Secțiunea a treia Cerere nr. 518/07 Ion COLTOI împotriva României introdusă la 10 noiembrie 2006 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Ion Colțoi, este un resortisant român născut în 1969 și rezident în Drăgoești. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Rămureanu, avocat la Drăgășani. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 23 februarie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Drăgășani l-a judecat pe reclamant în urma unei plângeri pe care a depus-o împotriva acestuia partea terță P.P. După ședința reclamantului, a reclamantului și a numeroșilor martori care au asistat la incidentul denunțat de P.P. în plângerea sa penală, tribunalul a considerat că nu a reieșit din toate dovezile pe care le-a primit de la el că reclamantul a bătut P.P. sau că a fost insultat, așa cum acesta din urmă a susținut în plângerea sa. Instanța a remarcat în special că a fost vorba despre mărturia martorului C.C. că, în timpul unei mese festive cu mai mulți invitați, printre care reclamantul și reclamantul, acesta din urmă a început să insulte primul, care a fost ridicat de la masă și a fost îndreptat spre P.P. pentru a-l face să tacă. Tribunalul a precizat, de asemenea, pe baza declarațiilor celor care au asistat la incident, că conflictul dintre reclamant și reclamant a durat mai puțin de 10 secunde și că a fost dificil să se stabilească care dintre cele două a început să împingă împotriva celuilalt. Printr-o hotărâre definitivă din 11 septembrie 2006, tribunalul departamental din Vâlcea, după ce a ascultat avocatul reclamantului și cel al P.P., precum și procurorul, a primit recursul P.P. Considerând că reclamantul se face vinovat de încălcarea delincvenței și a rănilor interzise prin art. 180 din Codul Penal, l-a condamnat la plata unei amenzi de 800 de dolari. lei (aproximativ 200 EUR) și a obligat, de asemenea, la plata către P.P. a unor daune-interese în valoare totală de 3 000 lei (aproximativ 800 de lei) Pentru a face această decizie, tribunalul departamental s-a bazat pe aceleași elemente de probă administrate într-un mod contradictoriu de tribunalul de primă instanță, pe care l-a reinterpretat. Instanța n În septembrie 2006, reclamantul a indicat că nu era vinovat. GRIEF a invocat art. 6 din Convenție, reclamantul se plângea de caracterul inechitabil al procedurii penale îndreptate împotriva sa. Acesta susține că: după un prim verdict de culpă, a fost condamnat pe baza acelorași elemente de probă care au făcut ca primii judecători să se îndoiască de vinovăția sa și fără ca aceasta să fi fost audiată de instanța care a examinat acțiunea pârâtului. Acuzațiile penale împotriva reclamantului au fost examinate în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (c) din convenție ? În special, condamnarea reclamantului după achitarea sa de către instanța de primă instanță, pronunțată fără ca aceasta să fi fost audiată în persoană și fără o apreciere directă a elementelor de probă depuse la dosar, este conformă cu cerințele unui proces echitabil în sensul dispozițiilor menționate anterior art. 6
Requête n
o
518/07
Ion COLȚOI
contre la Roumanie
introduite le 10 novembre 2006
1.
Le requérant, M. Ion Colțoi, est un ressortissant roumain né en 1969 et résidant à Drăgoești. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Rămureanu, avocat à Drăgășani.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Par un jugement du 23 février 2006, le tribunal de première instance de Drăgășani acquitta le requérant du chef de coups et blessures, à la suite d’une plainte qu’avait introduite contre lui le tiers P.P. Après avoir entendu le requérant, le plaignant et de nombreux témoins qui avaient assisté à l’incident dénoncé par P.P. dans sa plainte pénale, le tribunal estima qu’il ne ressortait pas de l’ensemble des preuves administrées par lui que le requérant avait porté des coups à P.P. ou qu’il l’avait insulté, comme ce dernier alléguait dans sa plainte. Le tribunal notait en particulier qu’il résultait de la déposition du témoin C.C. que, lors d’un repas festif avec plusieurs convives, parmi lesquels le requérant et le plaignant, c’était ce dernier qui avait commencé à injurier le premier, lequel s’était levé de table et s’est dirigé vers P.P. afin de le faire taire. Le tribunal précisait en outre, s’appuyant sur les témoignages de ceux qui avaient assisté à l’incident, que le conflit entre le requérant et le plaignant avait duré moins de dix secondes et qu’il était difficile d’établir lequel des deux avait commencé à pousser l’autre. Le plaignant interjeta recours contre ce jugement.
4.
Par un arrêt définitif du 11 septembre 2006, le tribunal départemental de Vâlcea, après avoir entendu l’avocat du requérant et celui de P.P., ainsi que le procureur, accueillit le recours de P.P. Estimant que le requérant s’était rendu coupable de l’infraction de coups et blessures prohibée par l’article
180 du code pénal, il le condamna au paiement d’une amende d’un montant de 800
lei (soit environ 200
euros) et l’obligea en outre à verser à P.P. des dommages-intérêts d’un montant total de 3
000
lei (soit environ 800
euros) pour réparer son préjudice moral et matériel. Pour rendre cette décision, le tribunal départemental se fonda sur les mêmes éléments de preuve administrés de façon contradictoire par le tribunal de première instance, qu’il réinterpréta. Le tribunal n’entendit pas le requérant, mais lui accorda la possibilité de parler en dernier
lors de l’audience publique du 11
septembre 2006. Le requérant indiqua alors qu’il s’estimait innocent.
GRIEF
5.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint du caractère inéquitable de la procédure pénale dirigée contre lui. Il fait valoir qu’après un premier verdict d’acquittement, il a été condamné sur la base des mêmes éléments de preuve qui avaient fait douter les premiers juges de sa culpabilité et sans qu’il ait été entendu par le tribunal qui a examiné le recours de la partie adverse.
Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exigent les articles
6 §§
1 et 3
c) de la Convention
? En particulier, la condamnation du requérant après son acquittement par le tribunal de première instance, prononcée sans qu’il ait été entendu en personne et sans une appréciation directe des éléments de preuve versés au dossier, est-elle conforme aux exigences d’un procès équitable au sens des dispositions précitées de l’article 6
?