CtEDO 18.12.2013 Auto

MAZILU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.12.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MAZILU c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Comunicat la 18 decembrie 2013 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 23338/13 Ioan MAZILU împotriva României introdusă la 27 februarie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Ioan Mazilu, este un resortisant român născut în 1942, rezident în Coroiești. Este reprezentat în fața Curții de către domnul C. Melniciuc, avocat la Galați. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În seara zilei de 14 decembrie 2009, reclamantul se întorcea acasă pe jos când a fost atacat de un grup de patru persoane pe un câmp aflat în apropiere de satul său. El a fost găsit a doua zi la aproximativ 1 km de casa sa, de către o persoană care l-a transportat în sat și ui ambulanță. Reclamantul a fost internat până la 20 ianuarie 2010 pentru traume craniene și multe alte fracturi; mai târziu a necesitat mai multe spitalizări și numeroase intervenții chirurgicale. Un raport medico-legal a estimat că leziunile au pus în pericol viața reclamantului și că avea nevoie de aproximativ 160 de zile de îngrijire medicală. La 15 decembrie 2009, poliția a deschis o anchetă cu privire la agresiune. Reclamantul a declarat că a recunoscut trei dintre agresorii săi, inclusiv primarul satului cu care era în conflict și a adăugat că agresorii i-au furat bani. Poliția i-a interogat pe cei trei inculpați care au negat faptele, au fost și ei supuși testului poligrafului. Au fost detectate elemente caracteristice ale unui comportament simulat la una dintre aceste persoane. Alți oameni din sat au fost, de asemenea, auziți, iar reclamantul s-a confruntat cu suspecții săi. La 20 ianuarie 2011, Parchetul a respins acuzațiile împotriva celor trei persoane care considerau că vinovăția lor nu era demonstrată și că, în absența altor indicii, comportamentul simulat nu era suficient pentru a le pune sub semnul întrebării. Prin hotărârea definitivă din 15 septembrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Bârlad a confirmat respingerea. Tribunalul a considerat că absența unei examinări rapide a locurilor de agresiune a fost cauzată de dificultatea de a găsi locul exact în care aceasta a avut loc din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile și în special a zăpezii care a căzut noaptea și de faptul că reclamantul se mutase spre casa sa. În orice caz și presupunând că această omisiune era imputabilă poliției, instanța a considerat că o astfel de examinare a devenit acum inutilă. La 10 ianuarie 2012, procurorul a dat un refuz în fața polițistului care investiga agresiunea reclamantului și că acesta din urmă acuza de pasivitate și neglijență în exercitarea funcțiilor sale. La 10 septembrie 2013, Parchetul a refuzat accesul reclamantului la documentele dosarului pentru a face copii. GRIEFS Invocând articolele 6 și 13 din convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei anchete efective privind violența care a avut loc la 14 decembrie 2009. El denunță supraficialitatea și lenta investigație și consideră că organele de investigație nu au depus niciun efort pentru a identifica și a-și aduce agresorii în justiție. Guvernul este invitat să furnizeze o copie a dosarului de anchetă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă