SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 21554/13 Süleyman CEET Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 iulie 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Süleyman Caetin, este un resortisant turc născut în 1967 și are reședința în Ankara. Guvernul turc ( În conformitate cu articolele 6, 9 și 10 din convenție, reclamantul se plângea de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare prin condamnarea sa penală la o pedeapsă de închisoare cu suspendare la pronunțarea hotărârii din cauza cuvintelor pe care le ținea în locul anumitor procurori ai Republicii, considerate insultătoare de către autorități. Hotărârea pronunțată în temeiul articolului 10 din convenție a fost comunicată guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplusul ÎN DREPT partea reclamantă susținea că condamnarea sa penală constituia o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și invocase articolele 6, 9 și 10 din convenție. După ce încercările de soluționare pe cale amiabilă au eșuat, printr-o scrisoare din 17 iulie 2019 guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, acesta a invitat Curtea să o șteargă din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. The Government considers that the procesedings quising the applications did not miet the standards enshrined in Article 10 of the convention. The Government undertook to adoption all necessary measures to ensure that the obligation to conduction such proceseedings in an efectiv manner is enforced more efectivly in the viitor. The Government further emphasize that Article 375 § l (i) of the Code of Civil Procedure, as amended by Law no. 7145 of 31 July 20l8, now requires requires reopening of civil process in cases where the European Court of Human Rights decisions to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government consider that the aforementioned remedy is capabil of providing redress in respect of the applicant mails under Article 10 of the convention. I prin urmare declaration that the Government of Turkey offer to pay to the applicant Süleyman çetin, EUR 2,250 (two thousand, two hundred and fifty euro) to cover any and all pecuniary and moraly damage aswell as lawyers fees, costs and expenses, plus any tax that may be încarcable to the applicant. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, will be converted into Turkish liras at the spline applicable on the date of payment, and will be plata within three months from the data of notification of the decizie by the Court pursuant to Article 37§ l of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trei puncte. The payment will constitute the final resolution of the case before the national authorities as well as the European Court of Human Rights. The Government respectfully invita the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the convention. Prin scrisoarea din 19 august 2019, recurenta a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că prefera o satisfacție echitabilă care urma să fie decisă într-o hotărâre pronunțată de Curte. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului la libertatea de exprimare (a se vedea, de exemplu, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], nr. 40454/07, § 83-93, Cumpănă și Mazăre c. România [GC], nr. 33348/96, § 115, CEDH 2004-XI și Kula c. Turcia 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și la suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 10 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.
Requête n
o
21554/13
Süleyman ÇETİN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 novembre 2019 en un comité composé de
:
Julia Laffranque,
présidente,
Ivana Jelić,
Arnfinn Bårdsen,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 14 mars 2013,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17 juillet 2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Süleyman Çetin, est un ressortissant turc né en 1967 et résidant à Ankara.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Invoquant les articles 6, 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaignait d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression par sa condamnation pénale à une peine d’emprisonnement avec sursis au prononcé du jugement en raison des propos qu’il avait tenus à l’endroit de certains procureurs de la République, considérés insultants par les autorités.
Le grief tiré de l’article 10 de la Convention avait été communiqué au Gouvernement et la requête avait été déclarée irrecevable pour le surplus
.
La partie requérante alléguait que sa condamnation pénale constituait une atteinte à son droit à la liberté d’expression. Elle invoquait les articles 6, 9 et 10 de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 17
juillet 2019 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government considers that the proceedings concerning the applicant’s allegations did not meet the standards enshrined in Article 10 of the Convention. The Government undertook to adopt all necessary measures to ensure that the obligation to conduct such proceedings in an effective manner is enforced more effectively in the future.
The Government further emphasize that Article 375 § l (i) of the Code of Civil Procedure, as amended by Law no. 7145 of 31 July 20l8, now requires reopening of civil proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government consider that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under Article 10 of the Convention.
I therefore declare that the Government of Turkey offer to pay to the applicant Süleyman Çetin, EUR 2,250 (two thousand, two hundred and fifty euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as lawyer’s fees, costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § l of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case before the national authorities as well as the European Court of Human Rights.
The Government respectfully invite the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention.
»
Par une lettre du 19 août 2019, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
au motif qu’elle préférait une satisfaction équitable qui serait décidée dans un arrêt rendu par la Cour.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à la liberté d’expression (voir, par exemple,
Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France
[GC], n
o
40454/07, §§ 83-93,
Cumpănă et Mazăre c. Roumanie
[GC], n
o
33348/96, § 115, CEDH 2004-XI et
Kula c. Turquie
n
o
20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 10 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 5 décembre 2019.
Hasan Bakırcı
Julia Laffranque
Greffier adjoint
Présidente