul a avut o altercație cu D.N., în care D.N. a fost grav rănit. Astfel cum reiese dintr-o expertiză medicală efectuată după incidentul în cauză, D.N. Ar fi suferit noaptea în discuție din cauza mai multor fracturi care au necesitat 250 de zile de îngrijire medicală și care, în lipsa unui tratament medical adecvat, și-ar fi putut pune viața în pericol, printr-o rezoluție din 7 iunie 1994, procurorul D. de la Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Bihor a decis să inițieze acțiuni penale împotriva reclamantului. Procedura penală ulterioară împotriva reclamantului este descrisă, până la 3 iunie 2003, în Hotărârea Pantea c. România 33343/96, §§ 15-72, CEDH 2003 VI (extracțiuni). La 3 iunie 2003, data la care Curtea a pronunțat hotărârea menționată anterior, procedura penală împotriva reclamantului era pendinte în fața Tribunalului de Primă Instanță din Craiova. Prin hotărârea din 19 iunie 2003, Tribunalul l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 262 de zile de închisoare pentru încălcarea gravă a integrității fizice, care a fost reprimată prin art. 182 alineatul (1) din Codul Penal și i-a cerut părții vătămate să plătească despăgubiri pentru a-și acoperi prejudiciul moral și material. Această hotărâre a fost confirmată în apel, dar anulată prin recurs în recurs, printr-o hotărâre din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului de apel din Craiova, care a adus cauza în fața Tribunalului din Dolj pe motiv că nu a clarificat toate elementele necesare pentru a stabili adevărul. Printr-o hotărâre din 30 mai 2007, Tribunalul din Dolj a primit recursul reclamantului și al Parchetului și a pronunțat hotărârea împotriva reclamantului din cauza prescrierii răspunderii sale penale. Printr-o hotărâre din 27 februarie 2009, Curtea de apel din București a primit recursul în recursul reclamantului și a retrimis cauza în fața tribunalului departamental din Bacău pentru o nouă hotărâre a reclamantului împotriva hotărârii din 19 iunie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță din Craiova. Aceasta a arătat că instanțele inferioare nu au ascultat toți martorii ale căror declarații au fost incluse ca probe în rechizitoriul Parchetului și au fost luate în considerare pentru a-și fundamenta hotărârea de condamnare. Comisia a reamintit instanțelor inferioare care urmau să reexamineze cauza că erau obligate să respecte toate garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzute în art. 6 din Convenție și a menționat, de asemenea, că reclamantul fusese reprezentat în fața ei de avocați la alegerea sa. Prin hotărârea din 15 februarie 2010, tribunalul departamental din Bacău a primit cererea reclamantului împotriva hotărârii din 19 iunie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță din Craiova în partea sa referitoare la sumele pe care reclamantul a fost condamnat să le ramburseze părții civile. Acesta a considerat că, din moment ce greșeala a fost împărțită între reclamant și partea civilă, pe care a cauzat-o, primul nu trebuia să aibă obligația de a-i rambursa toate cheltuielile, ci doar o parte, proporțională cu vina sa și reactualizată. 10. Prin hotărârea definitivă din 29 noiembrie 2010, Tribunalul de apel al Bacău a primit recursul în recurs al reclamantului care a contestat obligația instanței inferioare de a reactualiza sumele datorate părții civile. Prin urmare, Comisia a eliminat această obligație a sistemului de hotărâre din 15 februarie 2010 al Tribunalului județean din Bacău și a confirmat restul hotărârii, inclusiv partea sa referitoare la obligația reclamantului de a plăti părții civile o parte din cheltuielile sale proporționale cu vina sa. Aceasta a indicat, așa cum solicitase reclamantul, motivele care l-au determinat să creadă că depozițiile anumitor martori nu erau relevante. La 4 aprilie 2007, un procuror al Serviciului de Investigații privind infracțiunile organizate și terorismul din Alba îl aduce la cunoștința reclamantului, în temeiul articolului 91 alineatul (5) din Codul de procedură penală (CPP), faptul că, în cursul urmăririi penale îndreptate împotriva unui grup de persoane suspectate de contrabandă și evaziune fiscală care fac obiectul dosarului 29/D/P/2005, conversațiile sale telefonice au fost interceptate de autoritățile competente 12. La 5 aprilie 2007, Parchetul a trimis în judecată, prin rechiziționare, mai multe persoane suspectate de contrabandă și evaziune fiscală și care figurează în dosarul 29/D/P/2005, printre care Z.T., pe care reclamantul îl reprezenta la momentul respectiv ca avocat. Parchetul se baza pe transcrierile comunicărilor telefonice interceptate de serviciile speciale. Prin aceeași decizie, Parchetul a dat un refuz în privința reclamantului, motiv pentru care nu reiese din elementele de probă adunate în dosar că a fost implicat în faptele reproșate la Z.T. 13. La 7 august 2008, reclamantul a depus o plângere penală împotriva procurorilor, judecătorilor și polițiștilor din Alba Iulia care au solicitat, au autorizat sau au executat conversațiile sale telefonice pe telefonul său fix și mobil. El i-a acuzat că a încălcat secretul corespondenței sale și că i-a împiedicat să-și exercite profesia de avocat în condiții de confidențialitate cu clienții săi. El a susținut că a solicitat procurorului care, la 4 aprilie 2007, l-a informat că conversațiile sale telefonice au fost interceptate în cadrul dosarului de urmărire penală 29/D/P/2005, să-i arate autorizațiile pentru comunicarea sa, dar că acesta a refuzat, pe motiv că nu a fost obligat prin lege. El a susținut că a reieșit din interviul său cu procurorul că conversațiile sale au fost interceptate începând cu anul 2005, în timp ce acest lucru nu a fost decât începând cu anul 2006 că a început să apere clientul în cauză și, prin urmare, să aibă conversații telefonice cu el. El s-a plâns, de asemenea, împotriva autorilor necunoscuți, care l-au chemat pe telefonul mobil și i-au vorbit în limba rusă, pronunțând numele președintelui Rusiei, pentru a-l provoca, în opinia sa. 14. printr-o rezoluție din 14 iulie 2008, Parchetul din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție a dat un refuz persoanelor împotriva cărora reclamantul a depus plângere. A menționat că discuțiile Z.T., M.G. și I.P. au fost solicitate de procuror și autorizate de un magistrat, ținând cont de faptul că au existat indicii cu privire la constituirea unui grup de inadaptați. El a precizat că, la sfârșitul interceptărilor comunicațiilor Z.T., acesta a fost numit de o persoană numită Pantea. Prin urmare, Tribunalul a autorizat, de asemenea, comunicarea sa, fără a se ști că este vorba, de fapt, de avocatul lui Z.T. Parchetul concluzionează că nu se putea reproșa nicio abatere judecătorilor, procurorilor și polițiștilor împotriva cărora reclamantul a depus plângere, care, în opinia sa, au acționat în conformitate cu legea. 15. Printr-o decizie din 13 august 2008, procurorul-șef al Parchetului din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție a confirmat, pe baza unei plângeri din partea reclamantului, că nu se soluționează cazul la 14 iulie 2008 dacă reclamantul a contestat această decizie în fața unei instanțe. Dispozițiile relevante ale CPP în materie de comunicare telefonică și de înregistrare au fost astfel formulate la momentul respectiv, după intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2004, din Legea 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea CPP art. 91 - Conditiile de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . există date sau indicii convingătoare ale pregătirii sau a comisiei pentru o infracțiune pentru care au loc urmăriri penale ex official și în cazul în care este util să se descopere adevărul, înregistrările de comunicații pe bandă magnetică și ð ï pe baza unei autorizații motivate din partea instanței, la cererea procurorului, în cazurile și condițiile prevăzute de lege. În cazul în care nu se poate face altceva decât prin alte mijloace, se poate acorda o autorizație în camera consiliului de către președintele Tribunalului care ar fi competent să soluționeze cauza în primă instanță. În ceea ce privește infracțiunile împotriva securității naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în materie de trafic de droguri, de arme sau de persoane, de acte de terorism, de spălare de bani, de fabricare a banilor falși, în cazul în care sunt prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în special a altor infracțiuni grave care nu pot fi dezvăluite sau ale căror autori nu pot fi identificați prin alte mijloace sau prin alte mijloace de comunicare telefonică sau prin alte mijloace de telecomunicații. Autorizația se eliberează pentru perioada necesară înregistrării și nu mai mult de 30 de zile. (l) autorizația poate fi prelungită în aceleași condiții, din motive justificate, fiecare prelungire nu poate depăși 30 de zile. Durata maximă a înregistrărilor autorizate este de 4 luni. Măsurile ordonate de instanță se ridică înainte de sfârșitul perioadei pentru care au fost autorizate în cazul în care motivele care le-au justificat au încetat. (...) Autorizația de a vorbi și de a comunica este dată printr-o decizie înainte de a spune drept motivat care cuprinde: indicii concrete și fapte care se referă la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . art. 91 din CPP - Organele care sunt înregistrate și înregistrate Procuratura efectuează interceptările și înregistrările prevăzute la art. 91 CPP sau poate ordona ca aceste măsuri să fie efectuate de către organele responsabile cu urmărirea penală. Personalul care trebuie să ofere asistența tehnică necesară pentru interceptarea și înregistrarea este obligat să păstreze secretul operațiunilor, altfel ar fi pedepsit în conformitate cu Codul penal. În caz de urgență, atunci când obținerea autorizației prevăzute la art. 91 din CPP ar aduce un prejudiciu grav urmăririi penale, procurorul poate ordona, cu titlu provizoriu, printr-o ordonanță motivată, înregistrarea pe bandă magnetică și înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport al conversațiilor și comunicațiilor, informând imediat instanța, în termen de maximum 24 de ore. Instanța se pronunță în termen de cel mult 24 de ore cu privire la ordonanța procurorului și, în caz afirmativ, îl confirmă și îl consideră necesar, solicită autorizația de a continua procesul și înregistrările în condițiile prevăzute la art. 91 alin. . În cazul în care instanța nu confirmă ordonanța procurorului, acesta trebuie să înceteze imediat interceptările și înregistrările și să le distrugă pe cele efectuate. (...) art. 91 □ Certificarea înregistrărilor Procuratura sau organismul însărcinat cu urmărirea penală elaborează un proces-verbal cu privire la desfășurarea interceptărilor și a înregistrărilor prevăzute la art. 91 alineatul (2). , prin includerea : autorizația acordată de instanță, numărul sau numerele posturilor telefonice între care au avut loc conversațiile, numele persoanelor care au făcut schimb de conversații, dacă este cazul, data și ora fiecărei conversații și numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui alt suport care conține înregistrarea. (...) 17. 366/2006, intrată în vigoare la 21 iulie 2006, a menținut obligația prevăzută la art. 91 din CPP ca operațiunile de decontare și de înregistrare a comunicațiilor efectuate prin telefon sau prin alte mijloace electronice să fie efectuate în temeiul unei autorizații motivate pronunțate de un judecător. din CPP, până la sfârșitul urmăririi penale, procurorul este obligat să prezinte acuzatului sau acuzatului înainte de a fi trimis în judecată procesele-verbale care conțin transcrierile înregistrărilor și să asigure ascultarea înregistrărilor, la cererea persoanei interesate. Al cincilea paragraf din art. 91 din CPP este formulat după cum urmează: În cazul în care Parchetul emite o hotărâre de nejudiciare cu privire la o persoană ale cărei comunicări au fost interceptate și înregistrate, procurorul este obligat să informeze persoana în cauză. Suporturile pe care au fost înregistrate conversațiile sale interceptate sunt arhivate la Parchet, în locuri speciale, sub pliere sigilate, în mod confidențial și sunt păstrate până când termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele care au făcut obiectul procesului penal este încheiat, când acestea sunt distruse. (...) 18. La punctele Dumitru Popescu (n, n 71525/01, § 46, 26 aprilie 2007) se află un rezumat mai cuprinzător al dreptului intern în materie de convorbiri telefonice și al evoluției sale în timp. Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge de caracterul inechitabil al procedurii îndreptate împotriva sa și încheiat prin hotărârea definitivă din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului din Bacău. El consideră că a fost condamnat în mod eronat la plata unor daune-interese părții vătămate. În plus, acesta se plânge de durata procedurii în cauză, care, în opinia sa, nu răspunde cerinței de a nu depăși un termen rezonabil. 20. În plus, el se plânge, invocând art. 10 din Convenție, de comunicarea telefonică cu clienții săi, cu familia sa și cu rudele sale, în absența unei autorizații conforme cu legea. El susține că Parchetul a refuzat să-i prezinte, în urma cererii sale, autorizația de a comunica cu el și să-l facă să asculte înregistrările propriu-zise. Acesta subliniază, de asemenea, că această măsură a afectat, de asemenea, membrii familiei sale, care includea, în afara sa, alți trei avocați cu care avea contacte telefonice frecvente. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Durata procedurii penale împotriva reclamantului urmată în speță după 3 iunie 2003 , ca urmare a incidentului care a avut loc în noaptea de 20-21 aprilie 1994, a fost ea compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil A epuizat reclamantul căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în special în ceea ce privește domeniul său de aplicare ilegal al comunicărilor sale telefonice de către autorități În la 35 alin. (1) din Convenție, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție În art.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-01-17
0,96
AFFAIRE PANTEA c. ROUMANIE (N° 2)
CES DE L’ESPÈCE 4. Le requérant est né en 1947 et réside à Zimnicea. 5. Ancien procureur, le requérant exerçait, au moment des faits, le métier d’avocat. A. La procédure pénale contre le requérant 6. Par une résolution du 7 juin 1994, le pa
CtEDO 2006-06-15
0,94
AFFAIRE PANTEA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PÂNTEA c. ROUMANIE (Requête n o 5050/02) ARRÊT STRASBOURG 15 juin 2006 DÉFINITIF 15/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2013-05-13
0,94
FODOR c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION Requête n o 45266/07 Cornel FODOR contre la Roumanie introduite le 10 octobre 2007 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Cornel Fodor, est un ressortissant roumain né en 1966 et résidant à Taga. Il est représenté devant la Cou
CtEDO 2010-06-22
0,93
AFFAIRE BOROANCA c. ROUMANIE
. c. Roumanie précitée, § 25). 42. A la lumière des circonstances particulières de l'espèce et sans pour autant mettre en cause le principe de l'effectivité du recours introduit par l'article 278-1 du code de procédure pénale, la Cour estim
CtEDO 2012-01-26
0,93
FLAMINZEANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION Requête n o 12717/09 Marian FLĂMÎNZEANU contre la Roumanie introduite le 5 février 2009 EXPOSÉ DES FAITS EN FAIT Le requérant, M. Marian Flămînzeanu, est un ressortissant roumain, né en 1981. Il a purgé à la prison de Jila
Sursă