SARı v. TURKEY

Comunicat la 8 octombrie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 76781/14 Hüseyin SARI împotriva Turciei depusă la 5 decembrie 2014 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă în esență la o practică judiciară a instanțelor civile, în contextul procedurii de expropriare, pentru a ordona părților să plătească o sumă forfetară părții opozitoare în ceea ce privește taxele juridice și neaplicarea dobânzilor pentru sumele pe care le acordă. În ceea ce privește ordonanța de a plăti taxe juridice părții opozitoare, și anume administrația, reclamantul se plânge că o astfel de ordine a scăzut indemnitatea de expropriare pe care i-a fost acordată, în ciuda faptului că nu a avut nicio responsabilitate în inițierea procedurii privind determinarea compensației de expropriare. În ceea ce privește lipsa de interes, reclamantul susține că a suferit o pierdere financiară, cauzată de amortizarea compensației acordate, din cauza lungii procedurilor interne. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, având în vedere concluziile Curții în cazurile Dökmeci c. Turcia (n. 74155/14, 6 decembrie 2016) și Musa Tarhan c. Turcia (n. 12055/17, 23 octombrie 2018), a suferit reclamantul o sarcină individuală excesivă?

Communicated on 8 October 2019

SECOND SECTION

Application no. 76781/14

Hüseyin SARI

against Turkey

lodged on 5 December 2014

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application essentially concerns a judicial practice of the civil courts, in the context of expropriation proceedings, to order the parties to pay a lump sum to the opposing party in respect of legal fees and the failure to apply interest to the amounts which they award.

As regards the order to pay legal fees to the opposing party, namely the administration, the applicant complains that such an order decreased the expropriation indemnity awarded to him notwithstanding the fact that he had no responsibility in the initiation of proceedings regarding the determination of the expropriation compensation.

As regards the lack of interest, the applicant argues that he suffered a financial loss, caused by the depreciation of the compensation awarded, due to the length of domestic proceedings.

The applicant complains of a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol

No.

1.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to peaceful enjoyment of his possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?

In particular, in the light of the Court’s findings in the cases of

Dökmeci v.

Turkey

(no. 74155/14, 6

December 2016), and

Musa Tarhan v.

Turkey (no.

12055/17

, 23 October 2018), did the applicant suffer an excessive individual burden?