Çetin împotriva Turciei

Comunicat la 27 aprilie 2018 A DOUA RĂSPUNSIUNE nr. 21554/13 Süleyman CEATIN împotriva Turciei, introdusă la 14 martie 2013 condamnarea recurentului, avocat în barou, de către instanța de judecată din Silvini la o pedeapsă cu închisoarea de un an, două luni și 17 zile cu suspendare la pronunțarea sentinței pentru insultarea procurorilor republicii cu următoarele cuvinte, exprimate în timpul unei audieri: Mă simt ca și cum aș trăi în Republica Islamică Iran, și ca și cum procurorii ar fi procurorii Republicii Islamice Iran, cred că aceiași procurori sunt alergici la ideologia kemalistă [1] și că actul de acuzare a fost pregătit de procurorii Republicii Islamice Iran...

Parchetul nu a raportat nicio dovadă concretă, (...) [acest act de acuză] conține subiecte care provin din legende, povești (...) și [cest] o monstruozitate juridică pentru ordinea juridică turcească care invocă articolele 6, 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare din cauza condamnării sale penale.

A existat o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, cu dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, ținând seama de decizia de suspendare la pronunțarea hotărârii pronunțate la sfârșitul procedurii penale pronunțate împotriva sa (a se vedea Yașar Kaplan c. Turcia, nr. 56566/00, § 35, 24 ianuarie 2006) În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2), în special instanțele interne, au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții care se opune respectării reputației sale (Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, §§ 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extrași)), au asigurat, de asemenea, elaborarea unui raport de proporționalitate rezonabil între ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și scopul legitim al protecției părții pârâte, având în vedere condamnarea la penalitate a reclamantului (a se vedea Lehido și Isorni c. Franța, 23 septembrie 1998, § 51, Rec., 1998 VII,

mutatis mutandis Cumpă și Mazăre c. România [GC], nr 33348/96, § 115, CEDH 2004 XI și Raichinov c. Bulgaria, nr 47579/99, § 50, 20 aprilie 2006) [1] Gândirea kemalistă se inspiră din ideile lui Mustafa Kemal Atatürk, fondator al Republicii Turcia.

Communiquée le 27 avril 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 21554/13 Süleyman ÇETIN contre la Turquie introduite le 14 mars 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant, avocat au barreau d’Istanbul, par la cour d’assises de Silivri à une peine d’emprisonnement d’une durée d’un an, deux mois et dix-sept jours avec sursis au prononcé du jugement pour avoir insulté les procureurs de la République par les propos suivants, exprimés lors d’une audience : « (...) je me sens comme si je vivais dans la République islamique d’Iran, et comme si les procureurs étaient les procureurs de la République islamique d’Iran, je pense que ces mêmes procureurs sont allergiques contre l’idéologie kémaliste [1] et que l’acte d’accusation a été préparé par les procureurs de la République islamique d’Iran (...) », « Le parquet n’a rapporté aucun élément de preuve tangible, (...) [cet acte d’accusation] contient des sujets provenant des légendes, des contes (...) et [c’est] une monstruosité juridique pour l’ordre juridique turc ». Invoquant les articles 6, 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression en raison de sa condamnation pénale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, compte tenu de la décision de sursis au prononcé du jugement rendue à l’issue de la procédure pénale diligentée à son encontre (voir Yașar Kaplan c. Turquie , n o 56566/00, § 35, 24 janvier 2006) ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, les juridictions internes, - ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa réputation ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)), - ont-elles veillé à établir un rapport de proportionnalité raisonnable entre l’ingérence dans le droit du requérant à la liberté d’expression et le but légitime de la protection de la partie adverse, eu égard à la condamnation au pénal du requérant (voir Lehideux et Isorni c. France , 23 septembre 1998, § 51,

Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ VII, mutatis mutandis , Cumpănă et Mazăre c. Roumanie [GC], n o 33348/96, § 115, CEDH 2004 ‑ XI, et Raichinov c. Bulgarie , n o 47579/99, § 50, 20 avril 2006) ? [1] . La pensée kémaliste s’inspire des idées de Mustafa Kemal Atatürk, fondateur de la République de Turquie.