CASE OF DIMITRAS v. GREECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

19.04.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Access to court);Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Reasonable time);Violation of Article 13+6-1 - Right to an effective remedy (Article 13 - Effective remedy) (Article 6 - Criminal proceedings;Right to a fair trial;Article 6-1 - Reasonable time)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF DIMITRAS v. GREECE (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Glyka Nera. El este directorul executiv al organizației neguvernamentale “Greek Helsinki Monitor”. La 26 ianuarie 2007, 11 februarie 2007 și 7 martie 2007, Greek Helsinki Monitor a publicat pe site-ul său unele comunicate de presă, în care, printre altele, a salutat observațiile concludente ale Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW) pentru Grecia și a criticat răspunsurile autorităților interne la acestea. La 4 martie 2007, E.T., în calitate de secretar general pentru egalitatea de gen al Ministerului Internului, Administrației Publice și Descentralizării, a dat un interviu publicat într-o revistă inclusă într-un ziar de duminică. În acest interviu i-a fost pusă următoarea declarație: „Monitorul grec Helsinki vă acuză de a deține informații și de a minți în fața ONU despre poziția femeilor rome, femeilor minoritare și dacă poligamia este practicată în Grecia.” E.T. a dat următorul răspuns: „Ceea ce susţin ei este extrem de nedrept. Ei pun țara deschisă criticilor ( Nicio altă ONG nu împărtășește poziția Monitorului. Noi, în raportul nostru, poate că nu am documentat totul pe deplin, dar nimeni nu poate pretinde că Grecia este o ţară în întregime patriarhică şi că nimic nu a fost făcut în toţi aceşti ani.” 8. La 1 aprilie 2007, același ziar a publicat un răspuns trimis de solicitant, în calitate de director executiv al Greciei Helsinki Monitor, la observațiile E.T., în care a întrebat E.T. să-şi documenteze declaraţiile. La 1 iunie 2007, reclamantul a depus o plângere penală la procurorul public la Tribunalul de Primă Instanță din Atena. El a susținut că E.T. în interviul menţionat mai sus au făcut declaraţii false despre Greek Helsinki Monitor, care constituie calomnia comisă prin presă. Reclamantul și-a exprimat dorința de a participa la procedura în calitate de partidă civilă, inițial pentru valoarea de 100.000 de euro (EUR), pe care ulterior a redus-o la 44 de euro. În urma unei anchete preliminare urgente, la care E.T. a fost solicitat să prezinte o declarație ca suspect în acest caz, la 10 ianuarie 2008, procurorul public de la Tribunalul de Primă Instanță de la Atena a respins plângerea penală a reclamantului și a depus-o (αρχδιο δ În special, procurorul a considerat că declarațiile menționate mai sus în contextul interviului nu constituie fapte, ci hotărâri de valoare și, în orice caz, nu au depășit pragul necesar al schimburilor similare între diferite organisme. Procurorul a adăugat, de asemenea, că Grecian Helsinki Monitor a folosit aceeași expresie, adică a descris declarațiile incluse în rapoartele elaborate de Guvernul Grec ca fiind „false”, în diferite comunicate de presă, într-un ton mult mai încălzit. 10. La 6 februarie 2008, după apelul reclamantului împotriva ordinului prin care a fost depusă plângerea sa penală, procurorul public de la Curtea de Apel din Atena a ordonat urmărirea penală a E.T. pentru calomnia făcută prin intermediul presei, având în vedere că declarațiile menţionate mai sus erau susceptibile de a prejudicia onoarea şi reputaţia reclamantului, nu numai individual, ci şi ca reprezentant al Greciei Helsinki Monitor. 11. Pe baza celor de mai sus, E.T. a fost inculpat și 25 iunie 2008 a fost stabilită ca dată de audiere înainte de Curtea de judecători a trei membri a Atenei. La 26 mai 2008 E.T. a apelat împotriva acuzării ei. La 17 iunie 2008, apelul ei a fost respins de Consiliul judecătorilor de judecători din Atena. 12. Noua dată de audiere înainte de Curtea de judecători a trei membri a Atenei a fost stabilită pentru 18 septembrie 2008. În acea dată, la începutul audierii cazului, E.T. a susținut pentru prima dată o obiecție cu privire la lipsa de competență a instanței de judecată, argumentând că statutul ei de avocat a însemnat că nu putea să-și afle cazul de către o instanță judecătorească de trei membri. Prin judecata nr. 53833/08 publicată în aceeași dată, instanța respectivă s-a declarat să nu aibă competență și a adresat cazul Curții de Apel de la Atena, de trei membri, pentru infracțiuni (denumită în continuare „Cortea de Apel”). La 28 noiembrie 2008, partea operativă a hotărârii a fost corectată și la 6 aprilie 2009, dosarul a fost transmis serviciului de urmărire penală la Curtea de Apel din Atena, marcat ca fiind extrem de urgent. 13. Noua dată auditivă a fost stabilită pentru 13 mai 2009. În această dată, avocatul reclamantului a trimis o scrisoare instanței, solicitând ca audierea să fie amânată deoarece nu putea participa la aceasta din cauza altor obligații profesionale. În plus, K.D., un jurnalist care a intervievat E.T., nu a fost prezent și reclamantul a susținut că a considerat mărturia ei esențială. Prin urmare, Curtea de Apel prin hotărârea sa nr. 4044/09 a amânat audierea până la 5 octombrie 2009, citand absența unui martor material ca motiv. La 5 octombrie 2009, nu s-a auzit cazul deoarece tribunalele nu s-au aşezat din cauza alegerilor parlamentare care au avut loc în ziua anterioară. 14. Cazul a fost stabilit din nou pentru audiere la 17 februarie 2010. În această dată, avocatul E.T. a prezentat certificatul nr. 2063/2010 al Parlamentului grec, conform căreia E.T. a fost ales ca adjunct în alegerile parlamentare din 4 octombrie 2009. Pe această bază, el a solicitat instanței să suspende procedura în conformitate cu art. 62 din Constituție, pentru ca Parlamentul să acorde permisiunea. Reclamantul a contestat suspendarea și a depus argumente scrise în care a susținut, printre altele, că nu este necesar ca Parlamentul să acorde concediu pentru procedura penală împotriva E.T. ca faptele pentru care a fost acuzată nu au avut loc în cursul activităților sale parlamentare. El a citat în această privință cauzele Curții Tsalkitzis v. Grecia (nu. 11801/04, 16 noiembrie 2006) și Syndelidis c. Grecia (nu. 24895/07, 11 februarie 2010). El a subliniat, de asemenea, faptul că actele impuzate vor deveni suspendate la 4 septembrie 2010 și a solicitat instanței să procedeze la examinarea în fondul cauzei. 15. Curtea de Apel a publicat hotărârea nr. 1656/2010 prin care a suspendat procedura penală împotriva E.T. până când Parlamentul grec a acordat concediu și, în cazul în care această concediu nu a fost acordată sau în cazul în care nici o acțiune nu a fost luată în perioada de trei luni de la depunerea cererii procurorului către Parlamentul grec, până când statutul ei de parlamentar s-a încheiat. În ceea ce privește art. 62 din Constituție și obiecția reclamantului, instanța internă a hotărât următoarele: „... În plus, din moment ce Parlamentul nu a acordat concediu, urmărirea penală este declarată inadmisibilă dacă se referă la o infracțiune comisă atunci când a fost membru al parlamentului. În cazul în care, cu toate acestea, procedurile penale au fost inițiate înainte de aceasta, atunci când acuzatul nu a fost membru al parlamentului, acestea sunt suspendate până la acordarea respectivă concediu sau până la încheierea statutului de parlamentar al inculpatului ... Ar trebui remarcat că în acest caz nu apar nicio problemă cu privire la interpretarea articolelor 61, 62 și 20 § 1 din Constituție ... și din art. 6 § 1 din Convenție, astfel încât instanța să declare că concediul Parlamentului nu este obligat să efectueze acest proces deoarece actul menţionat mai sus nu a avut loc, în conformitate cu acuzațiile reclamantului civil, în contextul sarcinilor sale parlamentare. Acest lucru se datorează faptului că infracţiunea procesabilă (slander pentru un interviu pe care pârâtul i-a dat-o unui ziar în calitate de Secretar general pentru egalitatea de gen al Ministerului Internului, al Administraţiei Publice şi al Descentralizării) nu se referă cu claritate la o litigiune privată; ar trebui examinată dacă se referă şi este legată de activitatea politică a acuzatului-deputat şi, în general, la exercitarea sarcinilor sale parlamentare. Cu toate acestea, examinarea acestei chestiuni și, în cele din urmă, orice concluzie a acestuia nu poate fi efectuată decât de către autoritatea competentă, Parlamentul grec ...” 16. Decizia a fost publicată la data audierii, adică 17 februarie 2010, și a fost finalizată (adică. înscris într-o carte specială la înregistrarea instanței penale) la 10 august 2010. La 13 august 2010, reclamantul a depus o cerere la procurorul public al Curții de Casație care solicită examinarea punctelor de drept ale acestei hotărâri. Cererea sa a fost respinsă din motivele că Curtea de Apel a suspendat în mod corespunzător procedurile, astfel încât Parlamentul să poată acorda concediu, în conformitate cu art. 62 din Constituție. La 19 august 2010, dosarul a fost transferat procurorului public al Curții de Casație, care a doua zi l-a trimis Ministrului Justiției. La 23 august 2010, ministrul justiției a transferat dosarul către Parlamentul grec. 17. La 24 octombrie 2010, Comitetul Permanent Special al Etică Parlamentară a Parlamentului Grec, care a depus o declarație de la E.T., a decis în unanimitate că cerințele articolului 83 § 3 au fost îndeplinite și, prin urmare, imunitatea E.T. nu ar trebui eliminată. La 12 ianuarie 2011, plenarul Parlamentului grec a respins cererea de concediu pentru continuarea procedurii penale. La 1 martie 2011, procurorul public de la Curtea de Casație a notificat procurorul public de la Curtea de Apel rezultatul votului Parlamentului privind concediul de acordare. 18. La 16 iulie 2012, șeful Direcției Generale a Resurselor Umane a Parlamentului Grec a notificat Ministerului Justiției că E.T. a încetat să devină membru al parlamentului începând cu 11 aprilie 2012. La 26 octombrie 2012, Curtea de Apel a publicat hotărârea nr. 8658/2012 în care s-a considerat că infracțiunile de care E.T. a fost acuzat de a deveni timebared ca peste patruzeci și două de luni au trecut de la presupusa sa comisie. În consecinţă, s-a încheiat urmărirea penală. Hotărârea a fost finalizată la 21 martie 2013.

The applicant was born in 1953 and lives in Glyka Nera. He is the executive director of the non-governmental organisation “Greek Helsinki Monitor”. 6. On 26 January 2007, 11 February 2007 and 7 March 2007, Greek Helsinki Monitor published on its website some press releases, in which, inter alia, it welcomed the concluding observations of the UN Committee on the Elimination of Discrimination Against Women (CEDAW) for Greece and criticised the domestic authorities’ responses to them. 7. On 4 March 2007, E.T., in her capacity as General Secretary for Gender Equality of the Ministry of Interior, Public Administration and Decentralisation, gave an interview which was published in a magazine included with a Sunday newspaper. In that interview the following statement was put to her: “Greek Helsinki Monitor accuses you of withholding information and lying before the UN about the position of Roma women, minority women, and whether polygamy is practiced in Greece.” E.T. gave the following answer: “What they claim is extremely unfair. They lay the country open to criticism (εκθέτουν τη χώρα) – because what they claim is false. No other NGO shares the Monitor’s position. We, in our report, may not have fully documented everything, but no one can claim that Greece is an entirely patriarchic country and that nothing has been done all these years.” 8. On 1 April 2007 the same newspaper published a reply sent by the applicant, as executive director of Greek Helsinki Monitor, to E.T.’s comments, in which he asked E.T. to document her statements. On 1 June 2007 the applicant lodged a criminal complaint with the public prosecutor at the Athens First-Instance Court. He submitted that E.T. in the above-mentioned interview had made false statements about Greek Helsinki Monitor which amounted to slander committed through the press. The applicant expressed his wish to join the proceedings as civil party, initially for the amount of 100,000 euros (EUR), which he later reduced to EUR 44. 9. Following an urgent preliminary inquiry, to which E.T. was requested to provide a statement as a suspect in the case, on 10 January 2008 the public prosecutor at the Athens Court of First Instance dismissed the applicant’s criminal complaint and filed (αρχειοθέτησε) it away, in accordance with Article 47 of the Code of Criminal Procedure. In particular, the prosecutor considered that the above-mentioned statements made within the context of the interview, did not constitute facts but value judgments and in any event, they did not overcome the necessary threshold of similar exchanges between various bodies. The prosecutor also added that Greek Helsinki Monitor had used the same expression, that is to say it had described statements included in reports prepared by the Greek Government as “false”, in various press releases, in a much more heated tone. 10. On 6 February 2008, following an appeal by the applicant against the order by which his criminal complaint was filed away, the public prosecutor at the Athens Court of Appeal ordered E.T.’s criminal prosecution for slander made through the press, considering that the above-mentioned statements were susceptible of harming the applicant’s honour and reputation, not only individually, but also as representative of Greek Helsinki Monitor. 11. On the basis of the above, E.T. was indicted and 25 June 2008 was set as the hearing date before the three-member Athens Magistrates’ Court. On 26 May 2008 E.T. appealed against her indictment. On 17 June 2008 her appeal was dismissed by the Athens Council of Magistrate Judges. 12. The new hearing date before the three-member Athens Magistrates’ Court was set for 18 September 2008. On that date, at the beginning of the hearing of the case, E.T. raised for the first time an objection concerning lack of competence of the trial court, arguing that her status as a lawyer meant she could not have her case heard by a three-member magistrates’ court. By judgment no. 53833/08 published on the same date, the said court declared itself not to have competence and referred the case to the three-member Athens Court of Appeal for misdemeanours (hereafter the “Court of Appeal”). On 28 November 2008 the operative part of the judgment was corrected and on 6 April 2009, the case file was transmitted to the prosecution service at the Athens Court of Appeal, marked as extremely urgent. 13. The new hearing date was set for 13 May 2009. On that date, the applicant’s lawyer sent a letter to the court, requesting that the hearing be postponed as he could not attend it owing to other professional obligations. Additionally, K.D., a journalist who had interviewed E.T., had not been present and the applicant submitted that he considered her testimony essential. As a result, the Court of Appeal by its judgment no. 4044/09 postponed the hearing until 5 October 2009, citing a material witness’s absence as the reason. On 5 October 2009 the case was not heard because the courts had not been sitting owing to the parliamentary elections that had taken place the previous day. 14. The case was again set for hearing on 17 February 2010. On that date, E.T.’s lawyer submitted certificate no. 2063/2010 of the Greek Parliament, according to which E.T. had been elected as a deputy in the parliamentary elections of 4 October 2009. On that basis, he applied to the court to have the proceedings suspended in accordance with Article 62 of the Constitution in order for Parliament to give permission. The applicant objected to the suspension and filed written submissions in which he argued, inter alia, that it was not necessary for Parliament to grant leave for the criminal proceedings against E.T. as the acts for which she was accused had not taken place in the course of her parliamentary activities. He cited in that connection the Court’s cases Tsalkitzis v. Greece (no. 11801/04, 16 November 2006) and Syngelidis v. Greece (no. 24895/07, 11 February 2010). He further stressed that the impugned acts would become timebarred on 4 September 2010 and requested that the court proceed with examination on the merits of the case. 15. The Court of Appeal, after having held deliberations in camera, published judgment no. 1656/2010 by which it suspended the criminal proceedings against E.T. until the Greek Parliament had granted leave and, if such leave were not granted or if no action were taken in the threemonth period from the submission of the prosecutor’s request to the Greek Parliament, until her status as a parliamentarian ended. In respect of Article 62 of the Constitution and the applicant’s objection, the domestic court held the following: “... In addition, since Parliament has not granted leave, the prosecution is declared inadmissible if it concerns an offence committed when the defendant was a member of parliament. If, however, criminal proceedings were initiated prior to that, when the defendant was not a member of parliament, then they are suspended until the said leave is granted or until the defendant’s status as a parliamentarian ends ... It should be noted that in the present case no matter arises concerning the interpretation of Articles 61, 62 and 20 § 1 of the Constitution ... and of Article 6 § 1 of the Convention, so as for the court to rule that Parliament’s leave is not required to conduct this trial because the above-mentioned act did not take place, according to the civil claimant’s allegations, in the context of her parliamentary duties. That is because the prosecutable offence (slander for an interview that the defendant gave to a newspaper in her capacity as General Secretary for Gender Equality of the Ministry of Interior, Public Administration and Decentralisation) clearly does not concern a private dispute; it should be examined if it relates and is linked to the political activity of the defendant-deputy and in general to the exercise of her parliamentary duties. However, examination of this matter and, eventually, any conclusion thereof can only be carried out by the competent authority, the Greek Parliament ...” 16. The decision was published on the date of the hearing, that is to say 17 February 2010, and was finalised (i.e. entered in a special book at the registry of the criminal court) on 10 August 2010. On 13 August 2010 the applicant lodged an application with the public prosecutor of the Court of Cassation requesting an examination of points of law of the said judgment. His request was rejected on the grounds that the Court of Appeal had rightly suspended the proceedings so that Parliament could grant leave, in accordance with Article 62 of the Constitution. On 19 August 2010 the case file was transferred to the public prosecutor of the Court of Cassation, who the next day sent it to the Minister of Justice. On 23 August 2010 the Minister of Justice transferred the case file to the Greek Parliament. 17. On 24 October 2010 the Special Permanent Committee of Parliamentary Ethics of the Greek Parliament, having taken a deposition from E.T., ruled unanimously that the requirements of Article 83 § 3 had been met and thus E.T.’s immunity should not be lifted. On 12 January 2011 the Plenary of the Greek Parliament dismissed the request for leave to continue the criminal proceedings. On 1 March 2011 the public prosecutor at the Court of Cassation notified the public prosecutor at the Court of Appeal of the outcome of Parliament’s vote on granting leave. 18. On 16 July 2012 the head of the General Directorate of Human Resources of the Greek Parliament notified the Ministry of Justice that E.T. had ceased to be member of parliament since 11 April 2012. On 26 October 2012 the Court of Appeal published judgment no. 8658/2012 in which it considered that the offence of which E.T. was accused had become timebarred as more than forty-two months had passed since its alleged commission. It consequently ended the criminal prosecution. The judgment was finalised on 21 March 2013.

§ Cauze similare