A.S. și alții împotriva Italiei și alte 2 cereri

Comunicat la 19 martie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 46382/13 A.S. și alții împotriva Italiei și a altor două cereri (a se vedea lista adăugată) OBIECTUL DE CAUZĂ Reclamanții sunt resortisanți italieni. Au contractat boli infecțioase prin transfuzii de sânge, sau sunt moștenitorii persoanelor care au contractat astfel de boli. Reclamanții, sau rudele lor decedate, au introdus proceduri civile împotriva Ministerului Sănătății care cer o atribuire a daunelor. Astfel de proceduri au fost în cele din urmă întrerupte în timp. Având în vedere legislația relevantă, remedierea compensatorie a fost introdusă prin decretul legii nr. 90 din 24 iunie 2014 (conversită în Legea nr. 114 din 11 august 2014) aplicabilă situației reclamanților?

În acest caz, a fost un astfel de remediu eficace în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolelor 2 și 6 din convenție? având în vedere obligația procedurală prevăzută la art. 2 din Convenție în contextul asistenței medicale (Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], nr. 56080/13, §§ 214-221, ECHR 2017), are acțiunea pentru daune, astfel cum este prevăzută în lege și aplicată în practică, constituie mijloace juridice capabile de a stabili faptele, de a ține răspunderea celor în neregulă și de a oferi reparații adecvate victimei (a se vedea, de asemenea, Arskaya c. Ucraina , nr. 45076/05, § 66, 5 decembrie 2013)? În special, faptul că procedurile reclamantelor pentru daune au fost declarate în timp util constituie o limitare a dreptului lor la o instanță în încălcarea obligațiilor procedurale ale statului contestat în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis Vo v. France [GC], nr. 53924/00, §§ 92-94, CEDO 2004 VIII)?

3. A fost perioada de limitare și decesul a quo – astfel cum este stabilit și aplicat în aceste cazuri – restricționează dreptul reclamanților la o instanță în mod compatibil cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Eșim c. Turcia , nr. 59601/09, §§ 18-21, 17 septembrie 2013; și Howald Moor și alții c. Elveția , nr. 52067/10 și 41072/11, §§ 70-73, 11 martie 2014)? Nu. Cerere nr. Lodgedd on Solicitant Data nașterii Loc de reședință Reprezentat de 46382/13 11/07/2013 A.S. 18/06/1973 Ariano Irpino (AV) R.S. 17/12/1953 Ariano Irpino (AV) L.S. 02/03/1972 Ariano Irpino (AV) Giovanni ROMANO 30286/15 23/07/2014 E.V. 16/11/1966 Roma Anton Giulio LANA 40550/16 20/06/2016 A.Z. 15/09/1942 Pontoglio Vanessa VOLPI

Communicated on 19 March 2018

FIRST SECTION

Application no. 46382/13 A.S. and Others against Italy and 2 other applications (see list appended)

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicants are Italian nationals. They contracted infectious diseases through blood transfusions, or are the heirs of individuals who had contracted such diseases. The applicants, or their deceased relatives, brought civil proceedings against the Health Ministry seeking an award of damages. Such proceedings were eventually discontinued as time-barred. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular: - having regard to the relevant legislation, was the compensatory remedy introduced by article 27bis of Law Decree no. 90 of 24 June 2014 (converted into Law no. 114 of 11 August 2014) applicable to the applicants’ situation?

- if so, was such a remedy an effective remedy in respect of the applicants’ complaints under Articles 2 and 6 of the Convention? 2. Having regard to the procedural obligation under Article 2 of the Convention in the context of health care ( Lopes de Sousa Fernandes v. Portugal [GC], no. 56080/13, §§ 214-221, ECHR 2017), has the action for damages, as provided in law and applied in practice, constituted legal means capable of establishing the facts, holding accountable those at fault and providing appropriate redress to the victim (see also Arskaya v. Ukraine , no. 45076/05, § 66, 5 December 2013)? In particular, did the fact that the applicants’ proceedings for damages were declared time-barred constitute a limitation of their right to a court in breach of the respondent State’s procedural obligations under Article 2 of the Convention (see, mutatis mutandis , Vo v. France [GC], no. 53924/00, §§ 92-94, ECHR 2004 ‑ VIII)?

3. Did the limitation period and the dies a quo – as determined and applied in the present cases – restrict the applicants’ right to a court in a manner compatible with Article 6 § 1 of the Convention (see Eșim v. Turkey , no. 59601/09, §§ 18-21, 17 September 2013; and Howald Moor and Others v. Switzerland , nos. 52067/10 and 41072/11, §§ 70-73, 11 March 2014)? No. Application no. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 46382/13 11/07/2013 A.S. 18/06/1973 Ariano Irpino (AV) R.S. 17/12/1953 Ariano Irpino (AV) L.S. 02/03/1972 Ariano Irpino (AV) Giovanni ROMANO 30286/15 23/07/2014 E.V. 16/11/1966 Roma Anton Giulio LANA 40550/16 20/06/2016 A.Z. 15/09/1942 Pontoglio Vanessa VOLPI