ÇETINKAYA v. TÜRKİYE

Publicat la 8 ianuarie 2024 SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 50185/17 Sefa ÇETİNKAYA și alții împotriva Türkiye depusă la 7 iunie 2017 comunicat la 4 decembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la neexecuția unei hotărâri interne finale care a atribuit compensații pecuniare și morale reclamanților cu dobânzi care decurg din 20 octombrie 1998, care urmează să fie plătită de municipalitatea inculpată Bor-Çukurkuyu („Municipalitate”) (a se vedea apendicele pentru detalii). Reclamanții au depus anterior o cerere la Curte (denumită în continuare „nr. 75534/11) care a fost declarat inadmisibil.

În măsura în care s-au plângut de neexecuția hotărârii finale în cauză, Curtea a constatat că nu au reușit să recurgă la noul remediu în fața Comisiei de Compensare („Comisia”) instituit prin Legea nr. 6384 (a se vedea Eren și alții c. Turcia (dec.) [Comitetul], nr. 3950/08 și alții 645, 17 septembrie 2013). La 10 aprilie 2013, reclamanții au solicitat Comisiei care le-a acordat prejudiciu moral în valoare de 9.000 de lire turce (TRY) din cauza eșecului municipalității de a executa hotărârea în cauză. Se pare că, de asemenea, Comisia a notificat municipalitatea acuzată că ar trebui să pună în aplicare decizia competentă a instanței interne prin plata datoriei hotărârii. Cu toate acestea, deoarece municipalitatea nu a respectat decizia Comisiei, reclamanții au solicitat Curții Constituționale.

Într-o decizie din 12 aprilie 2017, Curtea Constituțională a declarat cererea de raționare inadmisibilă că reclamanții nu au putut fi considerați victime ale presupusei încălcări, deoarece au primit compensații de la Comisie. Întrucât hotărârea în favoarea reclamanților rămâne nepagată, acestea se plâng de încălcarea articolelor 6, 13 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Neexecuția hotărârii Curții Civile Bor de Jurisdicție Generală (documentul nr. 2004/51 E. și 2005/33 K.) care a acordat compensații reclamanților generează o încălcare a drepturilor lor garantate prin art. 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția (a se vedea Dildar c. Turcia , nr. 77361/01, 12 decembrie 2006; și Çakır și alții c. Turcia , nr. 25747/09, 4 iunie 2013)? A existat o încălcare a articolului 13 din Convenție în circumstanțele prezentului caz în lumina neexecuției hotărârii Curții Civile Bor de Jurisdicție Generală?

Apendice Lista reclamanților: Cerere nr. și data Introducerii Denumirea reclamantului, data nașterii, locul de ședere Detalii hotărârii instanței interne Valoarea datoriei de judecată care rămâne nejustificată 50185/17 Sefa ÇETİNKAYA 1967 Niğde Cansu ÇETİNKAYA 1993 Niğde Caner Mert ÇETİNAYA 1990 Niğde Bor Curtea Civilă a Jurisdicției Generale 8 februarie 2005 (fișierul nr. 2004/51E și 2005/33K)

Published on 8 January 2024

SECOND SECTION

Application no. 50185/17 Sefa ÇETİNKAYA and Others against Türkiye lodged on 7 June 2017 communicated on 4 December 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the non-enforcement of a final domestic judgment which awarded pecuniary and non-pecuniary compensation to the applicants with interest running from 20 October 1998, to be paid by the defendant Bor-Çukurkuyu Municipality (“Municipality”) (see the appendix for details). The applicants had previously lodged an application with the Court (application no. 75534/11) which has been declared inadmissible.

In so far as they had complained about the non-execution of the final judgment in question, the Court found that they had failed to avail themselves of the new remedy before the Compensation Commission (the “Commission”) established by Law No. 6384 (see Eren and Others v. Turkey (dec.) [Committee], no. 3950/08 and 645 others, 17 September 2013). On 10 April 2013 the applicants applied to the Commission which awarded them non-pecuniary damage in the amount of 9,000 Turkish liras (TRY) on account of the failure of the Municipality to enforce the judgment in question. It appears that the Commission also notified the defendant Municipality that they should enforce the relevant domestic court decision by paying the judgment debts.

Nevertheless, as the Municipality did not comply with the decision of the Commission, the applicants applied to the Constitutional Court. In a decision of 12 April 2017, the Constitutional Court declared the application inadmissible reasoning that the applicants could not be considered as victims of the alleged breach as they had received compensation from the Commission. Since the judgment in favour of the applicants remains unpaid, they complain of a violation of Articles 6, 13 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Does the non-execution of the judgment of the Bor Civil Court of General Jurisdiction (file no. 2004/51 E. and 2005/33 K.) that awarded compensation to the applicants give rise to a breach of their rights guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see Dildar v. Turkey , no. 77361/01, 12 December 2006; and Çakır and Others v. Turkey , no. 25747/09, 4 June 2013)? 2. Has there been a violation of the Article 13 of the Convention in the circumstances of the present case in the light of the non-execution of the judgment of the Bor Civil Court of General Jurisdiction?

APPENDIX List of applicants: Application no. and date of Introduction Applicant’s name, date of birth, place of residence Details of domestic court decision Amount of due judgment debt that remains unpaid 50185/17 Sefa ÇETİNKAYA 1967 Niğde Cansu ÇETİNKAYA 1993 Niğde Caner Mert ÇETİNKAYA 1990 Niğde Bor Civil Court of General Jurisdiction 8 February 2005 (file no. 2004/51E and 2005/33K) TRY 500 in respect of non-pecuniary and TRY 500 in respect of pecuniary damage to each applicant