CtEDO 26.04.2018 Auto

A.M. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
26.04.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
A.M. c. FRANCE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 26 aprilie 2018 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 12148/18 A.M. împotriva Franței introdusă la 13 martie 2018 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant al algeriei, aflat în prezent în detenție administrativă. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul își are reședința în Franța din 2008 sub acoperirea unui card de rezident de 10 ani. În 2015, a fost condamnat la o pedeapsă de șase ani de închisoare a șefului de participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unui act de terorism. El a fost condamnat cu titlu complementar la o interdicție definitivă a teritoriului francez. Această hotărâre a devenit definitivă, din lipsă de recurs. În februarie 2018, în vederea eliberării reclamantului care trebuia să intervină în martie 2018, a fost adoptat un decret prin care se stabilise țara de destinație, și anume statul de destinație. În martie 2018, instanța de judecată a respins cererea de suspendare imediată a trimiterii reclamantului către Algeria. Acest judecător și-a întemeiat decizia pe faptul că reclamantul nu justifică că ar trebui readmis într-o altă țară decât cea a cărei cetățenie o deține și că nu produce în dosar niciun element precis, recent și neechivoc care să arate în mod clar că, până în prezent, ar fi el însuși expus efectiv, în Algeria, unor tratamente comparabile cu cele descrise în [hotărâri] Daoudi c. Franța M.A. c. Franța], interzise de [art. 3 din Convenție], care ar fi de natură să acrediteze o astfel de situație. În martie 2018, Oficiul Francez de Protecție a Refugiaților și apatrizilor a respins cererea de azil a reclamantului, considerând că reclamantul nu a avut a adus nici un element concret și actual de natură să demonstreze că a fost expus personal la tratamente inumane și degradante din partea autorităților algeriene La 12 martie 2018, reclamantul a prezentat Curții, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, o cerere de suspendare a măsurii în cauză. La 13 martie 2018, Curtea a decis să aplice măsura provizorie solicitată. La 28 martie 2018, Curtea a decis, după ce a primit observațiile reclamantului și ale guvernului, să prelungească aplicarea acestei măsuri până la 30 aprilie 2018. La 26 aprilie 2018, Curtea a decis să prelungească aplicarea acestei măsuri până la noi ordine și să comunice cererea guvernului pentru observații. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că expulzarea sa către Algeria ar putea avea un risc de a fi supusă unor tratamente inumane sau degradante. 3 din Convenție dacă ordinul de expulzare în Algeria ar fi pus în aplicare

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă