Comunicat la 26 martie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 56265/17 Mehmet DUDAKLI împotriva Turciei introdusă la 15 mai 2017 Cererea se referă la practica judiciară care constă, în cadrul procedurilor de expropriere, în condamnarea celor două părți la procedură (administrație expropriantă și persoana expropriată) la plata către avocat a părții pârâte a unei sume forfetare pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Reclamantul denunță faptul că indemnizația sa a fost redusă substanțial prin plata pe care a trebuit să o efectueze la administrație pentru rambursarea cheltuielilor de reprezentare pe avocat. Acesta susține că nu are nicio responsabilitate în inițierea procedurii, dat fiind că instanțele judecătorești, care au fost sesizate de către administrație pentru a determina valoarea la care a avut loc exproprierea, au decis să majoreze suma stabilită inițial de administrația respectivă și refuzată de aceasta. 1 din Protocolul nr. 1 la Protocolul nr. 1 la Protocolul nr. În special, circumstanța în care reclamantul a fost condamnat la rambursarea cheltuielilor de reprezentare prin avocat al administrației expropriante a constituit o sarcină excesivă care rupe echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor
Communiquée le 26 mars 2018
Requête n
o
56265/17
Mehmet DUDAKLI
contre la Turquie
introduite le 15 May 2017
La requête concerne la pratique judiciaire consistant, dans le cadre des procédures d’expropriation, à condamner les deux parties à la procédure (l’administration expropriante et la personne expropriée) au paiement à l’avocat de la partie adverse d’un montant forfaitaire au titre des frais et dépens.
Le requérant dénonce le fait que son indemnité a été substantiellement réduite par le paiement qu’il a dû faire à l’administration au titre du remboursement des frais de représentation par avocat. Il fait valoir qu’il n’a aucune responsabilité dans le déclenchement de la procédure, étant donné que les tribunaux, qui ont été saisis par l’administration pour déterminer le montant de l’indemnité d’expropriation, ont décidé d’augmenter la somme initialement fixée par ladite administration et refusée par lui.
L’intéressé voit dans cette situation une atteinte à son droit au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
?
En particulier, la circonstance que le requérant ait été condamné au remboursement des frais de représentation par avocat de l’administration expropriante a-t-elle constituée une charge excessive rompant le juste équilibre devant régner entre les exigences de l’intérêt général et la sauvegarde des droits fondamentaux des individus
?