Secțiunea a treia Cerere nr. 60113/12 Ulise GROSU împotriva României introdusă la 10 septembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ulise Grosu, este un resortisant român născut în 1958 și rezident în Focșani. Circumstanțele de la speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 11 octombrie 2010, reclamantul a fost vizitat în holul Casei Culturii din Focșani pentru a discuta cu unul dintre reprezentanții unui partid politic care trebuia să se întrunească în acea zi în clădirea respectivă. În timp ce aștepta să ajungă la locul de muncă al celui care vorbea, el a fost reținut de polițiști, care, văzând că nu avea nici o invitație de a participa la demonstrația respectivă, au dus mai întâi la poliție și apoi a fost dus la spitalul psihiatric Focșani, pentru a - l interna. Reclamantul a fost examinat de către un medic psihiatric în cauză, care este de părere că nu există motive medicale pentru a-l interna. Reclamantul a declarat, de asemenea, că a refuzat internarea, a fost autorizat să părăsească spitalul. La 21 februarie 2011, reclamantul a depus o plângere penală împotriva polițiștilor din Focșani, pe care l-a acuzat de privarea în mod ilegal de libertate la 11 octombrie 2010 și de comiterea unui fals în scris public, prin necunoașterea articolelor 189 și 289 din Codul penal. El s-a plâns, de asemenea, împotriva T.N., un cadru al unui partid politic, care i-ar fi determinat pe polițiști să-l priveze de libertatea sa. L Reclamantul a subliniat faptul că singurul motiv pentru care a fost respins cu forța de către polițiștii Casei Culturii a fost că a trimis anterior o cerere parlamentarilor de la Vrancea, denunțând anumite abuzuri ale reprezentanților partidului politic în cauză care, temându-se de noi contestații, ar fi dat ordin poliției de a evacua clădirea în timpul desfășurării demonstrației. Printr-o decizie din 27 ianuarie 2011, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Vrancea a respins plângerea reclamantului și a emis o hotărâre de nejudiciare a poliției și a T.N. El susținea că polițiștii care l-au condus pe reclamant la secția de poliție și apoi la spitalul psihiatric din Focșani au respectat legea și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, în conformitate cu Legea nr. 48 octombrie 2010 și că polițiștii au considerat, pe bună dreptate, că ar trebui dus la spitalul psihiatric pentru a fi tratat. La plângerea reclamantului, această rezoluție a fost confirmată la 10 iunie 2011 de procurorul general al Parchetului. Prin hotărârea din 24 octombrie 2011, tribunalul județean din Vâlcea a primit plângerea reclamantului și a trimis cauza la Parchet pentru a completa ancheta inițială și a deschis proceduri penale împotriva polițiștilor pentru privarea ilegală de libertate și pentru falsuri în scris publice. Printr-o decizie din 30 decembrie 2011, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Vrancea a respins din nou plângerea reclamantului și a emis o decizie de nejudiciare a poliției și a T.N. Această decizie a fost confirmată la 27 ianuarie 2012 de către procurorul suprem 10. Prin hotărârea definitivă din 26 martie 2012, tribunalul departamental din Vâlcea, într-o formare diferită de cea din 24 octombrie 2011, a respins plângerea reclamantului împotriva deciziilor Parchetului, pe care l-a considerat întemeiat și în conformitate cu legea. Dreptul intern relevant 11. 487 din 11 iulie 2002 privind sănătatea mintală și protecția persoanelor care suferă de tulburări psihice ( Un inventar complet al legislației în vigoare și al practicii interne relevante privind protecția persoanelor cu tulburări psihice figurează în Hotărârile C.B. c. România 2187/03, § 37, 20 aprilie 2010), Parascineti România 32060/05, § 25 și 29, 13 martie 2012) și Cristian Teodorescu c. România 22883/05, § 30-40, 19 iunie 2012). GRIFS 13. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost privat în mod ilegal de libertatea sa la 11 octombrie 2010, între momentul în care a fost arestat de polițiști într-un loc public și momentul în care a putut părăsi spitalul psihiatric Focșani, în care fusese condus de polițiști în vederea internării acestuia 14. Citând mai multe dispoziții ale Convenției (articolele 3, 6, 9, 10 și 14 din Convenție), el susține că a suferit o încălcare a reputației sale, ținând cont de faptul că a fost luat cu forța într-un loc public și adus la spitalul psihiatric în vederea internării sale, fără ca el să fi luat în serios ordinea publică și în pofida absenței unui motiv psihiatric. Comitetul consideră că acțiunile polițiștilor vizau să-l compromită în ochii publicului larg și erau cauzate de presiunea asupra unui cadru care conducea un partid politic ca urmare a cererei pe care o trimisese unor deputați care denunțau abuzurile reprezentanților partidului respectiv cu sprijinul funcționarilor locali. Reclamantul a fost privat de libertate prin încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Cristian Teodorescu c. România, nr. 22883/05, §§ 63-70, 19 iunie 2012 și Roșca c. România 5543/06, 5543/06, § 63-70, 4 iunie 2013) Guvernul este invitat să furnizeze informații privind practica internă relevantă privind posibilitatea deschisă poliției, în temeiul Legii nr. 48] să solicite internarea forțată a unei persoane, indicând, în special, criteriile care justifică, în opinia polițiștilor, conduita unei persoane într-un spital de psihiatrie și modalitățile de executare a unei astfel de măsuri și furnizând date statistice privind frecvența, în practică, a unor astfel de măsuri la nivel național și/sau local. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, ținând cont de interpelarea sa, de către polițiști, într-un loc public și de conduita sa într-un spital de psihiatrie în vederea obținerii unui ordin de internare? Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la eventualele acțiuni interne prin care o persoană adusă de poliție la un spital de psihiatrie în vederea unui internat forțat ar fi putut obține recunoașterea și repararea cazului în care ar fi fost vorba de reputația sa.
Requête n
o
60113/12
Ulise GROSU
contre la Roumanie
introduite le 10 septembre 2012
1.
Le requérant, M. Ulise Grosu, est un ressortissant roumain né en 1958 et résidant à Focșani.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 11 octobre 2010, le requérant s’était rendu dans le hall de la Maison de la Culture de Focșani afin de discuter avec l’un des représentants d’un parti politique qui devait se réunir, ce jour-là, dans le bâtiment en question. Pendant qu’il attendait l’arrivée de son interlocuteur, il fut appréhendé par les policiers, qui, voyant qu’il n’avait pas d’invitation pour participer à la manifestation en question, l’avaient tout d’abord amené à la police et ensuite transporté à l’hôpital psychiatrique de Focșani, en vue de le faire interner.
4.
Le requérant fut examiné par un médecin de l’hôpital psychiatrique en question, qui estima qu’il n’y avait pas de raisons médicales de le faire interner. Le requérant déclarant également qu’il refusait l’internement, fut autorisé à quitter l’hôpital.
5.
Le 21 février 2011, le requérant saisit le parquet d’une plainte pénale contre des policiers de Focșani, qu’il accusait de l’avoir illégalement privé de sa liberté le 11 octobre 2010 et d’avoir commis un faux en écriture publique, en méconnaissance des articles 189 et 289 du code pénal. Il se plaignait également contre T.N., un cadre dirigeant d’un parti politique, qui aurait instigué les policiers à le priver de sa liberté. L’intéressé faisait valoir que c’était à tort que les policiers avaient précisé, dans le procès-verbal dressé après l’incident, qu’il avait été agité et qu’il aurait affirmé qu’il allait poser une bombe. Le requérant soulignait que le seul motif pour lequel il avait été écarté de force par les policiers de la Maison de la Culture était qu’il avait auparavant envoyé une pétition aux parlementaires de Vrancea, dénonçant certains abus des représentants du parti politique en question qui, craignant de nouvelles contestations, auraient donné l’ordre aux policiers de l’évacuer du bâtiment pendant le déroulement de la manifestation.
6.
Par une décision du 27 janvier 2011, le parquet près le tribunal départemental de Vrancea rejeta la plainte du requérant et rendit une décision de non-lieu à l’égard des policiers et de T.N. Il faisait valoir que les policiers qui avaient conduit le requérant au poste de police et ensuite à l’hôpital psychiatrique de Focșani avaient respecté la loi et avaient rempli leurs attributions de service, conformément à la loi n
o
487/2002 sur la santé mentale. Il nota que le requérant avait eu un comportement agressif le 11
octobre 2010 et que les policiers avaient estimé, à juste titre, qu’il devait être amené à l’hôpital psychiatrique afin d’être traité.
7.
Sur plainte du requérant, cette résolution fut confirmée le 10 juin 2011 par le procureur hiérarchiquement supérieur du parquet.
8.
Par un jugement du 24 octobre 2011, le tribunal départemental de Vâlcea accueillit la plainte du requérant et renvoya l’affaire au parquet pour qu’il complète son enquête initiale et qu’il ouvre des poursuites pénales à l’encontre des policiers pour privation illégale de liberté et pour faux en écritures publiques.
9.
Par une décision du 30 décembre 2011, le parquet près le tribunal départemental de Vrancea rejeta à nouveau la plainte du requérant et rendit une décision de non-lieu à l’égard des policiers et de T.N. Cette décision fut confirmée le 27 janvier 2012 par le procureur hiérarchiquement supérieur.
10.
Par un jugement définitif du 26 mars 2012, le tribunal départemental de Vâlcea, dans une formation différente de celle qui avait siégé le 24
octobre 2011, rejeta la plainte du requérant contre les décisions du parquet, qu’il estima bien-fondées et conformes avec la loi.
B.
Le droit interne pertinent
o
487 du 11 juillet 2002 sur la santé mentale et la protection des personnes ayant des troubles psychiques («
la loi n
o
487/2002
») prévoit que l’internement forcé d’une personne peut être demandé, entre autres, par la police. La loi ne prévoit pas les critères ou les circonstances qui justifieraient l’adoption d’une telle mesure par la police ou les modalités de son exécution.
12.
Un inventaire exhaustif de la législation en vigueur et de la pratique interne pertinente relative à la protection des personnes atteintes de troubles psychiques figure dans les arrêts
C.B. c. Roumanie
(n
o
21207/03, §
37, 20
avril 2010),
Parascineti
c.
Roumanie
(n
o
32060/05, §§ 25 et 29, 13
mars 2012) et
Cristian Teodorescu c.
Roumanie
(n
o
22883/05, §§ 30-40, 19
juin 2012).
13.
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été irrégulièrement privé de sa liberté le 11 octobre 2010, entre le moment où il a été appréhendé par des policiers dans un endroit public et le moment où il a pu quitter l’hôpital psychiatrique de Focșani, où il avait été conduit par des policiers en vue de son internement.
14.
Citant plusieurs dispositions de la Convention (les articles 3, 6, 9, 10 et 14 de la Convention), il allègue avoir subi une atteinte à sa réputation compte tenu du fait d’avoir été pris de force, dans un endroit public, et amené à l’hôpital psychiatrique en vue de son internement, sans qu’il ait troublé l’ordre public et malgré l’absence d’antécédents psychiatriques. Il considère que les agissements des policiers visaient à le compromettre aux yeux de l’opinion publique et étaient dus à la pression d’un cadre dirigeant d’un parti politique à la suite de la pétition qu’il avait envoyée à certains parlementaires dénonçant les abus des représentants dudit parti avec le concours des fonctionnaires locaux.
1.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention
(voir, notamment,
Cristian Teodorescu c. Roumanie
, n
o
22883/05, §§ 63-70, 19 juin 2012 et
Roșca c. Roumanie
(n
o
5543/06, 5543/06, §§ 63-70, 4 juin 2013)
?
Le Gouvernement est invité à fournir des informations sur la pratique interne pertinente relative à la possibilité ouverte à police, en vertu de la loi n
o
487/2002, de demander l’internement forcé d’une personne, en indiquant, notamment
les critères justifiant, aux yeux des policiers, la conduite d’une personne à un hôpital psychiatrique et les modalités d’exécution d’une telle mesure, et en fournissant des données statistiques sur la fréquence, en pratique, de telles mesures au niveau national et/ou local.
2.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, compte tenu de son interpellation, par les policiers, dans un endroit public et de sa conduite à un hôpital psychiatrique en vue de son internement forcé
?
Le Gouvernement est invité à fournir des informations sur les éventuels recours internes au travers desquels une personne amenée par la police à un hôpital psychiatrique en vue d’un internement forcé aurait pu obtenir la reconnaissance et la réparation de l’atteinte portée le cas échéant à sa réputation.