YEMELYANOVY v. RUSSIA

Comunicat la 14 martie 2018 SECȚIUNE TERZă Cererea nr. 66420/17 Alina Anatolyevna YEMELYANOVA și alții împotriva Rusiei depusă la 1 septembrie 2017 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția și soțul reclamanților sunt soția și cei doi copii tineri. În 2013 primul reclamant a fost condamnat la șase ani de închisoare și alocat la unitatea generală de post-convicție IK-50 din regiunea Krasnoyarsk, situată la 3.963 km de Khabarovsk, locuința familiei reclamanților. În iulie 2015, primul regim de detenție al reclamantului a fost schimbat într-o colonie de așezare. Al doilea reclamant a solicitat departamentului autorității penale ruse pentru regiunea Krasnoyarsk („Crasnoyarsk FSIN”) să transfere primul reclamant la o colonie-etabliment din regiunea Khabarovsk. La 31 iulie 2015, al doilea reclamant a fost informat că soția sa a fost transferată la OIK-40 în Sosnovoborsk, regiunea Krasnoyarsk (aproximativ 4.200 km de casa reclamanților din Khabarovsk) și că, în conformitate cu art. 73 alineatul § 2 din Codul rus de execuție a condamnărilor („CES”), nu s-a putut transfera un deținut într-un loc de detenție situat mai aproape de domiciliu. În ianuarie 2016, după descoperirea că primul reclamant a fost însărcinat, primul și al doilea reclamant au solicitat fără succes să transfere primul reclamant într-un centru de detenție situat mai aproape de Khabarovsk. Înainte de a da naștere la al patrulea reclamant, primul reclamant a fost transferat la colonia KP-48, o instalație pentru femei gravide și mame noi cu copii sub trei ani, în Kurdoyaki, regiunea Krasnoyarsk, la 3.840 km de casa reclamanților. Pentru a călători acolo de la Khabarovsk unul trebuie să ia un avion, un tren și un autobuz. Primul reclamant descrie condițiile de detenție în KP-48 după cum urmează. Unitatea pentru femeile în etapele avansate de sarcină, unde a petrecut o lună, a fost echipată numai cu un interior. Cel mai apropiat ginecologist și pediatru erau 50 km distanță. Alimentele pentru copii au fost distribuite o dată în cinci zile, iar produsele cu lungă viață de raft au fost înlocuite pentru alimente proaspete. La 22 septembrie 2016 a fost născut al patrulea reclamant. La 14 decembrie 2016, al doilea reclamant a sosit la KP-48 pentru a-și vizita soția, dar a fost negată o vizită pe termen lung din cauza faptului că nu au existat camere de vizită disponibile. Al doilea reclamant a cerut din nou transferul primului reclamant la un centru de detenție în regiunea Primorskiy, aproape de Khabarovsk. Pe 9 Februarie 2017, Krasnoyarsk FSIN și-a respins cererea din cauza faptului că situația financiară slabă nu poate servi drept motive de transfer către o altă instituție în temeiul articolului 81 alineatul (2) din CES. În februarie 2017, Krasnoyarsk FSIN a hotărât să separe femeile deținute în KP-48 de copiii lor care își plasează cele din urmă în îngrijirea rudelor sau în custodia de stat și alocarea primei la centrele de detenție în altă parte. Posibilitatea de a menține copiii împreună cu mamele lor nu a fost luată în considerare. La 7 martie 2017, primii și al patrulea solicitanți au fost transferați de la o unitate de KP-48 la alta. Condițiile de detenție erau mai rele decât înainte: aprovizionarea cu apă de robinet era insuficientă pentru a baia copiii, astfel încât femeile au trebuit să ducă apă în găleți; nu existau spațiu pentru baie pentru copii; bucătării nu erau în ordine. La 25 aprilie 2017, al doilea reclamant a luat apartamentul al patrulea reclamant. În ziua următoare, primul reclamant a fost transferat la colonia KP 39 OIK-40 din Sosnovoborsk, regiunea Krasnoyarsk. Între 21 noiembrie și 5 decembrie 2017, primul reclamant a fost transportat de la KP-39 OIK-40 la colonia KP-29 OUI-8 din orașul Ust-Ilimsk din regiunea Irkutsk, la 4000 km de Khabarovsk. Soțul ei nu a fost notificat în avans cu privire la transfer. Întrebarea ulterioară cu privire la motivele de transfer a fost răspunsă cu o trimitere la art. 81 § 2 din CES; nu au fost menționate motive specifice de transfer. Potrivit reclamanților, KP-29 este situată adânc în pădure Taiga și nu este accesibilă de transportul public. Al doilea reclamant s-a plâns la autoritățile penale ruse că nu și-a putut vizita soția cu cei doi copii datorită costurilor extrem de ridicate de călătorie și lipsa mijloacelor de transport, și că fiind privat de toate oportunitățile de a vedea mama lor a avut un impact advers profund asupra bunăstației copiilor. Noiembrie și 21 decembrie 2017, Krasnoyarsk FSIN i-a informat că „rezoluția unei clădiri penale din domiciliul rudelor condamnatelor, precum și dificultățile întâlnite de rudele în vizita condamnatului nu sunt motive de transfer la o clădire penală în apropierea locului de reședință al condamnatului în sensul articolului 81 § 2 din CES”. Reclamanții nu au contestat refuzul Krasnoyarsk FSIN în fața instanțelor interne, deoarece consideră că, în absența unor măsuri de remediere interne eficace, încercările de inițiere a procedurilor judiciare ar fi inutile. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 8 din Convenție, susținând că plasarea primului reclamant în diferite instituții penale situate la distanță de domiciliul familiei și refuzul repetat de a o transfera într-o instituție situată mai aproape de ea constituie o ingerință în dreptul lor la respectarea vieții familiale care nu era „în conformitate cu legea”. Reclamanții se bazează în continuare pe art. 13 din Convenție susținând că nu au existat căi de recurs interne eficace în ceea ce privește presupusa încălcare a articolului 8 din Convenție. Primul reclamant se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție despre condițiile proaste ale detenției ei în KP-48. A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața de familie din cauza deciziilor autorităților ruse privind plasarea primului reclamant în instituțiile penale la distanță (a se vedea Polyakova și alții c. Rusia , nr. 35090/09 și altele 3 din 7 martie 2017)? Reclamanții au avut recours interne eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 8 la dispoziția lor, conform articolului 13 din Convenție? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza detenției primului reclamant în KP-48 în Kurdoyaki, regiunea Krasnoyarsk (a se vedea Korneykova și Korneykov c. Ucraina , nr. 56660/12, §§ 128 48, 24 martie 2016)? Apendicele dna Alina Anatolyevna YEMELYANOV născut la 14/11/1995. Dl Semen Vladimovitch YEMELYANOV născut la 13/04/1994. Dl Mikhail Semenovich YEMELYANOV născut la 07/11/2013. Dl Aleksandr Semenovich YEMELYANOV născut la 22/09/2016. Reclamanții sunt resortisanți ruși care trăiesc în Khabarovsk. Primul reclamant este acum condamnat la închisoarea în Ulimsk, regiunea Krasnoyarsk. Reclamanții sunt reprezentați în instanță de doamna V. Kogan și dl Wesselink, avocați ai ANO Astreya și SRJI.

