CtEDO 26.01.2012 Auto

FLAMINZEANU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.01.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FLAMINZEANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 12717/09 Marian FLĂMIZEANU împotriva României introdusă la 5 februarie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Marian Flaminzeanu, este un cetățean român, născut în 1981. El a ispășit închisoarea din Jilava pentru un jaf cu violență. Reclamantul a fost eliberat la 30 august 2011. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În 2003, reclamantul a suferit o cădere accidentală care a provocat fractura coloanei vertebrale și a suferit o intervenție chirurgicală pentru consolidarea coloanei vertebrale, care a necesitat, printre altele, instalarea plăcilor metalice de sprijin și a produs tulburări de urinare. În dimineața zilei de 16 ianuarie 2006, polițiștii l-au arestat pe reclamant și pe mai multe alte persoane pe motiv că au participat la furturi de produse petroliere. Reclamantul a fost adus la secție în mașina comisarului B.T., care l-ar fi insultat și l-ar fi amenințat pentru a-l forța să-și recunoască participarea la alte zboruri. Când a ajuns la secție, reclamantul a fost lovit violent cu pumnii și picioarele pe tot corpul de către comisarul B.T. care a ignorat implorările reclamantului care i-a spus că a fost operat la coloana vertebrală. Un alt polițist, S.A., l-a lovit și cu pumnul în față. în scris. - La 17 ianuarie 2006, reclamantul a fost prezentat cabinetului medical pentru inspecția departamentului de poliție. În fișa medicală s-a menționat: La 21 februarie și 25 aprilie 2006, reclamantul a trimis la Parchet două plângeri penale împotriva polițiștilor B.T. și S.A., acuzându-i că au fost reținuți. Ca urmare a unei cereri de eliberare temporară din motive medicale, reclamantul a fost examinat la 5 aprilie 2006 la Institutul Național de Medicină Legală, care a declanșat o agravare a stării sale de sănătate, în special din cauza mutării plăcuțelor de susținere a coloanei. La 6 iunie 2006, tribunalul departamental din Teleorman a ordonat eliberarea temporară a detenției. La 12 și 16 ianuarie 2007, Parchetul i-a auzit pe ofițerii de poliție B.T. și S.A. care au negat orice violență exercitată asupra reclamantului. La 22 februarie 2007, procurorul a respins plângerea conform căreia reclamantul avea dreptul să hărțuiască agenții de poliție. La 7 iunie 2007, procurorul-șef al Parchetului a respins contestația reclamantului. Reclamantul a contestat respingerea în fața tribunalului departamental din Giurgiu. El va repeta descrierea faptelor și a audierii martorilor. Într-o hotărâre din 2 iunie 2008, Tribunalul a respins plângerea conform căreia violența denunțată nu era dovedită. În ceea ce privește martorii, instanța le-a respins recursul pe motiv că nu au fost credibili atunci când acest recurs a fost respins printr-o hotărâre definitivă din 8 iunie 2008. Decembrie 2008 din instanța de apel din București, care a considerat că starea de sănătate precară a reclamantului avea cauze anterioare arestului său. Violențele la care reclamantul ar fi fost supus în custodie la 14 septembrie 2003 La 14 septembrie 2003, pe la ora 22:00, reclamantul, care era în libertate din cauza întreruperii temporare a detenției, a fost arestat la București, în compania unui prieten. El avea în posesia sa un cuțit. Ei au fost acuzați că au comis, în aceeași zi, un jaf cu violență. Ei au negat acuzațiile și au fost duși la secția de poliție unde au așteptat aproximativ două ore până la sosirea comisarului M.S. Reclamantul susține că acesta din urmă era sub influența alcoolului și că, mă bucur că a fost forțat să meargă noaptea la secție, i-ar fi lovit cu pumnii și picioarele de mai multe ori pentru a-i forța să recunoască faptele. Reclamantul a fost operat la coloana vertebrală, dar M.S. A continuat să-l lovească până la punctul în care sângera și că, neputând să se rețină, a făcut pe el. maltratările au continuat până la sosirea avocatului din oficiu, în jurul orei 4 dimineața. În prezența polițiștilor, a unui martor și a avocatului, reclamantul a făcut o declarație scrisă în care nu a menționat relele tratamente. El a fost apoi transportat la cabinetul medical de inspecție departamentală de poliție. În prezența a doi polițiști, un alt polițist, N.E., care a fost, de asemenea, asistat medical, completează fișa medicală conform căreia reclamantul nu prezenta semne de violență corporală. El a fost apoi transferat la depozitul poliției într-o celulă cu mai mulți deținuți care l-au ajutat să se spele și să-și schimbe hainele murdare. La 15 septembrie 2006, reclamantul a fost prezentat la Parchet și apoi la un judecător pentru examinarea cererii de detenție. A l'inciment, reclamantul a declarat că la secția de detenție Am fost loviți de un comisar care ne-a spus că am comis un jaf cu violență. Am negat. Am fost loviți din nou până la sosirea avocatului din oficiu. Judecătorul nu a dat curs acestor acuzații. La 20 iulie 2007, reclamantul a depus o plângere la Parchet împotriva comisarului M.S. și a polițistului N.E. El a acuzat primul că l-a lovit cu sânge rece și al doilea a omis intenționat să menționeze pe fișa medicală urmele de violență. El a adresat mărturie martorilor și deținuților cu care a împărțit celula a doua zi după agresiune. Parchetul i-a auzit doar pe cei doi inculpați și, la 3 iunie 2008, a respins acuzația că acuzațiile nu au fost dovedite. În august 2008, procurorul-șef a respins contestația reclamantului pe motiv că nu menționase aceste violențe în declarațiile făcute cu ocazia arestării sale și a adăugat că polițistul N.E. a scris pe fișa medicală, în prezența altor polițiști, că reclamantul nu prezenta urme de violență. Într-o hotărâre din 27 octombrie 2008, instanța de apel din București a respins plângerea reclamantului. În ceea ce privește cererea de audiere a martorilor, instanța de apel a constatat că reclamantul nu și-a mai repetat cererea și că, în orice caz, o astfel de cerere era inadmisibilă, codul de procedură penală nepermițând instanțele să convoace noi martori. Prin hotărârea definitivă din 13 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul, fără a se pronunța asupra cererii reclamantului. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente la care ar fi fost supus atunci când a fost reținut la 16 ianuarie și 14 septembrie 2006. La 16 ianuarie și 14 septembrie 2006, în timpul arestării sale, reclamantul a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție, având în vedere acuzațiile de maltratare, a existat o anchetă internă eficientă în sensul articolului 3 din Convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă