Comunicat la 15 martie 2018 SECȚIUNE Cererea nr. 41171/17 Recep KARA și alții împotriva Turciei și a altor două cereri (a se vedea lista adăugată) DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, care sunt toți cetățenii turci, sunt reprezentați de dl Levent Ercan, avocat practicant la Ankara. Detaliile reclamanților figurează în apendice. În octombrie 1998, rudele reclamanților au murit într-un accident de circulație în transportul public. În continuare, procedurile de compensare pe care le-au inițiat împotriva municipiului s-au încheiat în favoarea lor, iar Curtea Civilă Bor de Jurisdicție Generală le-a acordat atât pecuniară, cât și neînsemnată. Compensarea pecuniară cu dobânzi care se desfășoară începând cu 20 octombrie 1998 (a se vedea apendicele pentru mai multe detalii). Procedura de executare inițiată de reclamanții pentru recuperarea datoriei de judecată a rămas inutilă deoarece municipalitatea nu a respectat hotărârile. La 1 august 2011, 30 martie 2012 și 22 aprilie 2012 reclamanții au solicitat Curții și cauzele lor au fost înregistrate în temeiul cererilor nr. 58922/11, 26755/12 și 3822/11. În urma adoptării Legii nr. 6384, aceste cereri au fost declarate inadmisibile de către Curte la 17 septembrie 2013, 4 mai 2017 și 17 mai 2017. În septembrie 2013, respectiv din cauza neepuizării recoursurilor interne, deoarece reclamanții au trebuit să utilizeze remediul în fața Comisiei de compensare înființată în temeiul acestei legi în ceea ce privește plângerea privind neexecuția deciziilor din instanța internă. În urma unei examinări a cazurilor, Comisia de Compensare a constatat, la 3 octombrie 2013, reclamanții au solicitat Comisia de Compensare. prejudiciu material datorate nerespectării hotărârilor respective ale Curții Civile Bor de Jurisdicție Generală (în cererea nr. 41171/17, reclamanții au primit un total de 9.000 de lire turce (TRY), în cererea nr. 41403/17, reclamanții au primit un total de 4.500 TRY și în cererea nr. 41410/17, reclamanții au primit un total de 9.000 TRY). Comisia de Compensare a susținut, de asemenea, că nerespectarea datoriei de judecată a autorităților naționale constituie o încălcare a articolului 138 din Constituție și a articolului 6 din Convenție. Comisia de Compensație a notificat, de asemenea, deciziile sale privind municipalitatea relevantă de a asigura plata datoriilor de judecată. Cu toate acestea, în conformitate cu informațiile din dosare, datoriile de judecată trebuie să rămână nejustificate. În urma deciziilor respective ale Comisiei de compensare, reclamanții au depus, de asemenea, apeluri la Curtea Administrativă Regională de Ankara. Apelurile au fost respinse la 11 decembrie 2013 (depunerea nos. 41171/17 și 41403/17) și 20 decembrie 2013 (depunerea nr. 41410/17). Reclamanții au depus apoi cereri individuale la Curtea Constituțională și s-au plâns că datoriile inițiale ale hotărârii au rămas nejustificate. La 24 ianuarie 2017 (depunerea nr. 41171/11 și 19 decembrie 2016 (depunerea nr. 41402/17 și 411410/17), Curtea Constituțională a respins cauzele. Curtea Constituțională a susținut că reclamanții nu pot fi considerați drept victime de o presupusă încălcare în temeiul articolului 6 din Convenție, deoarece au primit compensații morale de la Comisia de Compensare. Hotărârile Curții Constituționale nu se referă la datoriile de judecată care rămân încă nejustificate. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că autoritățile interne nu au plătit compensația care le-a fost acordată de către instanțele interne în 2005. Neexecuția hotărârilor respective ale Curții Civile Bor de Jurisdicție Generală (dosarele nos 2004/51E și 2005/33K, 2007/3E și 2007/124K și 2000/43E și 2002/362K) care au acordat compensații reclamanților, provoacă o încălcare a drepturilor lor garantate de art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Dildar c. Turcia) , nr. 77361/01, 12 decembrie 2006, Çakır și alții c. Turcia , nr. 25747/09, 4 iunie 2013)? În special, poate fi considerat că remediul în fața Comisiei de Compensare, instituit prin Legea nr. 6384 este un remediu eficace în circumstanțele prezentelor cazuri? APENDIX cerere nr. și data introducerii Denumirea reclamantului, data nașterii, locul reședinței Detalii hotărârii instanței interne Dl Recep Kara 1957 Mersin dna Ümmügülsüm Karakayalı 1983 Adana dl Mustafa Kara 1986 Hatay Bor Curtea Civilă de Jurisdicție Generală 8 februarie 2005 (dosarul nr. 2004/51E și 2005/33K) Curtea Civilă de Jurisdicție Generală Niğde Bor 10 martie 2007 (dosarul nr. 2007/3E și 2007/124K) La primul reclamant: TRY 12.932.85 respectul prejudiciilor materiale, și TRY 200 în ceea ce privește prejudiciile morale. La al doilea reclamant: TRY 256.33 în ceea ce privește prejudiciu material și TRY 150 în ceea ce privește prejudiciile morale 41410/17 dl Medinet Șenlik 1945 Niğde Feride Șenlik 1976 Niğde Dl Erkin Șenlik 1978 Niğde Bor Curtea Civilă de Jurisdicție Generală 6 noiembrie 2002 (dosarul nr. 2000/43E și 2002/362K) La primul reclamant: 37.908.640.467 (vechi lira turcă TRL) în ceea ce privește prejudiciu material și 250.000.000 TRL în ceea ce privește prejudiciile morale. Pentru al doilea reclamant: TRL 2.659.067.888 în ceea ce privește prejudiciu material și TRL 250.000.000 în ceea ce privește prejudiciile morale Pentru cel de-al treilea reclamant: TRL 250.000.000 în ceea ce privește prejudiciile morale. APENDIX Lista cererilor 41171/17 Kara și Karakayalı c. Turcia 41403/17 Genç c. Turcia 41410/17 Șenlik c. Turcia
Communicated on 15 March 2018
Application no. 41171/17
Recep KARA and others against Turkey
and 2 other applications
(see list appended)
The applicants, who are all Turkish nationals, are represented by Mr
Levent
Ercan, a lawyer practicing in Ankara. The details of the applicants appear in the appendix.
The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
In October 1998, the applicants’ relatives died in a traffic accident on public transport. Subsequently, the compensation proceedings that they had initiated against the Municipality ended in their favour and the Bor Civil Court of General Jurisdiction awarded them both pecuniary and non
‑
pecuniary compensation with interest
running from 20 October 1998 (see appendix for further details).
The enforcement proceedings that were initiated by the applicants to recover the judgment debts remained futile as the Municipality failed to comply with the judgments.
On 1 August 2011, 30 March 2012 and 22 April 2012 the applicants applied to the Court and their cases were registered under applications nos.
58922/11, 26755/12 and 38222/11.
Following the adoption of Law no. 6384, these applications were declared inadmissible by the Court on 17 September 2013, 4 May 2017 and 17
September 2013 respectively due to non-exhaustion of domestic remedies, as the applicants had to use the remedy before the Compensation Commission set up under that law in respect of their complaint concerning non-enforcement of domestic court decisions.
Subsequently, the applicants applied to the Compensation Commission. Following an examination of the cases, on 3 October 2013 the Compensation Commission found for the applicants. It awarded them non
‑
pecuniary damage due to failure of the authorities to enforce the respective judgments of the Bor Civil Court of General Jurisdiction (in application no. 41171/17 the applicants were awarded a total of 9,000
Turkish liras (TRY), in application no. 41403/17 the applicants were awarded a total of TRY 4,500 and in application no. 41410/17 the applicants were awarded a total of TRY 9,000). The Compensation Commission further held that the failure of the domestic authorities to pay the due judgment debts constituted a breach of Article 138 of the Constitution and Article 6 of the Convention. The Compensation Commission also notified its decisions on the relevant Municipality to secure the payment of the due judgment debts. However, according to the information in the case files, the due judgment debts still remain unpaid.
Following the respective decisions of the Compensation Commission, the applicants also filed appeals with the Ankara Regional Administrative Court. The appeals were rejected on 11 December 2013 (applications nos.
41171/17 and 41403/17) and 20 December 2013 (application no.
41410/17).
The applicants then filed individual applications with the Constitutional Court and complained that the initial judgment debts still remained unpaid.
On 24 January 2017 (application no. 41171/11) and 19 December 2016 (applications nos. 41402/17 and 41410/17), the Constitutional Court dismissed the cases. The Constitutional Court held that the applicants could not be considered as victims of an alleged violation under Article 6 of the Convention as they had received non-pecuniary compensation from the Compensation Commission. The decisions of the Constitutional Court bear no mention of the due judgment debts, which still remain unpaid.
The applicants complained under Articles 6 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the domestic authorities had failed to pay the compensation that had been awarded to them by the domestic courts in 2005. They further alleged that they had no effective remedy by which they could collect the due judgment debts that remain unpaid.
1.
Does the non-execution of the respective judgments of the Bor Civil Court of General Jurisdiction (files nos. 2004/51E and 2005/33K, 2007/3E and 2007/124K and 2000/43E and 2002/362K) that had awarded compensation to the applicants, give rise to a breach of their rights guaranteed by Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see
Dildar v.
Turkey
, no. 77361/01, 12 December 2006,
Çakır and Others v.
Turkey
, no. 25747/09, 4 June 2013)?
2.
In particular, can the remedy before the Compensation Commission, set up by Law no. 6384 be considered as an effective remedy in the circumstances of the present cases?
I
Application no. and
date of introduction
Applicant’s name, date of birth, place of residence
Details of domestic court decision
Amount of due judgment debt that remain unpaid
41171/17
Mr Recep Kara
1957
Mersin
Ms Ümmügülsüm
Karakayalı
1983
Adana
Mr Mustafa Kara
1986
Hatay
Bor Civil Court of General Jurisdiction
8 February 2005
(file no. 2004/51E and 2005/33K)
TRY 500 Turkish Liras in respect of non-pecuniary and TRY 500 in respect of pecuniary damage to each applicant
41403/17
Mrs Emine Genç
1944
Niğde
Mr Duran Genç
1981
Niğde
Bor Civil Court of General Jurisdiction
10 March 2007
(file no. 2007/3E and 2007/124K)
To the first applicant:
TRY
12,932.85
in
respect
of pecuniary damage, and TRY 200 in respect of non-pecuniary damage.
To the second applicant:
TRY 256.33 in respect of pecuniary damage and TRY 150 in respect of non-pecuniary damage
41410/17
Mr Medinet Șenlik
1945
Niğde
Ms Feride Șenlik
1976
Niğde
Mr Erkin Șenlik
1978
Niğde
Bor Civil Court of General Jurisdiction
6 November 2002
(file no. 2000/43E and 2002/362K)
To the first applicant:
37,908,640,467 (old Turkish liras TRL) in respect of pecuniary damage, and TRL 250,000,000 in respect of non-pecuniary damage.
To the second applicant:
TRL 2,659,067,888 in respect of pecuniary damage and
TRL
250,000,000 in respect of non
‑
pecuniary damage
To the third applicant:
TRL
250,000,000 in respect of non
‑
pecuniary damage.
II
List of applications
1.
41171/17
Kara and Karakayalı v. Turkey
2.
41403/17
Genç v. Turkey
3.
41410/17
Șenlik v. Turkey