C.C. împotriva Franței

Comunicat la 23 octombrie 2018 SECȚIUNEA 5 Cererea nr. 48689/18 C.C. împotriva Franței introdusă la 19 octombrie 2018 EXPOSAT DE FAPTE Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul, resortisant guinean la vârsta de 21 de ani, a sosit în Franța la 15 iulie 2017 și a depus o cerere de azil la 17 iulie. Consultarea fișierului EURODAC a constatat că a acordat azil autorităților italiene.

În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. La 9 aprilie 2018, reclamantul a fost tratat la urgențele psihiatrice și a fost apoi spitalizat fără consimțământul său pentru un pericol iminent pe care judecătorul pentru libertăți și detenție l-a prelungit prin decizia din 20 aprilie 2018. În același timp, administrația l-a declarat pe reclamantul aflat în stare de evaziune pe motiv că nu a fost prezentat la 10 aprilie 2018, ziua prevăzută pentru readmisia sa și a suspendat condițiile de primire a acestuia la acea dată. Printr-o ordonanță din 28 mai 2018, judecătorul Tribunalului Administrativ din Toulouse, sesizat de reclamant cu privire la un recurs în temeiul libertății, a considerat că acesta din urmă, din oficiu, nu putea fi considerat ca fiind pe fugă.

Prin urmare, acesta a fost numit sub formă de penalități cu titlu cominatoriu la prefectul d a înregistra cererea de azil a reclamantului și de a-l face să beneficieze din nou de condițiile de primire a reclamanților de azil din Franța. În executarea acestei decizii, reclamantului i s-a prezentat la 30 mai 2018 un certificat de cerere de azil în cadrul procedurii normale.

Cu toate acestea, la mai mult de două luni de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 45/2001 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. Prin ordonanța din 28 iunie 2018, reclamantul sesizează din nou judecătorul cu privire la acțiunile cu privire la libertate.

Prin ordonanța din 28 iunie 2018, acest judecător a solicitat reclamantului să reia, în termen de 15 zile, cu titlu de penalitate de 200 de euro pe zi de întârziere, restanța de la l În acest caz, reclamantul sesizează a treia și a patra dată judecătorul cu privire la cauzele care, prin ordonanțele din 23 iulie 2018 și 12 octombrie 2018, solicită sub formă de penalități cu titlu cominatoriuI să procedeze la decontarea sumelor datorate, subliniind în același timp că vulnerabilitatea specifică a reclamantului din cauza stării sale de sănătate.

La 17 octombrie 2018, reclamantul a prezentat Curții o cerere în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură pentru a solicita statului francez să execute hotărârile pronunțate la 28 mai, 28 iunie, 20 iulie și 12 octombrie 2018 de către instanța administrativă și pentru a restabili în beneficiul acesteia beneficiul La 23 octombrie 2018, Curtea a decis să informeze guvernul să restabilească beneficiul condițiilor materiale de primire în beneficiul reclamantului și/sau al d ui să asigure cazarea de urgență a acestuia pe durata procedurii în fața Curții. Prin scrisoarea din 31 octombrie 2018, reclamantul a informat Curtea că măsura provizorie nu a fost executată de către guvern. În scrisoarea din 12 noiembrie 2018, guvernul a justificat reluarea plăților către reclamant începând cu 7 noiembrie 2018. Guvernul a prezentat, de asemenea, observații cu privire la durata de executare a măsurii provizorii indicate.

În acest sens, acesta a precizat că, în principiu, dreptul francez prevede că dreptul de a beneficia de condițiile ð gazdă este deschis, atunci când statul francez este responsabil de cerere, pe parcursul examinării cererii de azil a reclamantului până la decizia Õ definitivă a Curții naționale a dreptului de azil sau, în cazul în care un alt stat este responsabil de cerere, până la transferul reclamantului către statul respectiv. La 19 noiembrie 2018, avocatul reclamantului a indicat Curții să nu aibă obligații în această privință. La 20 noiembrie 2018, Curtea a decis să modifice durata de aplicare a măsurii provizorii acordate la 23 octombrie înainte de perioada în care reclamantul ar beneficia de statutul de reclamant de azil în Franța.

Griefs Reclamantul se plânge, din perspectiva articolului 3 din Convenție, că refuzul autorităților franceze de a relua reținerea de la lit. (a) la care avea dreptul în calitate de reclamant de azil, precum și absența unei propuneri de locuință, ținând cont în special de vulnerabilitatea sa particulară agravată de problemele sale de sănătate, sunt constituite dintr-un tratament inuman și degradant. Reclamantul se plânge, din perspectiva articolelor 6 și 13 din convenție, de o încălcare a dreptului la executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea sa.

30696/09, § 251 și următoarele., 21 ianuarie 2011), reclamantul beneficiază de condiții ð gazdă ï , în special de la În acest caz, a fost încălcată garanțiile prevăzute la articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție și, în special, dreptul la executare a hotărârilor judecătorești Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă, în sensul articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție pentru a contesta lipsa de drenare a laiului

Communiquée le 23 octobre 2018

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 48689/18 C.C. contre la France introduite le 19 octobre 2018

EXPOSÉ DES FAITS

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant, ressortissant guinéen alors âgé de 21 ans, arriva en France le 15 juillet 2017 et déposa une demande d’asile le 17 juillet suivant. La consultation du fichier EURODAC permit de constater qu’il avait sollicité l’asile auprès des autorités italiennes. Le préfet de Haute-Garonne saisit les autorités italiennes d’une demande de reprise en charge dans le cadre de la procédure « Dublin III », demande implicitement acceptée par ces dernières le 10 octobre 2017. Par deux arrêtés du 30 mars 2018, ce même préfet décida, d’une part, du transfert du requérant aux autorités italiennes à la date du 10 avril 2018 et, d’autre part, l’assigna à résidence.

Le 9 avril 2018, le requérant fut pris en charge aux urgences psychiatriques. Il fit ensuite l’objet d’une hospitalisation sans consentement pour péril imminent que le juge des libertés et de la détention prolongea par décision du 20 avril 2018. Cette mesure pris fin le 30 avril 2018 en raison de l’amélioration de l’état de santé du requérant. Parallèlement, l’administration déclara le requérant en état de fuite au motif qu’il ne s’était pas présenté le 10 avril 2018, jour prévu pour sa réadmission. Elle suspendit les conditions matérielles d’accueil dont il bénéficiait à cette date. Par une ordonnance du 28 mai 2018, le juge des référés du tribunal administratif de Toulouse, saisi par le requérant d’un recours en référé liberté, jugea que ce dernier, hospitalisé d’office, ne pouvait être regardé comme en fuite.

Par conséquent, il fut enjoint sous astreinte au préfet d’enregistrer la demande d’asile du requérant et de le faire à nouveau bénéficier des conditions matérielles d’accueil des demandeurs d’asile en France. En exécution de cette décision, le requérant se vit remettre le 30 mai 2018 une attestation de demande d’asile en procédure normale. Toutefois, l’Office français de l’immigration et de l’intégration (« OFII ») n’ayant pas repris le versement de l’allocation temporaire d’attente (« ATA »), le requérant saisit une nouvelle fois le juge des référés d’un recours en référé liberté. Par une ordonnance du 28 juin 2018, ce juge enjoignit à l’OFII de reprendre dans un délai de quinze jours sous astreinte de 200 euros par jour de retard le versement de l’ATA au profit du requérant.

L’OFII n’exécuta pas cette décision. Le requérant saisit alors une troisième puis une quatrième fois le juge des référés qui, par ordonnances du 23 juillet 2018 et du 12 octobre 2018, enjoignit sous astreinte à l’OFII de procéder au règlement des sommes dues tout en soulignant que la vulnérabilité particulière du requérant en raison de son état de santé. Le 17 octobre 2018, le requérant présenta devant la Cour une demande en vertu de l’article 39 du règlement pour qu’il soit enjoint à l’État français d’exécuter les ordonnances rendues les 28 mai, 28 juin, 20 juillet et 12 octobre 2018 par le tribunal administratif et de rétablir à son profit le bénéfice de l’ATA. Le 23 octobre 2018, la Cour décida d’indiquer au Gouvernement de rétablir le bénéfice des conditions matérielles d’accueil au profit du requérant et/ou d’assurer son hébergement d’urgence pour la durée de la procédure devant la Cour.

Par un courrier du 31 octobre 2018, le requérant signala à la Cour que la mesure provisoire n’avait pas été exécutée par le Gouvernement. Dans un courrier en réponse du 12 novembre 2018, le Gouvernement justifia de la reprise des versements au profit du requérant depuis le 7 novembre 2018. Le Gouvernement présenta également des observations quant à la durée d’exécution de la mesure provisoire indiquée. Il précisa à ce titre que, par principe, le droit français prévoit que le droit au bénéfice des conditions matérielles d’accueil est ouvert, lorsque l’État français est responsable de la demande, durant l’examen de la demande d’asile du demandeur jusqu’à la décision interne définitive de la Cour nationale du droit d’asile ou, si un autre État est responsable de la demande, jusqu’au transfert du demandeur vers cet État.

Le 19 novembre 2018, l’avocat du requérant indiqua à la Cour ne pas avoir d’observations à faire sur ce point. Le 20 novembre 2018, la Cour décida de modifier la durée d’application de la mesure provisoire accordée le 23 octobre précédant à la période pendant laquelle le requérant bénéficierait du statut de demandeur d’asile en France. Griefs Le requérant se plaint, sous l’angle de l’article 3 de la Convention, que le refus des autorités françaises de reprendre le versement de l’ATA à laquelle il avait droit en qualité de demandeur d’asile ainsi que l’absence de proposition de logement, eu égard notamment à sa particulière vulnérabilité aggravée par ses problèmes de santé, sont constitutifs d’un traitement inhumain et dégradant.

Le requérant se plaint, sous l’angle des articles 6 et 13 de la Convention, d’une atteinte au droit à l’exécution des décisions de justice rendues en sa faveur.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. A la lumière notamment de l’arrêt M.S.S. c. Belgique et Grèce ([GC], n o 30696/09, §§ 251 et suiv., 21 janvier 2011), le requérant bénéficie-t-il de conditions matérielles d’accueil, et en particulier de l’ATA et d’un logement, conformes aux garanties tirées de l’article 3 de la Convention ? Quelles sont ses perspectives de voir sa situation s’améliorer ? 1. Y a-t-il eu en l’espèce atteinte aux garanties des articles 6 § 1 et 13 de la Convention et, en particulier, au droit à l’exécution des décisions de justice ? 2. Le requérant disposait-il d’un recours effectif, au sens des articles 6 § 1 et 13 de la Convention pour contester l’absence de versement de l’ATA ?