CtEDO 10.02.2015 Auto

CASE OF COLAC v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
10.02.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6+6-3-d - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing) (Article 6 - Right to a fair trial;Article 6-3-d - Examination of witnesses)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF COLAC v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1969 și trăiește în Iași. La 20 februarie 2003, Oficiul Procurorului Iași a inculpat reclamantul și un terț pentru achiziții publice și pentru privarea ilegală a libertății. Printre altele, s-a afirmat că existau suspiciuni rezonabile că reclamantul și co-acusatul său au amenințat și forțat în prostituție cinci fete minore, și anume C.R.R., M.A., F.P.D., I.A.P. și G.S.S. Se bazează pe dovezi de testimonial, inclusiv pe declarațiile celor cinci fete, pe procesul-verbal al confruntărilor cu martori, pe un raport al căutării efectuate la domiciliu reclamantului, pe listele de apeluri telefonice, pe documentele medicale ale reclamantului, pe declarațiile sale și pe cele ale co-acusării sale. Între 20 martie 2003 și 17 iunie 2004, Curtea de District Iași a suspendat procedura de 15 ori pentru a permite, printre altele, convocarea martorilor care au fost auziți în etapa preliminară a procedurii. În audierile din 2 și 30 octombrie 2003, avocatul reclamantului a solicitat instanței să audă martorii citați anterior. Curtea a ordonat ca, începând cu 27 noiembrie 2003, orice martor care a refuzat să apară să fie amendat. Între 12 mai 2003 și 3 martie 2004, judecătorii au încercat de 17 de ori să pună în aplicare mandatele (mandate de aducere) emise de instanță pentru ca unii dintre martori să apară în fața instanței. Potrivit rapoartelor judecătorilor, martorii au părăsit țara (M.M.K., F.P.D. și I.A.P.), mutate la adrese necunoscute (T.E.P., C.R., C.R. și G.C.R.) sau nu au putut fi găsite acasă (I.I.C.). I.I.C. locuia încă la adresa indicată, dar nu a fost găsită acasă. C.R.R., astfel cum a confirmat vecinii ei, și-a schimbat numele și s-a mutat la o adresă necunoscută ani mai devreme. T.E.P. nu locuia la adresa cunoscută de autoritățile; el și-a vândut apartamentul și nu a fost înregistrat la unul diferit. Potrivit informațiilor disponibile a lăsat pentru Statele Unite ale Americii. M.M.K., care era străină, a părăsit țara într-o dată neespecificată și pentru o destinație necunoscută, în timp ce mamele F.P.D. și I.A.P. au declarat că fiicele lor au părăsit țara pentru Veneția, Italia și Austria în noiembrie 2002 și, respectiv, la 18 martie 2003, și că nu și-au cunoscut adresele. Potrivit rudelor I.A.P., s-a căsătorit, și-a schimbat numele și nu a avut de gând să se întoarcă în România în viitorul apropiat pentru că era însărcinată. Vecinii F.P.D. au confirmat declarațiile mamei ei. G.C.R. și-a schimbat numele și, potrivit vecinilor lui, el s-a mutat cu ceva timp în urmă la o adresă necunoscută. Adresa C.R. a fost incorectă și nimeni cu prenumele martorilor nu a locuit la adresa disponibilă. Curtea de District Iași a cerut Biroului de Registre Populaționale Neamț (Serviciul de Evidență al Populației Neamț), Serviciul de Pașaport din România și Serviciul de Gardă de Frontieră Iași, în mai multe ocazii, să furnizeze informații despre locul în care martorii care nu au reușit să apară în fața Curții, anume T.E.P., M.M.K., C.R., F.P.D., I.A.P., G.C.R. și I.I.C. În ședința din 27 noiembrie 2003, Curtea a remarcat că Biroul de Registre Populației Neamț a confirmat că martorul G.C.R. și-a schimbat numele în G.C.G. și a continuat să-l invoce sub ambele nume. La 22 decembrie 2003, Departamentul de Poliție Crețești a informat instanța că, potrivit rudelor I.A.P., a părăsit țara după ce s-a căsătorit cu un cetățean turc, și a confirmat că și-a schimbat numele și locuia într-o adresă necunoscută în Austria. Autoritățile au furnizat instanțelor informațiile disponibile cu privire la martorii dispăruți anterior și au declarat în mod repetat că nu dispuneau de alte înregistrări ale adreselor lor actuale valabile. 10. Prin hotărâri interlocutorii din 4 septembrie 2003, 8 ianuarie, 5 februarie și 3 iunie 2004, Curtea de district Iași a susținut că, pe baza informațiilor furnizate în rapoartele privind aplicarea măsurilor, Biroul de Registre Populaționale Neamț, Serviciul de Pașaport din România, Serviciul de Gardă de Frontieră Iași, Penitenciarul Iași și Departamentul de Poliție Iași, a fost imposibil să se audă C.R., G.C.R., F.P.D., I.A.P., T.E.P., M.M.K. și I.I.C. S-a bazat pe art. 327 din fostul Cod de procedură penală română și a susținut că declarațiile G.C.R., F.P.D., I.A.P., T.E.P. și I.I.C., prezentate la etapa preliminară a procedurii, ar fi citite în judecată la sfârșitul fazei de anchetă judiciară a procedurii. Cu excepția declarației I.I.C., nu există dovezi în caz că declarațiile acestor martori au fost citite înaintea instanței. 11. La 8 ianuarie 2004, I.I.C. a participat la o ședință în fața Curții de District Iași, dar el nu a fost auzit de instanță deoarece reprezentantul legal ales al reclamantului a fost lipsă. Curtea a suspendat procedura până mai târziu în acea zi, în așteptarea sosirii reprezentantului legal al reclamantului. I.I.C. a informat instanța că nu putea aștepta pentru că trebuia să facă operație. A cerut să fie convocat pentru următoarea audiere și a promis să prezinte documentație care să ateste nevoia de tratament medical. Curtea a remarcat că martorul locuia fără a fi înscris la o adresă în orașul Iași. Până la deschiderea procedurii în acea zi, I.I.C. a părăsit instanța. El nu a participat la nici o audiere ulterioară și autoritățile nu l-au găsit, deși au încercat, de asemenea, să-l invite la adresa neregistrată menționată. 12. Unele dintre martorii care au depus mărturie împotriva reclamantului la etapa preliminară a procedurii au fost localizate de către autoritățile și au fost aduse în judecată. 13. La 2 și 30 octombrie, 27 noiembrie 2003 și 1 aprilie 2004 Curtea de district Iași a auzit M.A, G.S.S., D.V.D., F.H.A. și J.L.A. Curtea a respins cererea M.A. de a fi auzită în absența reclamantului. M.A. A declarat, printre altele, că reclamantul a amenințat-o și a forțat-o să se prostitue. Ea nu a întâlnit alte fete în afară de C.R.R. și a fost vândută reclamantului de către I.I.C. G.S.S. a retras declarația sa anterioară dată în etapa de proces și a declarat că autoritățile au forțat-o să acuze reclamantul de achiziții. D.V.D. A confirmat declarațiile sale anterioare prezentate la etapa preliminară a procedurii. El a susținut că el cunoștea reclamantul și că, deși a întâlnit unele dintre fete, ei nu locuiesc cu el. F.H.A. a afirmat că el nu cunoștea reclamantul. Deși a avut sex cu mai multe dintre fetele pe care le-a întâlnit la clubul rulat presupus de către solicitant, el nu a plătit pentru ea. L.A.J. a retras declarația dată la etapa preliminară a procedurii, a negat că cunoștea reclamantul sau că a fost solicitat anterior de autoritățile dacă a plătit pentru relații sexuale. 14. Prin hotărârea interlocutivă din 3 iunie 2004, Curtea de district Iași a respins, printre altele, o cerere depusă de avocatul reclamant de a suspenda procedura pentru a-l permite să localizeze I.I.C. și să-l aducă în judecată ca martor. a fost ascultat de instanță, el nu a examinat dosarul suficient de atent pentru a putea prezenta observații orale în numele reclamantului. Curtea a refuzat cererea sa, susținând că deja a decis că este imposibil să auziți I.I.C. și că absența martorului nu a împiedicat examinarea meritelor cazului. 15. În aceeași dată, declarația dată de I.I.C. în etapa preliminară a procedurii a fost citită în fața instanței. Curtea a permis părților să prezinte observații orale cu privire la fondul cazului și a permis o cerere depusă de avocatul solicitant să suspende procedura pentru a permite părților să prezinte observații scrise cu privire la fondul cazului. 16. Prin hotărârea din 22 iunie 2004, Curtea de District Iași a achiziționat reclamantul de privare ilegală de libertate, l-a condamnat de achiziții publice și l-a condamnat la nouă ani de închisoare. Acesta a susținut că faptele cazului au fost stabilite pe baza declarațiilor formulate de C.R. și G.C.R.; declarațiile fetelor forțate în prostituție, anume C.R.R., G.S.S., F.P.D. și M.A. – fetele au descris modul în care au întâlnit reclamantul și co-apărătorul său, precum și modul în care s-au prostituat; au furnizat detalii privind modul în care au fost contactate de clienți, banii dați reclamantului și apariția unor dintre clienți; raportul căutării efectuate la domiciliul reclamantului; descrierea obiectelor găsite în casa reclamantului care aparțin C.R.R.; scrisoarea primită de I.A.P. din partea mamei sale, care se referă la zvonurile că fiica ei și celelalte fete se pronunțaseră; lista de apeluri telefonice făcute de telefonul reclamantului, care a stabilit contactul telefonic între solicitant, co-apărătorul său și unii dintre clienții care au contactat co-apărantul reclamantului sau cu care a avut relații sexuale, și anume M.M.K., S.S., K.S.E., N.K., Y.F., F.H.A., T.E.P. și O.K.; și martorii I.I.C., D.V.D., T.E.P., F.H.A., J.L.A. și M.M.K. au făcut la etapa preliminară a procedurii, care a stabilit, cu ajutorul listei de apeluri telefonice și a declarațiilor celor cinci fete minore, implicarea reclamantului în achiziții. Curtea a remarcat că numai M.A. și D.V.D. a confirmat propriile declarații prezentate la etapa preliminară a procedurii. De asemenea, a remarcat că C.R., G.C.R., I.A.P., F.P.D., I.I.C. T.E.P. și M.M.K. nu au putut fi auzite ca martori de către instanță. În plus, martorii G.S.S., J.L.A. și F.H.A., la fel ca co-apărător al reclamantului, au schimbat semnificativ declarațiile pe care le-au dat-o în faza preliminară a procedurii prin afirmarea că nu au plătit niciodată pentru sex. Având în vedere martorul în contradicție și declarațiile co-apărate, instanța a hotărât să se bazeze pe aceste mărturii care au fost confirmate de celelalte dovezi disponibile în dosar. În consecință, acesta a considerat că mărturiile furnizate de martori și co-apărarea în etapa preliminară a procedurii erau exacte, deoarece s-au apropiat de data actelor ilegale și au fost, de asemenea, confirmate de dovezile rămase disponibile. În plus, a respins declarația G.S.S. și declarația acuzaților dată în fața instanței pentru că conținea mai multe inexactitudini. 17. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii, susținând că instanța a convocat ca martori, dar nu a reușit să cheme ca victime, cele cinci fete care se presupunea că au fost forțate la prostituție. În plus, declarațiile celor cinci fete nu au fost susținute de alte dovezi, iar toate victimele actelor sale presupuse ilegale ar fi trebuit să fie ascultate de instanță. 18. Prin hotărârea din 17 octombrie 2005, Curtea județului Iași a permis în parte recursul reclamantului în ceea ce privește clasificarea infracțiunii sale, a susținut sentința și a respins punctele rămase ale recursului său. Acesta a susținut că, având în vedere natura actului ilegal cu care a fost acuzat reclamantul, nu ar fi fost justificat să invite ca victime fetele pe care le-a forțat în prostituție. În plus, reclamantul nu se poate baza pe faptul că instanța nu a putut face acest lucru atâta timp cât interesul său personal nu a fost afectat. În ceea ce privește faptele stabilite de instanța de primă instanță, instanța de recurs a susținut că acestea au fost confirmate de probele din dosar. În special, mărturiile celor cinci fete, C.R.R., M.A., I.A.P., F.P.D. și G.S.S. au fost confirmate de mărturiile T.E.P., Y.F., N.K., K.S.E. și S.S. că, cu ajutorul co-apărătorului reclamantului, ei au plătit pentru relații sexuale cu mai multe fete. I.I.C. a mărturisit că reclamantul a fost interesat să întâlnească fete care doresc să părăsească țara și să lucreze ca dansatori în baruri, iar G.C. a condus în mod repetat reclamantul și fetele la diferite hoteluri. În consecință, instanța de recurs a considerat că instanța de primă instanță a condamnat corect reclamantul de achiziții publice. 19. Reclamantul a apelat la punctele de drept (recurs) împotriva hotărârii. El a susținut, printre altele, că instanța a convocat ca martori, dar nu a reușit să convoace ca victime cele cinci fete care se presupunea că au fost forțate să se prostitue. În plus, ancheta judiciară a cazului a fost insuficientă deoarece dovezile nu au fost administrate public. 20. La o audiere din 9 februarie 2006 în fața Curții de Apel Iași, avocatul reclamantului, a reiterat unele dintre argumentele pe care le-a susținut în fața instanței de a doua instanță. În plus, el a susținut că unii martori, inclusiv A.P., G.C., O.P., nu au fost auziti direct de instanța de primă instanță și că instanța nu a furnizat motive pentru neaudierea sa. De asemenea, adresa de la convocarea destinată I.I.C. a fost incompletă. Convocațiile au fost trimise într-un oraș din județul Neamț, chiar dacă Biroul de Registre Populaționale Neamț a declarat că martorul nu a fost înregistrat acolo. Instanțele nu au auzit și alți martori, inclusiv C.Z., și a lua măsuri pentru a aduce aceste martori în fața lor. În consecință, el solicită instanței să anuleze hotărârile instanțelor de jos și să pronunțe o reexaminare a tuturor dovezilor din dosar. 21. Prin hotărârea finală din 21 februarie 2006, Curtea de Apel Iași a permis, în parte, apelul reclamantului asupra punctelor de drept, în măsura în care a redus condamnarea la opt ani de închisoare și a respins restul apelului. Acesta a susținut că instanța inferioară a stabilit în mod corect faptele cauzei și vina reclamantului pe baza dovezilor administrate în etapa preliminară a procedurii și a confirmat de nou la proces. Faptul că fetele forțate de el în prostituție au fost convocate în timpul procesului nu ca victime, ci ca martori nu erau un argument pe care reclamantul nu se putea baza atâta timp cât interesul său personal nu a fost afectat. În ceea ce privește dovezile care stabilesc faptele cazului, instanța a reiterat raționamentul instanței de a doua instanță. În plus, argumentele reclamantului că instanța nu a administrat și examinat direct toate elementele de probă prezentate în cursul stadiului preliminar al procedurii, că drepturile sale de apărare au fost încălcate și că dezbaterea nu a fost inversată. O instanță ar putea să se bazeze fie pe mărturiile date la etapa preliminară a procesului, fie pe cele date la instanță dacă ar fi fost convinsă că doar unele dintre ele reflectă adevărul și ar fi fost confirmate de dovezile din dosar. O instanță ar putea să se bazeze pe mărturiile date la etapa preliminară a procesului, dacă ar fi fost imposibil să audă martorul direct. O hotărâre nu a putut fi anulată din cauza faptului că un martor nu a fost auzit direct de către instanță, cu excepția cazului în care o parte a fost prejudecată. În acest caz, instanțele inferiore au permis solicitarea reclamantului de a auzi martorii care au depus mărturie în stadiul de proces și au luat măsuri pentru asigurarea prezenței lor la proces. Hotărârile instanțelor de jos nu au putut fi anulate deoarece au furnizat motive pentru incapacitatea lor de a auzi unii dintre martori, și anume că au părăsit țara, iar mărturiile au fost citite la o audiere publică. În consecință, instanțele inferiore au urmat procedura corectă în stabilirea vinovăției reclamantului prin utilizarea unor dovezi colectate atât la etapele preliminare, cât și la stadiile procesului. 22. La 3 octombrie 2006, reclamantul a depus un recurs extraordinar (contestație „n anulare”), în căutarea încheierii hotărârii finale din 21 februarie 2006. El a susținut că dreptul său de apărare a fost încălcat la 9 februarie 2006 deoarece nu a putut participa la ședințele desfășurate înaintea instanței de ultima instanță din cauza stării sale medicale grave și, prin urmare, nu a putut solicita dovezi suplimentare. 23. La 31 octombrie 2006, Curtea de Apel Iași a permis recursul extraordinar al reclamantului, a anulat hotărârea din 21 februarie 2006 și a ordonat instanței de ultimă instanță să revizuiască recursul asupra punctelor de drept depuse de reclamant împotriva hotărârii din 17 octombrie 2005, deoarece nu a putut participa la audieri înaintea instanței de ultimă instanță din cauza condiției sale medicale. 24. La 1 martie 2007, reclamantul și-a prezentat motivele de recurs asupra punctelor de drept în fața instanței din ultima instanță. El a susținut, printre altele, că unele dintre martorii, inclusiv A.P., G.C., O.P., nu au fost ascultate. În plus, instanța din prima instanță a respins cererea de a relua martorul I.I.C., a cărui mărturie a fost relevantă pentru acest caz. Prin hotărârea finală din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel Iași a permis, în parte, apelul reclamantului asupra punctelor de drept împotriva hotărârii din 17 octombrie 2005 și a redus condamnarea la șapte ani de închisoare. Acesta a susținut că prima și a doua instanță au fost active și au colectat toate elementele de probă relevante pentru acest caz. Ei au luat cu diligență toate măsurile necesare pentru a auzi în mod direct dovezile și pentru a verifica argumentele de apărare ale reclamantului. Ei au avut motive valabile pentru a nu auzi direct toate victimele și martorii în acest caz, și anume faptul că persoanele în cauză au părăsit țara. Prin urmare, instanțele au aplicat art. 327 din Codul de Procedură Penală din România. Situațiile factuale au fost stabilite pe baza declarațiilor C.R. și G.C.R.; declarațiile fetelor forțate la prostituție, și anume C.R.R., G.S.S., F.P.D. și M.A., care a descris modul în care au întâlnit acuzații și modul în care s-au prostituat, și a furnizat detalii privind modul în care au fost contactate de clienți și pe banii acordate reclamantului; raportul căutării efectuate la domiciliul reclamantului; raportul care conține o descriere a obiectelor aparținând C.R.R., care au fost găsite în domiciliul reclamantului; scrisoarea primită de I.A.P. de la mama ei, care a fost găsită în casa reclamantului; lista de apeluri telefonice efectuate de telefonul reclamantului, care a stabilit contactul telefonic dintre inculpați și unii dintre clienți care au contactat co-apărător al reclamantului sau cu care a avut relații sexuale; și martorii I.I.C., D.V.D., T.E.P., F.H.A., J.L.A. și M.M.K. 26. La o dată neespecificată, Procurorul Iași a instituit o procedură penală împotriva martorului G.S.S. care și-a schimbat mărturia înaintea instanței de primă instanță în favoarea reclamantului. 27. Prin ordinul de 15 iunie 2006, Procuratorul Iași a întrerupt procedura penală pentru perjuri împotriva G.S.S. având în vedere că acțiunea sa nu a îndeplinit nivelul de severitate necesar pentru o infracțiune și că instanța internă nu a respectat declarația dată la judecată. Cu toate acestea, G.S.S. a amendat suma de RON 1000 (aproximativ 200 EUR) pentru comportamentul ei. G.S.S. nu a contestat ordinul în fața instanțelor interne.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă