CtEDO 18.10.2012 Auto

NICOLAE c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.10.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NICOLAE c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere n 27104/11 Gheorghe NICOLAE împotriva României introdusă la 14 aprilie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Gheorghe Nicolae, este un resortisant român născut în 1951 și rezident în Drăganu. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În jurul orei 1:00 a.m., reclamantul tocmai se întorsese de la o sărbătoare, însoțită de soția și fiul său. La scurt timp după aceea, a izbucnit o ceartă în cadrul cuplului. După câteva minute, reclamantul a văzut, în curtea sa, ofițerul de poliție C.V.A., însoțit de C.A., agent de pază la primăria orașului Drăganu. ar fi afirmat că a fost chemat de către soția reclamantului, din cauza unei dispute conjugale. Reclamantul le-ar fi cerut să părăsească locul. La un moment dat, reclamantul ar fi fost injurat și atacat de C.V.A. și C.A., care au încercat să-l aresteze pentru a-l putea încătușa și a-l duce la secția de poliție. Reclamantul susține că a fost târât pe podea, cu fața la podea, ochelarii de vedere fiind rupte din cauza șocului. În ciuda intervenției soției sale și a fiului său, care au încercat să-l salveze, C.V.A. și C.A. au reușit să-l încătușeze și să-l urce în mașina de poliție. Reclamantul susține că a fost îmbrăcat doar în acest moment din chiloții săi. După ce a ajuns la secția de poliție, reclamantul a fost obligat să poarte cătușele timp de 30-40 de minute, interval în care C.V.A. a emis un proces-verbal de amendă pentru tulburarea ordinii publice, prin aplicarea unei amenzi de 1 000 RON, adică aproximativ 270 EUR. Astfel cum reiese din conținutul procesului-verbal, reclamantul a fost amendat pentru insulte și expresii calomniatoare. În urma redactării procesului-verbal, reclamantul a fost eliberat și obligat să meargă doi kilometri pentru a se putea întoarce acasă, încă îmbrăcat doar în chiloții săi. În dimineața aceleiași zile, reclamantul s-a prezentat la serviciul medico-legal d argiș pentru a constata consecințele agresiunii pe care a declarat că le-a comis din partea C.V.A. și C.A. Certificatul medical întocmit la 18 august 2008 de medicul legist N.S. încheie după cum urmează, în părțile sale relevante: [...] o excoriare de 2/2 cm la genunchiul stâng, însoțită de o deteriorare a langulării aceluiași genunchi, trei excorii la genunchiul drept ; trei echimoze de culoare roșie-albastră de 2/2 cm, 1/0,5 cm și 0,5/0,5 cm însoțite de o umflătură a palmei mâinii stângi (...). Se recomandă examinarea serviciului dentopedie. (...) Subsemnatul N.G. a suferit leziuni traumatice în urma unor lovituri cu un corp dur, care pot datează din 18 august 2008. Aceste leziuni necesită aproximativ 5 sau 6 zile de îngrijire psihică. Ca urmare a unei plângeri administrative din partea reclamantului în fața poliției municipale d.V.A., comisarul-șef al poliției municipale d'Argeș l-a informat pe solicitant, la 30 septembrie 2009, că, la data de 30 septembrie 2009, a fost atrasă atenția ofițerului de poliție C.V.A. asupra modului de utilizare, în viitor, a metodelor și a mijloacelor specifice de intervenție a poliției. În urma contestației procesului-verbal de amendă, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Pitești cu privire la o contestație a procesului-verbal de amendă pentru tulburarea ordinii publice. Prin hotărârea din 12 ianuarie 2009, instanța a fost parțial îndreptățită la contestarea reclamantului și a modificat procesul-verbal în sensul în care a fost înlocuită cu un avertisment. Tribunalul a constatat că certificatul medico-legal a confirmat că reclamantul a suferit leziuni traumatice în ziua în care a avut loc incidentul și a concluzionat că agentul de poliție C.V.A. nu a luat în considerare, atunci când a utilizat forța, mai mulți factori, cum ar fi circumstanțele personale, consecințele intervenției și starea de sănătate a reclamantului. În lipsa unei căi de atac, această hotărâre a devenit definitivă. Plângerea pentru abuz, lovire și distrugere În paralel, reclamantul a depus, în fața tribunalului de primă instanță din Argeș, o plângere penală pentru abuz, lovire și distrugere a ochelarilor împotriva C.V.A. și C.A. El susținea că a fost victima unor agresiuni fizice și agresiuni fizice din partea lor și a trimis la dosar o copie a certificatului medico-legal întocmit în ziua incidentului. El nu s-a constituit parte civilă. 10. Printr-o ordonanță din 3 martie 2009, procurorul L.N. a pronunțat un refuz de judecată al șefului de abuz în ceea ce privește agentul de poliție C.V.A., considerând că acesta a acționat în conformitate cu art. 31 alineatul (1) litera (b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției, în cazul acestei dispute conjugale. Procurorul general a constatat că reținerea reclamantului, cătușele și conduita sa în secția de poliție de către C.V.A. și C.A. era impusă din cauza comportamentului său propriu. În ceea ce privește C.A., procurorul a considerat că era legal pentru ofițerii de poliție, în anumite cazuri, în conformitate cu art. 31, 1 litera (k) din Legea nr. 218/2002, să solicite ajutor cetățenilor pentru a urmări, a imobiliza și a însoți la secția de poliție infractorii. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei ordonanțe și a susținut, printre altele, că a suferit un atac fizic din partea C.V.A. și C.A. documentat de un certificat medico-legal, în legătură cu care nu se pronunțase Parchetul. 11. La 26 martie 2009, procurorul I.V.I., adjunct la Parchet în apropierea tribunalului departamental d'Argeș, a confirmat ordonanța din 3 martie 2009, cu următoarea motivație (...) a fost stabilit, după o analiză a probelor, după ce ofițerul de poliție C.V.A. a ajuns la domiciliul reclamantului, acesta a devenit violent, refuzând să meargă la secția de poliție pentru a întocmi procesul-verbal de amendă pentru tulburarea ordinii publice, ceea ce a impus imobilizarea și conduita sa, prin forță, la secție. S-a stabilit că ofițerul de poliție acționase în conformitate cu dispozițiile prevăzute în art. 31, 1 litera (b) și litera (k) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției; prin urmare, nu se poate ține seama de faptul că persoana care a formulat cererea a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri în fața tribunalului juvenil de la Argeș. 12. Printr-o hotărâre din 17 decembrie 2009, tribunalul județ al dlui Argeș a decis să retrimite cauza în fața Parchetului în apropierea tribunalului departamental, deoarece acest ordin ar fi trebuit să fie pronunțat de procurorul-șef al Parchetului și nu de procurorul adjunct al aceluiași Parchet 13. La 8 februarie 2010, D.F.V., procurorul-șef al Parchetului în apropierea tribunalului departamental d .Argiș, a pronunțat hotărârea din 3 martie 2009 din aceleași motive ca și cele reținute în motivarea ordonanței din 26 martie 2009. În fața tribunalului departamental d argiș el critica hotărârile din cauza refuzului de a se pronunța asupra plângerii penale pentru răniri și distrugere. 14. printr-o hotărâre din 14 iunie 2010, tribunalul juvenil d alui Argeș a respins recursul reclamantului ca nefondat. După ce a analizat dovezile prezentate în fața Parchetului (mărturii C.V.A. și C.A. Tribunalul a constatat că, la originea incidentului, a avut loc o dispută conjugală și că ajutorul poliției fusese acordat de către soția reclamantului. După instanța de judecată, membrii familiei reclamantului ar fi confirmat că acesta a avut un comportament normal și calm după ce C.V.A. și C.A. Tribunalul a ajuns la concluzia că aceste mărturii erau contrafăcute de cei doi inculpați, care susțineau că reclamantul a avut un comportament violent. În ceea ce privește plângerea penală pentru distrugerea ochelarilor săi direcționați de reclamant împotriva C.A. tribunalul concluzionează că acesta a fost chemat de către ofițerul de poliție C.V.A. în acest scop și că, în orice caz, plângerea penală a reclamantului nu făcea nicio referire concretă la infracțiunea de distrugere. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri 15. Prin hotărârea din 21 octombrie 2010, Tribunalul de apel din Pitești a respins, cu două voturi împotriva uneia, acțiunea reclamantului ca nefondată. Instanța de apel a statuat că, în pofida certificatului medico-legal furnizat de solicitant, a reieșit din mărturiile C.V.A. și C.A. faptul că acesta a avut o conduită agresivă, justificând, având în vedere pericolul pentru ordinea publică, imobilizarea și transportul său la secție. După instanța de apel, declarațiile membrilor de familie ai reclamantului nu aveau nici o valoare, deoarece acestea ar fi fost inițial de acord cu conținutul procesului-verbal de amendare din 18 august 2008. În opinia sa dizidentă, judecătorul D.D. critica soluția adoptată de colegii săi, din cauza refuzului, de procurori și de instanțele interne de a se pronunța asupra acuzațiilor de maltratare, deși confirmate de certificatul medico-legal produs de reclamant. a acționat în justiție într-o utilizare excesivă și disproporționată a forței, urmată de absența unei anchete eficiente pentru lovituri și răniri, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această privință. Dreptul intern relevant 17. Dispozițiile relevante ale legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției, se citesc după cum urmează art. 31 În îndeplinirea sarcinilor sale, polițistul este depozitar al autorității publice și are următoarele drepturi și obligații: (...) să însoțească la secția de poliție persoanele care pun în pericol viața altora, ordinea publică și alte valori sociale, precum și persoanele suspectate de a fi comis fapte ilegale și a căror identitate nu a putut fi stabilită în conformitate cu legea; în cazul nerespectării ordinelor unui ofițer de poliție, acesta este autorizat să utilizeze forța. (...). să solicite, dacă este necesar, ajutor din partea cetățenilor pentru a continua, a aresta, a imobiliza și a însoți la secția de poliție persoane suspectate de a fi comis infracțiuni. (...). GRIEFS 18. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei anchete efective în cazul agresiunii suferite la data de 18 August 2008, în ciuda unor indicii suficiente în acest sens. În acest sens, invocă jurisprudența Pantea c. România 33343/96, § 199, 3 martie 2003) și Bursuc c. România 42606/98, §§ 100-110, 12 octombrie 2004). În cadrul componentei materiale a aceluiași articol, reclamantul se plânge de utilizarea excesivă a forței de către agentul de poliție C.V.A. și de umilința suferită ca urmare a transferului său la secția de poliție înfășurat numai de lenjerie de corp și de călătoria de doi kilometri pe care ar fi trebuit să o parcurgă în aceeași îmbrăcăminte pentru a putea să se întoarcă acasă. 19. Acesta se referă la art. 6 alin. (1) din Convenție și se plânge de refuzul instanțelor interne de a se pronunța asupra plângerii sale penale formulate și împotriva C.A., precum și asupra acțiunii privind distrugerea ochelarilor săi. Pe lângă același articol, reclamantul critică, în general, procedura internă care permite contestarea unei hotărâri în fața Parchetului superior, pe care o consideră ineficientă. 20. Reclamantul se plânge în sfârșit de încălcarea articolului 8 din convenție din cauza refuzului, de către C.V.A. și C.A. de a părăsi casa sa, în pofida solicitării sale exprese în acest sens. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante în timpul unui incident care a avut loc la 18 august 2008 având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Hotărârea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție Guvernul este invitat să furnizeze o copie a dosarului penal formulat în urma plângerii penale a reclamantului privind incidentul din 18 august 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă