Secțiunea a treia Cerere nr 16270/12 Ilie COMORAȘU împotriva României introdusă la 5 martie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ilie Comorașu, este un resortisant român născut în 1971 și rezident în Prejești. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Popa, avocat la Bacău. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 decembrie 2007, un vehicul al primăriei comunei Prajești, unde reclamantul locuia de mai mulți ani și își îndeplini funcția de consilier comunal, a răspuns în fața casei reclamantului în timp ce acesta spăla zăpada. Primarul din Prajesti, polițistul șef și adjunctul său din municipalitate și o altă persoană au coborât din mașină și s-au apropiat de reclamant. Polițiștii i-au reproșat că-l hărțuise pe primar, punându-i la îndoială în repetate rânduri propunerile pe care acesta le făcuse. : Ei l-au imobilizat pe reclamant lipindu-i brațele și picioarele cu cătușe și, fără a-i avertiza familia, l-au lăsat în grija psihiatriei din spitalul de județ Bacei pe motiv că era bolnav psihic și că era periculos. Fără să fi fost consultat de un medic psihiatru, reclamantul a fost internat cu forța în aceeași zi în secția de psihiatrie a spitalului în cauză și i s-au prescris injecții cu sedative. ; apoi a fost pus într-o cămașă de forță și plasat într-una din sălile spitalului unde erau alte șapte persoane care sufereau de diverse boli psihice. Geamurile din camera în cauză erau sparte și era frig acolo. Potrivit afirmațiilor reclamantului, acțiunile primarului și ale polițiștilor vizau, de fapt, în afara alegerilor locale, unde intenționa să candideze. Din cauza sedativelor pe care le-a injectat, reclamantul nu a devenit lucid decât după zece zile de la internare. El și-a dat seama că, în timp ce era inconștient, primise o lovitură la inimă stângă, care sângera grav și pentru care nu primise niciun tratament. Soția reclamantului nu a fost autorizată să-și viziteze soțul decât timp de 30 de minute după ce a fost forțat să se interneze. Membrii apropiați ai reclamantului care au dorit să-l viziteze la spital nu au fost autorizați să facă acest lucru. Au fost doar câteva zile după ce a fost rănit la inimă că a fost consultat de către un specialist. Reclamantul a fost apoi internat până la 3 Martie 2008 în diferite instituții medicale pentru a trata această afecțiune. La 20 ianuarie 2009, pe baza dispozițiilor generale ale Codului penal care incriminează abuzul în serviciu al funcționarilor publici, falsul și utilizarea falsurilor în evidențe publice, reclamantul depunea o plângere penală împotriva primarului din Prajești, împotriva polițiștilor care l-au forțat să acționeze. la spitalul psihiatric și împotriva unui medic psihiatru de la spitalul în cauză. El a susținut că primarul comunei a căutat - cu ajutorul polițiștilor și al doctorului în cauză La 9 octombrie 2009, Parchetul a prezentat un refuz, o decizie confirmată de un procuror general și, la plângerea reclamantului, printr-o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță din 27 aprilie 2010. Printr-o hotărâre definitivă din 23 noiembrie 2010, tribunalul de apel din Bacău a primit recursul reclamantului, a anulat toate hotărârile pronunțate anterior și a trimis cauza în fața instanței de primă instanță din Bacău pentru a deschide proceduri penale împotriva persoanelor puse în discuție de reclamant în plângerea sa penală. Comisia a remarcat faptul că autoritățile competente nu au efectuat nicio anchetă penală efectivă pentru a soluționa circumstanțele incidentului denunțat de solicitant. În special, Comisia a observat că există o îndoială serioasă în acest caz cu privire la necesitatea de a deține un număr atât de mare de forțe de ordine pentru a-l imobiliza pe reclamant și pentru a-l aduce împotriva voinței sale într-un spital psihiatric. În plus, aceasta a menționat că nici o competență a stării de sănătate mintală a reclamantului nu a fost efectuată de o autoritate care susținea acest lucru. 12. În iunie 2012, reclamantul a fost ales consilier municipal al orașului Prajești de către locuitorii orașului Bacău 13. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că a fost reținut ilegal la domiciliu, condus cu forța într-un spital psihiatric și internat împotriva voinței sale. În plus, el se plânge că i s-a administrat un tratament medical pe care nu l-a acordat. 15. Invocând art. 8 din Convenție, el se plânge că a suferit o încălcare a reputației sale și că a fost izolat de familia sa în timp ce a făcut obiectul măsurii de internare forțată. 16. În plus, el se plânge că a fost tratat rău când polițiștii l - au agresat în fața casei sale și în timpul internității sale nevoluntare la secția de psihiatrie de la Spitalul departamental Bacău. El consideră că nu a beneficiat de o anchetă efectivă ca urmare a plângerii sale penale împotriva persoanelor pe care le acuzase de a fi dus în mod ilegal la spital, internat cu forța și cauzat răni la ureche în timp ce el era inconștient din cauza sedativelor pe care el le-a injectat. El susține că ancheta în cauză este pendinte de aproape doi ani în fața Parchetului în apropierea tribunalului de primă instanță și că aceasta nu avansează. În opinia sa, procurorul care este responsabil așteaptă ca răspunderea persoanelor în cauză să se prescrie. Reclamantul a fost privat de libertate prin încălcarea articolului 5 alineatul (1) litera (e) din Convenție (a se vedea, în special, Cristian Teodorescu c. România, nr. 22883/05, § 63-70, 19 iunie 2012) Guvernul este invitat să precizeze temeiul juridic al acestui intern și să ofere detalii cu privire la modul în care a fost efectuată, precizând, în special, dacă o decizie de internare voluntară a fost luată împotriva reclamantului în temeiul Legii nr. 487/2002 privind sănătatea mintală și dacă o astfel de decizie i-a fost notificată de către autoritățile competente. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante în momentul în care a fost cuprins de polițiști în fața domiciliului său la 29 decembrie 2007, în timp ce acesta era transportat, în ziua respectivă, la spitalul departamental din Bacău și în timpul internării sale în serviciul psihiatric al acestui spital? (3) Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne ca urmare a plângerii reclamantului din 20 ianuarie 2009 prin care s-au denunțat relele tratamente la care ar fi fost supus a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție
Requête n
o
16270/12
Ilie COMORAȘU
contre la Roumanie
introduite le 5 mars 2012
1.
Le requérant, M. Ilie Comorașu, est un ressortissant roumain né en 1971 et résidant à Prăjești. Il est représenté devant la Cour par M
e
I.
Popa, avocat à Bacău.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 29 décembre 2007, un véhicule de la mairie de la commune de Prăjești où le requérant habitait depuis plusieurs années et où il remplissait la fonction de conseiller communal, s’arrêta devant la maison du requérant pendant que celui-ci était en train de nettoyer la neige. Le maire de Prăjești, le policier en chef et son adjoint de la commune et un autre personne descendirent du véhicule et se rapprochèrent du requérant. Les policiers lui reprochèrent qu’il avait harcelé le maire, en contestant à plusieurs reprises des propositions que celui-ci avait faites. Ce dernier donna ensuite ordre aux policiers d’appréhender le requérant. Ils s’y conformèrent
: ils immobilisèrent le requérant en lui attachant les bras et les jambes avec des menottes et, sans prévenir sa famille, ils l’amenèrent au service de psychiatrie de l’hôpital départemental de Bacău au motif qu’il était malade psychiquement et qu’il était dangereux.
4.
Sans avoir été consulté par un médecin psychiatre, le requérant fut interné de force le jour même dans le service de psychiatrie de l’hôpital en question et se vit prescrire des piqûres avec des sédatifs
; ensuite, il fut mis dans une camisole de force et placé dans l’une des salles de l’hôpital où il y avait sept autres personnes souffrant de diverses maladies psychiques. Les vitres de la pièce en question étaient cassées et il y faisait froid.
5.
Selon les dires du requérant, les agissements du maire et des policiers visaient, en réalité, à l’écarter des élections locales, où il avait l’intention de se porter candidat.
6.
A cause des sédatifs qu’il s’était vu injecter, le requérant ne devint lucide que dix jours après son internement. Il se rendit alors compte que, pendant qu’il était inconscient, il avait reçu un coup à l’oreille gauche, qui saignait gravement et pour laquelle il n’avait reçu aucun traitement.
7.
L’épouse du requérant ne fut autorisée à rendre visite à son époux que pendant trente minutes le lendemain de son internement forcé. Les proches du requérant ayant souhaité lui rendre visite à l’hôpital ne furent pas autorisés à le faire.
8.
Ce ne fut que plusieurs jours après avoir été blessé à son oreille qu’il a été consulté par un spécialiste. Le requérant fut alors hospitalisé jusqu’au 3
mars 2008 dans divers établissements médicaux pour soigner cette affection.
9.
Le 20 janvier 2009, s’appuyant sur les dispositions générales du code pénal incriminant l’abus en service des fonctionnaires publics, le faux et l’usage de faux en écritures publiques, le requérant introduisit près du parquet près le tribunal de Bacău une plainte pénale contre le maire de Prăjești, contre les policiers qui l’ont amené de forcé
à l’hôpital psychiatrique et contre un médecin psychiatre de l’hôpital en question. Il faisait valoir que le maire de la commune avait cherché - à l’aide des policiers et du médecin en cause – de le faire apparaître aux yeux du public comme étant malade mentalement afin de l’écarter de la course pour les élections municipales qui s’étaient déroulées entre mai et juin 2008.
10.
Le 9 octobre 2009, le parquet rendit un non-lieu, décision confirmée par un procureur du parquet hiérarchiquement supérieur et, sur plainte du requérant, par un jugement du tribunal de première instance du 27
avril 2010.
11.
Par un arrêt définitif du 23 novembre 2010, la cour d’appel de Bacău accueillit le recours du requérant, annula toutes les décisions rendues antérieurement et renvoya l’affaire au parquet près le tribunal de première instance de Bacău afin d’ouvrir des poursuites pénales contre les personnes mises en cause par le requérant dans sa plainte pénale. Elle nota que les autorités compétentes n’avaient effectué aucune enquête pénale effective pour élucider les circonstances de l’incident dénoncé par le requérant. Elle nota en particulier qu’un sérieux doute subsistait en l’espèce quant à la nécessité d’employer un nombre aussi considérable des forces de l’ordre pour immobiliser le requérant et l’amener contre son gré dans un hôpital psychiatrique. Elle nota par ailleurs qu’aucune expertise de l’état de santé mentale du requérant n’avait été effectuée par une autorité assermentée en la matière.
12.
L’enquête est toujours pendante devant le parquet près le tribunal de première instance de Bacău.
13.
En juin 2012, le requérant fut élu conseiller municipal de la ville de Prăjești par les habitants de cette ville.
14.
Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été appréhendé illégalement à son domicile, conduit de force dans un hôpital psychiatrique et interné contre son gré. Il se plaint en outre de s’y être vu administrer un traitement médical auquel il n’avait pas consenti.
15.
Invoquant l’article 8 de la Convention, il se plaint d’avoir souffert d’une atteinte à sa réputation et d’avoir été isolé de sa famille pendant qu’il avait fait l’objet de la mesure d’internement forcé.
16.
Il se plaint en outre d’avoir subi de mauvais traitements lors de son appréhension par des policiers devant son domicile et pendant son internement non volontaire au service psychiatrie de l’hôpital départemental de Bacău. Il estime qu’il n’a pas bénéficié d’une enquête effective à la suite de sa plainte pénale contre les personnes qu’il avait accusées de l’avoir illégalement amené à l’hôpital, interné de force et causé des blessures à son oreille pendant qu’il était inconscient à cause des sédatifs qu’il s’était vu injecter. Il fait valoir que l’enquête en cause est pendante depuis près de deux années devant le parquet près le tribunal de première instance et qu’elle n’avance pas. Selon lui, le procureur qui en est chargé attend que la responsabilité des personnes mises en cause se prescrive. Il invoque l’article
6 § 1 de la Convention.
1.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 e) de la Convention
(voir, notamment,
Cristian Teodorescu c. Roumanie
, n
o
22883/05, §§ 63-70, 19 juin 2012)
Le gouvernement est invité à préciser le fondement légal de cet internement et à donner des détails sur la manière dont il a été effectué, en précisant, notamment, si une décision d’internement non volontaire a été prise à l’encontre du requérant en vertu de la loi n
o
487/2002 sur la santé mentale et, dans l’affirmative, si une telle décision lui a été notifiée par les autorités compétentes.
2.
Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants lors de son appréhension par des policiers devant son domicile le 29 décembre 2007, pendant qu’il était transporté, le jour même, à l’hôpital départemental de Bacău et lors de son internement au service de psychiatrie de cet hôpital
?
3.Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt
Labita c. Italie
[GC], n
o
26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes à la suite de la plainte du requérant du 20 janvier 2009 dénonçant les mauvais traitements auxquels il aurait été soumis a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention
?