Communicated on 14 March 2018

THIRD SECTION

Application no. 66420/17

Alina Anatolyevna YEMELYANOVA and Others

against Russia

lodged on 1 September 2017

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The applicants are the wife and husband and their two young children.

In 2013 the first applicant was sentenced to six years’ imprisonment and allocated to general regime post-conviction facility IK-50 in the Krasnoyarsk Region located 3,963 km from Khabarovsk, the applicants’ family home.

In July 2015 the first applicant’s regime of detention was changed to a settlement colony. The second applicant requested the department of the Russian penal authority for the Krasnoyarsk Region (“the Krasnoyarsk FSIN”) to transfer the first applicant to a colony-settlement in the Khabarovsk Region.

On 31 July 2015 the second applicant was informed that his wife had been transferred to OIK-40 in Sosnovoborsk, the Krasnoyarsk Region (approximately 4,200 km from the applicants’ home in Khabarovsk) and that under Article 73 § 2 of the Russian Code of Execution of Sentences (“CES”) it was impossible to transfer a detainee to a detention facility located closer to home.

In January 2016, having discovered that the first applicant was pregnant, the first and second applicants unsuccessfully requested to transfer the first applicant to a detention facility located closer to Khabarovsk.

Prior to giving birth to the fourth applicant, the first applicant was transferred to colony-settlement KP-48, a facility for pregnant women and new mothers with children under three years’ old, in Kurdoyaki, the Krasnoyarsk Region, 3,840 km from the applicants’ home. To travel there from Khabarovsk one has to take a plane, a train, and a bus.

The first applicant describes the conditions of detention in KP-48 as follows. The unit for women at advanced stages of pregnancy where she spent a month was equipped only with an outhouse. The closest gynaecologist and paediatrician were 50 km away. Baby food was distributed once in five days, and products with long shelf life were substituted for fresh foods.

On 22 September 2016 the fourth applicant was born.

On 14 December 2016 the second applicant arrived to KP-48 to visit his wife but was denied a long-term visit for the reason that there had been no visiting rooms available.

The second applicant again requested to transfer the first applicant to a detention facility in the Primorskiy Region near Khabarovsk. On 9

February 2017 the Krasnoyarsk FSIN dismissed his request for the reason that poor financial situation could not serve as grounds for transfer to another facility under Article 81 §

2 of the CES.

In February 2017 the Krasnoyarsk FSIN decided to separate women detained in KP-48 from their babies placing the latter in the care of relatives or in State custody and allocating the former to detention facilities elsewhere. The possibility of keeping babies together with their mothers was not considered.

On 7 March 2017 the first and fourth applicants were transferred from one unit of KP-48 to another. The conditions of detention there were worse than before: the supply of tap water was insufficient to bathe babies so women had to carry water in buckets; there was no space for baby baths; cookers were out of order.

On 25 April 2017 the second applicant took the fourth applicant home. On the next day the first applicant was transferred to colony-settlement KP

‑

39 OIK-40 in Sosnovoborsk, the Krasnoyarsk Region.

Between 21 November and 5 December 2017 the first applicant was transported from KP-39 OIK-40 to colony-settlement KP-29 OIU-8 in the town of Ust-Ilimsk in the Irkutsk Region, 4,000 km from Khabarovsk. Her husband had not been notified of the transfer in advance. His subsequent inquiry regarding the reasons for transfer was answered with a reference to Article 81 § 2 of the CES; no specific grounds for transfer were mentioned.

According to the applicants, KP-29 is located deep in taiga forest and is not accessible by public transport.

The second applicant complained to the Russian penal authorities that he could not possibly visit his wife with their two children owing to the extremely high costs of travel and lack of the means of transportation, and that being deprived of all opportunity to see their mother had a profound adverse impact on the children’s well-being. In reply, on 28

November and 21 December 2017 the Krasnoyarsk FSIN informed him that “remoteness of a penal facility from the convict’s relatives’ home, as well as difficulties encountered by the relatives in visiting the convict are not grounds for transfer to a penal facility near the convict’s place of residence within the meaning of Article 81 § 2 of CES.”

The applicants did not challenge the Krasnoyarsk FSIN’s refusal before domestic courts as they consider that in the absence of effective domestic remedies attempts at initiating court proceedings would be futile.

COMPLAINTS

1.

The applicants complain under Article 8 of the Convention alleging that the first applicant’s placement in various penal facilities located remotely from the family home and repeated refusals to transfer her to a facility located closer to it amount to an interference with their right to respect for family life that was not “in accordance with the law”.

2.

The applicants further rely on Article 13 of the Convention arguing that there have been no effective domestic remedies in respect of the alleged violation of Article 8 of the Convention.

3.

The first applicant complains under Article 3 of the Convention about poor conditions of her detention in KP-48.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicants’ right to respect for family life on account of the Russian authorities’ decisions regarding the first applicant’s placement in remote penal facilities (see

Polyakova and Others v.

Russia

, nos. 35090/09 and 3 others, 7 March 2017)?

2.

Did the applicants have effective domestic remedies in respect of their complaint under Article 8 at their disposal as required by Article 13 of the Convention?

3.

Has there been a violation of Article 3 of the Convention on account of the first applicant’s detention in KP-48 in Kurdoyaki, the Krasnoyarsk Region (see

Korneykova and Korneykov

v. Ukraine

, no. 56660/12, §§

128

‑

48, 24 March 2016)?

Appendix

Ms Alina Anatolyevna YEMELYANOVA born on 14/11/1995.

Mr Semen Vladimirovich YEMELYANOV born on 13/04/1994.

Mr Mikhail Semenovich YEMELYANOV born on 07/11/2013.

Mr Aleksandr Semenovich YEMELYANOV born on 22/09/2016.

The applicants are Russian nationals who live in Khabarovsk. The first applicant is now serving an imprisonment sentence in Ust

‑

Ulimsk, the Krasnoyarsk Region.

The applicants are represented before the Court by Ms V. Kogan and Mr

E.

Wesselink, lawyers of ANO Astreya and SRJI.