Comunicat 26 aprilie 2018 SECȚIUNEA a doua Cerere nr 271767/12 Osman ZÜMRÜT împotriva Turciei introdus la 19 martie 2012 FOARTE DE LA L . Prin articolul . ., reclamantul, jurnalist de profesie, a cerut cititorilor să se întoarcă la Dumnezeu și să nu urmeze diavolul pe care l-a declarat desemnat prin scrisoare. Și dacă ar continua să venereze în mod specific partidul politic la putere, ar însemna că își declinau libertățile contrar voinței lui Dumnezeu și că se supuneau Diavolului. Ca urmare a unei plângeri depuse de un deputat al partidului politic menționat la articolul mai sus, tribunalul corecțional din Samsun l-a condamnat pe reclamant la plata unei amenzi judiciare în valoare de 1 740 de lire turcești pentru inculpat public. Invocând articolele 6, 9 și 10 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare din cauza condamnării sale penale. În plus, invocând art. 13 din Convenție, Comisia susține că incapacitatea sa de a se putea contesta pe motiv că valoarea litigiului era mai mică decât suma stabilită pentru utilizarea acestei căi de atac constituie o necunoaștere a dreptului său de acces la o instanță de judecată. A existat o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, cu dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, având în vedere hotărârea de condamnare la termen a procedurii penale care a fost supusă unei acțiuni împotriva sa (a se vedea Yașar Kaplan c. Turcia, nr. 56566/00, § 35, 24 ianuarie 2006) În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2), în special instanțele interne, au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții care se opune respectării reputației sale (Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, §§ 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extrași)), au asigurat, de asemenea, elaborarea unui raport de proporționalitate rezonabil între ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și scopul legitim al protecției părții pârâte, având în vedere condamnarea la penalitate a reclamantului (a se vedea Lehido și Isorni c. Franța, 23 septembrie 1998, § 51, Rec., 1998 VII, mutatis mutandis Cumpă și Mazare c. România [GC], nr 33348/96, § 115, CEDO 2004 XI și Raichinov c. Bulgaria, nr 47579/99, § 50, 20 aprilie 2006) Limbă de recurs împotriva hotărârii în primă instanță constituie un obstacol disproporționat în calea dreptului său de a avea acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Bayar și Gürbüz c. Turcia, nr 37569/06, § 45-49, 27 noiembrie 2012)
Communiquée le 26 April 2018
Requête n
o
27167/12
Osman ZÜMRÜT
contre la Turquie
introduite le 19 mars 2012
La requête concerne un article de presse, intitulé «
Être le sujet de Dieu tout puissant et se tourner vers Dieu tout puissant au lieu des chiens de R.
», et publié dans le quotidien local
Haber
. Par l’article litigieux, le requérant, journaliste de profession, demandait aux lecteurs de revenir vers Dieu et de ne pas suivre le diable qu’il déclarait désigner par la lettre «
R
», et indiquait que s’ils continuaient à vénérer spécifiquement le parti politique au pouvoir, cela signifierait qu’ils déclinaient leurs libertés contrairement à la volonté de Dieu et qu’ils se soumettaient au diable.
À la suite d’une plainte déposée par un député du parti politique visé par l’article litigieux, le tribunal correctionnel de Samsun condamna le requérant au paiement d’une amende judiciaire d’un montant de 1
740
livres turques pour injure publique.
Invoquant les articles 6, 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression en raison de sa condamnation pénale.
En outre, invoquant l’article 13 de la Convention, l’intéressé soutient que son impossibilité de se pourvoir en cassation au motif que la valeur du litige était en deçà du montant fixé pour l’usage de ce recours constitue une méconnaissance de son droit d’accès à un tribunal.
1.
Y a-t-il eu ingérence à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, compte tenu de la décision de condamnation à l’issue de la procédure pénale diligentée à son encontre (voir
Yașar Kaplan c. Turquie
, n
o
56566/00, § 35, 24 janvier 2006)
?
2.
Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2
?
En particulier, les juridictions internes,
-
ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa réputation (
Axel Springer AG c. Allemagne
[GC], n
o
39954/08, §§
89-95), 7 février 2012,
Von Hannover c. Allemagne (n
o
2)
[GC], n
os
40660/08 et 60641/08, §§
108
‑
; voir également
Couderc et Hachette Filipacchi Associés
c. France
[GC], n
o
40454/07, §
93, CEDH 2015 (extraits)),
-
ont-elles veillé à établir un rapport de proportionnalité raisonnable entre l’ingérence dans le droit du requérant à la liberté d’expression et le but légitime de la protection de la partie adverse, eu égard à la condamnation au pénal du requérant
(voir
Lehideux et Isorni c. France
, 23 septembre 1998, §
51,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
VII,
mutatis mutandis
,
Cumpănă et Mazăre c. Roumanie
[GC], n
o
33348/96, §
‑
XI, et
Raichinov c. Bulgarie
, n
o
47579/99, § 50, 20 avril 2006)
?
3.
L’impossibilité pour le requérant de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir
Bayar et Gürbüz c. Turquie
, n
o
37569/06, §§ 45 à 49, 27
novembre 2012)
?