D'ARVIA v. ITALY

Publicat la 31 martie 2025 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 45550/16 Alessandra D’ARVIA împotriva Italiei depusă la 7 iulie 2016 a comunicat la 10 martie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la eficacitatea remediului în dreptul intern pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor penale. Reclamantul a fost arestat la 18 februarie 2008 și condamnat de tribunalul de la Roma la 7 martie 2008. Prin apel, infracția a fost declarată în timp utilă printr-o hotărâre a Curții de Apel de la Roma, care a devenit finală la 11 ianuarie 2016. Reclamantul nu s-a plângut de lungimea excesivă a procedurii penale în fața instanței competente „Pinto” deoarece nu a depus o cerere de accelerare a procedurii (istanza di accelerazione) și, prin urmare, nu a fost eligibilă să recurgă la remedierea prevăzută în „Legea „Pinto” pentru lungimea excesivă a procedurii (articolul quinquies liter (e) din Legea nr. 89 din 24 martie 2001, cunoscut sub numele de „Legea Pinto”, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 134 din 7 august 2012). Considerând art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lungimea excesivă a procedurii penale și de lipsa unui remediu eficace, având în vedere recunoașterea Curții Constituționale a naturii neconstituționale a cerinței impuse de art. 2 § 2 quinchies scrisoarea (e), a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (Jurisprudența nr. 169 din 10 iulie 2019). QUESTIONS PRIVIND PARTEA A fost lungimea procedurii penale în acest caz în încălcarea cerințelor de „temp rezonabil” din art. 6 § 1 din Convenție? Având în vedere condiția de admisibilitate, stabilită în art. quinchies litera (e), din Legea nr. 89 din 24 martie 2001 a solicitat reclamantul, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, un remediu intern eficace prin care ar fi putut să-și facă plângerea pe baza lungii excesive a procedurii?

Published on 31 March 2025

FIRST SECTION

Application no. 45550/16

Alessandra D’ARVIA

against Italy

lodged on 7 July 2016

communicated on 10 March 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the effectiveness of the remedy in domestic law to complain about the excessive length of criminal proceedings.

The applicant was arrested on 18 February 2008 and convicted by the tribunal of Rome on 7 March 2008. Upon appeal, the offence was declared time-barred by a judgment of the Court of Appeal of Rome, which became final on 11 January 2016. The applicant did not complain of the excessive length of the criminal proceedings before the competent “Pinto” court because she had not file a request for acceleration of the proceedings (

istanza di accelerazione

) and thus was not eligible resort to the remedy provided in the “Pinto Act” for the excessive length of proceedings (Article

2

§

2

quinquies

,

letter (e), of Law no. 89 of 24

March

2001, known as the “Pinto Act”, as amended by Law no. 134 of 7

August 2012).

Relying on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention, the applicant complains of the excessive length of the criminal proceedings and the lack of an effective remedy, having regard to the Constitutional Court’s acknowledgement of the unconstitutional nature of the requirement imposed by Article 2 § 2

quinquies

,

letter (e),

of Law no. 89 of 24

March

2001 (judgment no. 169 of 10 July 2019).

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the length of the criminal proceeding in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?

2.

In view of the admissibility condition, established in Article

2

§

2

quinquies

,

letter (e),

of Law no. 89 of 24

March

2001, did the applicant have at her disposal, as required by Article 13 of the Convention, an effective domestic remedy through which she could have made her complaint based on the excessive length of the procedure?