GILANOV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GILANOV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2018)
Comunicat la 6 decembrie 2010 și 17 aprilie 2018 SECȚIUNE Cererea nr. 44719/10 Michael GILANOV împotriva Republicii Moldova depusă la 30 iulie 2010 Faptele și plângerile din prezenta cerere au fost rezumate în Declarația de fapte și întrebări a Curții către părți, care este disponibilă în HUDOC. Republica Moldova, în calitate de stat care solicită – în scopul obținerii extradiției – detenția unei persoane de către un alt stat care nu este parte la Convenție (Belarus) are o obligație pozitivă în temeiul art. 5 § 1 din Convenție de a se asigura că această detenție este în conformitate cu scopul-cheie al acestuia, de a preveni privațiile arbitrare sau nejustificate de libertate (a se vedea, de exemplu, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 84, CEDH 2016 (extracte))? În special: (a) Statul reclamant are obligația de a verifica dacă evoluțiile relevante, cum ar fi trecerea timpului sau lipsa unui progres clar în cadrul procedurii de extrădare, de a face deținerea în așteptarea extrădarii incompatibilă cu cerințele acestei dispoziții și de a solicita reexaminarea statului solicitant, dacă este necesar, din proprie inițiativă, a necesității de a menține cererea de extrădare? În acest sens, Curtea de Apel, în decizia sa din 9 iulie 2010, a efectuat o astfel de reexaminare, în special având în vedere argumentele formulate de reclamant împotriva detenției sale continuate în așteptarea procedurii de extrădare în Belarus? (b) Care este relevanța Legii privind asistența juridică internațională în materie penală (nr. 371-XVI, în vigoare începând cu 4 martie 2007), în special articolele 10 și 55 citite împreună cu art. 73, precum și art. 75, în îndeplinirea obligațiilor pozitive menționate mai sus a Moldovei?