CtEDO 21.05.2012 Auto

COLAC v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
21.05.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
COLAC v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 26504/06 Doru COLAC împotriva României depusă la 6 iunie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Doru Colac, este un național român care s-a născut în 1969 și trăiește în Iași. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Smău, un avocat care practică în Iași. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 februarie 2003, Procurorul Iași a inculpat reclamantul și o terță parte pentru închiderea și privarea ilegală a libertății și-a trimis cazul în judecată. Procedințe înaintea instanței de primă instanță Prin hotărâri interlocutorii finale din 20 martie 17 aprilie, 22 mai, 12 iunie, 4 septembrie, 2 și 30 octombrie, 27 noiembrie 2003; 8 ianuarie, 5 Februarie, 4 martie, 1 aprilie, 6 mai, 3 și 17 iunie 2004 Curtea de district Iași a suspendat procedura în principal pentru a permite convocarea martorilor care au depus mărturie împotriva reclamantului în etapa preliminară a procedurii. La 2 și 30 octombrie 2003, avocatul reclamantului a solicitat instanței să audă martorii în acest caz. Repeturile tentative ale judecătorilor din 12 mai, 5 iunie, 18 iulie, 16 septembrie, 2 și 30 octombrie, 22, 24 și 27 noiembrie 2003 și 8 ianuarie 2004 de a executa mandatele ( mandatul de audiere ) emise de instanță pentru ca unele dintre martorii să apară în fața instanței să eșueze deoarece, potrivit rapoartelor menționate, martorii au părăsit țara (în special K.M.M., F.P.D. și I.A.P.), s-au mutat la adrese necunoscute (în special E.T.P., R.R., Corneliu R. și Cătălin R.) sau nu au fost găsite la domiciliu (în special I.I.C.). Potrivit rapoartelor K.M.M. au părăsit țara la o dată neespecificată și pentru o destinație necunoscută, în timp ce mamele F.P.D. și I.A.P. au declarat că au părăsit țara pentru Italia și Austria în noiembrie 2002 și, respectiv, 18 martie 2003. Curtea de District Iași a solicitat în mai multe ocazii Biroul de Registre Populaționale (Serviciul de Evidență al Populației Neamț ), Serviciul de Pașaport Română și Poliția de Gardă de Frontieră Iași pentru a furniza informații cu privire la locul în care martorii care nu au reușit să apară în fața instanței. La 27 noiembrie 2003, Poliția de Garda de Frontieră Iași a informat Curtea că F.P.D. și I.A.P. nu au părăsit țara. Decembrie 2003 Departamentul de Poliție Crețești a informat instanța că I.A.P. a părăsit țara și a rezistat în Austria la o adresă necunoscută. În ceea ce privește restul martorilor dispăruti, autoritățile au declarat în mod repetat că nu au înregistrări în ceea ce privește adresele lor valabile. Prin hotărâri interlocutorii finale din 4 septembrie 2003, 8 ianuarie, 5 Februarie și 3 iunie 2004, Curtea de District Iași a susținut că pe baza informațiilor furnizate de rapoartele de aplicare a normelor, de către Biroul de Registre Populaționale Neamț, de către Serviciul de Pașaport din România și Poliția de Gardiană de Frontieră Iași, nu a fost posibil să se audă Corneliu R., Cătălin R., F.P.D., I.A.P., E.T.P. K.M.M. și I.I.C. (art. 327 din Codul de Procedură Penală din România). De asemenea, acesta a susținut că declarațiile Cătălin R., F.P.D., I.A.P., E.T.P. și I.I.C. prezentate la etapa preliminară a procedurii vor fi citite în fața instanței la sfârșitul fazei de anchetă judiciară a procedurii. Nu există nici o dovadă în dosar că declarațiile celorlalți martori au fost citite și înaintea instanței. Unii martori care au depus mărturie împotriva reclamantului la etapa de proces prealabil a procedurii au fost localizate de autorități și aduse în fața instanței. La 2 și 30 octombrie, 27 noiembrie 2003 și 1 aprilie 2004, Curtea de District Iași a auzit M.A., G.S.S., D.V.D., H.A.H.F. și A.L.J., respectiv. M.A. a declarat, printre altele, că reclamantul a forțat-o să se prostitue, că, cu excepția R.R., nu a întâlnit alte fete și că a fost vândută reclamantului de I.I.C. G.S.S. Declară că a fost forțată de către autoritățile să acuze reclamantul de achiziționare. D.V.D. a confirmat declarațiile sale anterioare date în etapa anterioară a procedurii și a susținut că el cunoștea reclamantul, dar că nu l-a prezentat niciodată fetelor. H.A.H.F. a declarat că nu cunoștea reclamantul și, deși avea relații cu mai multe fete pe care le-a întâlnit la clubul condus de solicitant, nu a plătit pentru aceasta. A.L.J a respins declarația dată la faza preliminară a procedurii, a negat că cunoștea reclamantul sau că a fost întrebat anterior de către autorități dacă a contactat prostituate. 10. Prin hotărârea interlocutivă finală din 30 octombrie 2003, Curtea de District Iași a respins, printre altele, cererea reclamantului de o nouă evaluare psihiatrică pentru a determina dacă reclamantul era legal sănătos la momentul declarațiilor sale prezentate în faza preliminară a procedurii, având în vedere că o astfel de evaluare nu era relevantă pentru acest caz. Acesta a susținut că o evaluare psihiatru din 2001 era deja disponibilă în dosar și declarațiile reclamantului vor fi examinate în funcție de toate dovezile disponibile în dosar. 11. Prin hotărârea interlocutivă finală din 3 iunie 2004, Tribunalul de district Iași a respins, printre altele, moțiunea avocatului reclamantului pentru a permite să găsească locația martorului I.I.C. și să-l aducă în fața instanței, precum și propunerea sa de a suspenda procedura la o dată diferită, deoarece se bazase pe faptul că I.I.C. ar fi fost auzit de către instanță și, prin urmare, el nu a examinat în mod corespunzător dosarul pentru a putea prezenta observații în numele reclamantului. Curtea a susținut că deja a decis că este imposibil să fie auzit martorul I.I.C... În plus, absența martorului nu a împiedicat examinarea fondurilor cauzei. În plus, aceasta a permis părților să prezinte observații orale în ceea ce privește fondul cauzei și a permis petiția avocatului reclamantului de a suspenda procedura pentru a permite părților să prezinte observații scrise în ceea ce privește fondul cazului. 12. Prin hotărârea din 22 iunie 2004, Curtea de District Iași a achitat reclamantul pentru privare ilegală de libertate, l-a condamnat pentru achiziție și l-a condamnat la nouă ani de închisoare pe baza transcripțiilor telefonice, documentare și dovezi de testimonizare, în special mărturiile Corneliu și Cătălin R., R.R., G.S.S., M.A., F.P.D., I.I.C., D.V.D., E.T.P., K.M.M., H.A.H.F. și A.L.J. a recunoscut că numai M.A. și D.V.D. au confirmat propriile declarații prezentate la etapa pre-trail a procedurii, în timp ce alți martori nu au putut fi ascultați de instanță, sau au schimbat declarațiile în favoarea reclamantului. În plus, având în vedere declarațiile conflictuale ale martorilor, aceasta a decis să se bazeze pe mărturiile confirmate de celelalte dovezi disponibile în dosar. În consecință, acesta a considerat că mărturiile furnizate de martorii de la stadiul pre-trail al procedurii au fost exacte, deoarece acestea au fost apropiate de data actelor ilegale și au fost confirmate și prin dovezile disponibile rămase. În plus, a eliminat declarația G.S.S. dată în fața instanței, deoarece conținea mai multe inexactitudini. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii și a susținut, printre altele, că instanța a convocat ilegal victimele presupusului act ilegal al acestuia ca martor în acest caz și a ignorat presupusul statut de victimă. Procedințe în fața instanței din a doua instanță 13. Prin hotărârea din 17 octombrie 2005 Curtea județului Iași a respins apelul reclamantului. Acesta a susținut că, având în vedere natura actului ilegal de care a fost acuzat reclamantul, nu ar fi justificat să convoace fetele forțate de el în prostituție. În plus, reclamantul nu se poate baza pe faptul că instanța nu a făcut acest lucru atâta timp cât interesul său nu a fost afectat. În ceea ce privește faptele stabilite de instanța de primă instanță, instanța de recurs a susținut că aceaceasta a fost confirmată de dovezile administrate în dosar, în special de mărturii R.R., M.A., I.A.P., F.P.D. și G.S., luate împreună cu mărturiile E.T.P., Y.F., N.K., K.S., S.S., I.I.C. și G.C. În consecință, Comisia a considerat că instanța de primă instanță a condamnat corect reclamantul pentru achiziționare. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept (recurse ) împotriva hotărârii. Procedințe înainte de ultima instanță 14. La ședința din 9 februarie 2006 înainte de Curtea de Apel Iași, avocatul reclamantului a reiterat argumentul susținut în fața instanței de a doua instanță. În plus, el a susținut că majoritatea martorilor, inclusiv A.P., G.C., O.P., I.I.C. și C.Z., nu au fost auziți direct de instanța de primă instanță și unele dintre ele nici măcar nu au fost convocate de instanță. În consecință, el a cerut instanței să anuleze hotărârile instanțelor inferioare și să ordone administrarea tuturor dovezilor din dosar. 15. Prin o hotărâre finală din 21 februarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept. Consideră că instanța de judecată a stabilit corect faptele cauzei și a condamnat reclamantul pe baza dovezilor administrate în faza preliminară a procedurii și a confirmat în faza procesului. În ceea ce privește faptele cauzei, instanța de recurs a susținut că acestea au fost stabilite pe baza dovezilor disponibile, în special mărturiile R.R., M.A., I.A.P., F.P.D. și G.S.S. luate împreună cu mărturiile E.T.P., Y.F., N.K., K.S., S.S., I.I.C. și G.C. În plus, argumentul reclamantului potrivit căruia instanța nu a administrat direct toate elementele de probă disponibile și a încălcat drepturile sale de apărare nu a fost justificat. O instanță se poate baza fie pe mărturiile date la etapa preliminară a procesului, fie pe cele prezentate la instanță atâta timp cât este convins că doar unele dintre ele reflectă adevărul și sunt confirmate de dovezile din dosar. O instanță poate se bazează pe mărturiile date la etapa preliminară a procesului, dacă a fost imposibil să audă martorul direct. O hotărâre nu a putut fi considerată nuloasă dacă martorul nu a fost auzit direct de către instanță, cu excepția cazului în care partidul a fost prejudecat. Sau în cazul în cauză, instanța de judecată a permis cererile reclamantului să audă martorii care au depus mărturie în etapa preliminară a procedurii și au luat măsuri pentru asigurarea participării la proces. Hotărârile instanțelor de jos nu au putut fi anulate atâta timp cât au furnizat motive pentru incapacitatea lor de a auzi unele dintre martori și mărturiile au fost citite la o audiere publică. Prin urmare, instanțele de jos au stabilit corect vina reclamantului. Cu toate acestea, aceasta a schimbat condamnarea reclamantului în opt ani de închisoare. Legea internă relevantă 16. art. 327 § 3 din Codul de Procedință Penală din România prevede că atunci când este imposibil pentru o instanță să audă un martor, acesta va citi mărturia dată în etapa anterioară a procedurii și va lua în considerare la examinarea cazului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (b) din Convenție că procesul său a fost nedrept în cazul în care instanța internă a evaluat în mod incorect dovezile și că reprezentantul său juridic nu a fost autorizat timp pentru pregătirea apărării sale după concedierea de către instanța internă a cererii sale de suspendare a procedurii la 3 iunie 2004. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție că procesul său a fost nedrept, deoarece nu a putut să examineze toate martorii ale căror declarații au servit ca bază principală pentru condamnarea sa. În special, a fost el în măsură să examineze toate martorii împotriva lui, conform articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție? A avut posibilitatea de a le examina în timpul anchetei preliminare? Au fost făcute eforturi pentru a stabili locul în care martorii ale căror declarații făcute în cursul anchetei preliminare au fost utilizate în etapa procesului de procedură? Condamnarea reclamantului s-a bazat într-o măsură decisivă pe declarațiile acestor martori? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor conținute în dosarul cazului penal împotriva reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă