CtEDO 05.04.2018 Auto

ISAYEVA v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
05.04.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ISAYEVA v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 aprilie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 19208/11 Natella ISAYEVA împotriva Azerbaidjanului depusă la 10 martie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Natella Isayeva, este un național georgian născut în 1977 și locuiește în Baku. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Hasanov, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut în Georgia și s-a mutat în Azerbaidjan împreună cu familia sa în 1989. De atunci locuiește în Azerbaidjan. Tatăl și fiul reclamantului sunt resortisanți azerbaezi. De asemenea, a solicitat autorităților relevante pentru a obține cetățenia, dar fără succes. După aceasta, ea s-a întors în Georgia și a obținut un pașaport de acolo. De atunci, reclamantul a fost înregistrat ca străin în Azerbaidjan. Conform legii în vigoare la momentul material, reclamantul a fost autorizat să stea în Azerbaidjan nu mai mult de 90 de zile și apoi a trebuit să părăsească țara și să reintroducă teritoriul. După introducerea unui nou sistem, reclamantul a cerut Serviciului de Migrație de Stat („SMS”) să-i furnizeze un permis de reședință temporar. Într-o scrisoare din 12 octombrie 2009 SMS a refuzat să elibereze un permis de reședință temporar, declarând că nu are dreptul de a rezista în Azerbaidjan și că șederea ei nu poate fi mai mult de 90 de zile, după care a trebuit să părăsească țara. Reclamantul a solicitat instanța de primă instanță, susținând că refuzul SMS-ului este ilegal și nejustificat. La 22 ianuarie 2010, Tribunalul de District Binagadi a respins cererea reclamantului, declarând că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă care să-și justifice cererile. Reclamantul a interzis această decizie, susținând că instanța nu a eliberat o hotărâre motivată. La 22 aprilie 2010, Curtea de Apel a respins recursul din aceleași motive. Prin decizia finală din 14 septembrie 2010, Curtea Supremă a susținut hotărârile instanțelor inferiore. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că refuzând să o elibereze cu un permis de ședere temporar, autoritățile de stat au interferat cu dreptul ei la respectarea vieții private și de familie. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața ei privată și de familie în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu legea și cu termenii articolului 8 § 2 din Convenția?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă