Smolko împotriva Slovaciei

Traducere în română Auto

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI DE SMOLKO v. SLOVAKIA (Depunerea nr. 62906/16 JUGDMENT Strasburg 29 martie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Smolko v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 8 martie 2018, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Slovaciei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național slovac dl Martin Smolko la 25 octombrie 2016. Reclamantul a fost reprezentat de JUDr Michal Polák, avocat care practică în Bratislava.

La 9 februarie 2017, reclamația privind durata procedurii a fost comunicată guvernului Republicii Slovace („Governul”). FACTELE Reclamantul s-a născut în 1974 și trăiește în Trnava. El s-a plâns de prelungirea excesivă a procedurilor civile cu privire la presupusa discriminare în remunerare și cererii de compensare pentru prejudiciu moral. Procedura a fost inițiată la 5 mai 2008 în fața Curții de district Bratislava I, au fost prelucrate înainte de două nivele de jurisdicție și sunt încă în așteptare.

Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”; el se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de către un ... tribunal ...” Admisibilitate Guvernul a contestat faptul că art. 6 § 1 din Convenție nu era aplicabil procedurii în cauză, deoarece afirmația afirmată de reclamant nu avea nicio bază în legislația națională interpretată de instanțele interne. Reclamantul nu era de acord. Curtea observă că dreptul la egalitate de tratament este recunoscut în temeiul legislației interne și că este însoțit de un drept procedural la Cererea de protecție judiciară împotriva interferenței cu aceasta, precum și dreptul de a solicita compensare pentru prejudiciu moral.

În măsura în care argumentul guvernului a fost justificat, Curtea nu a constatat nici o indicație că orice afirmații similare cu cele ale reclamantului au fost respinse la nivel intern din cauza lipsei de bază juridică (a se vedea Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr. 63235/00, § 41, CEDH 2007 II, cu alte trimiteri. Prin urmare, Curtea consideră că cererea reclamantului a fost, cel puțin pe motive argumentare, recunoscută în temeiul dreptului intern și obiecția preliminară a guvernului trebuie respinsă, menționând în continuare că cererea nu este inadmisibilă din alte motive și, prin urmare, trebuie declarată admisibilă.

Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 11. În cazul principal al lui Obluk v. Slovakia (nr. 69484/01, 20 septembrie 2006), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. 12. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la fondul acestei plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că în cazul instantaneu durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rezonabilă”. 13. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Obluk v. Slovacia, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat.

16. Curtea consideră că rata dobânzii nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că cererea dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 29 martie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct secretar interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurii civile) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumirea reprezentantului și locația Încheierea procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Curtea internă Numărul dosarului Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 62906/16 25/10/2016 Martin Smolko 26/12/1974 Michal Polák Bratislava 05/05/2008 în așteptare Mai mult de 9 ani și 9 luni 2 nivele de competență (Curtea Constituțională / II. ÚS 368/2016) 2.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF SMOLKO v. SLOVAKIA (Application no. 62906/16 ) JUDGMENT STRASBOURG 29 March 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Smolko v. Slovakia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 8 March 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Slovakia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Slovak national Mr Martin Smolko on 25 October 2016.

The applicant was represented by JUDr. Michal Polák, a lawyer practising in Bratislava.

On 9 February 2017 the complaint concerning the length of the proceedings was communicated to the Government of the Slovak Republic (“the Government”). THE FACTS

The applicant was born in 1974 and lives in Trnava.

He complained of the excessive length of civil proceedings concerning the alleged discrimination in remuneration and the claim for compensation for non-pecuniary damage. The proceedings were initiated on 5 May 2008 before the Bratislava I District Court, have been processed before two levels of jurisdiction, and are still pending. THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

6. The applicant complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by a ... tribunal ...” A. Admissibility

The Government objected that Article 6 § 1 of the Convention was not applicable to the proceedings at hand because the claim asserted by the applicant had no basis in the national law as interpreted by the domestic courts.

The applicant disagreed.

The Court observes that the right to equal treatment is recognised under the domestic law and that it is accompanied by a procedural right to seek judicial protection against interference with it, as well as the right to claim compensation for non ‑ pecuniary damage. Insofar as the Government’s argument has been substantiated, the Court has found no indication that any claims similar to that of the applicant have been dismissed at the domestic level on account of lacking legal basis ( see Vilho Eskelinen and Others v. Finland [GC], no. 63235/00, § 41, ECHR 2007 ‑ II, with further references). The Court therefore considers that the applicant’s claim was, at least on arguable grounds, recognised under domestic law and the Government’s preliminary objection must be dismissed. It further notes that the application is not inadmissible on any other grounds and must therefore be declared admissible. B. Merits

10.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

11.

In the leading case of Obluk v. Slovakia (no. 69484/01, 20 September 2006), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

12.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

13.

There has accordingly been a breach of Article 6 § 1. III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Obluk v. Slovakia, cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that the application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 29 March 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising the complaint under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Representative name and location Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court File number Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 62906/16 25/10/2016 Martin Smolko 26/12/1974 Michal Polák Bratislava 05/05/2008 pending More than 9 years and 9 months 2 levels of jurisdiction (Constitutional Court / II. ÚS 368/2016) 2,000 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.