BILGINOĞLU v. TURKEY

Comunicat la 15 mai 2018 SECȚIUNE Cerere nr. 45102/04 Doğan BİLGONO ÑLU împotriva Turciei depusă la 20 septembrie 2004 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dl Doğan Bilginoğlu, este un cetățen turc născut în 1934 și trăiește în Istanbul. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de compensare Reclamantul este proprietarul unei parcele de teren care măsoară 21.650.45 de metri pătrați (plotul nr. 473) pe insula Bozcaada, în Çanakkale. Proprietatea a inclus o mică „casa de viță” și ruinele unui hambar. Pe 23 noiembrie 1991 terenul a fost desemnat oficial ca o zonă de conservare a naturii de grad trei (üçüncü derece doğal sit alanı ) de către Comitetul Regional Bursa al Clădirilor Antice și Monumentelor.

Într-o dată neespecificată, reclamantul a aflat că terțe părți au explodat dinamită pe terenul său, în vederea exploatării pietrei și în cursul acestei activități casa viticolă și hambarul au fost distruse. Potrivit informațiilor primite de solicitant, terțele își exploatează terenul pentru materiale precum pietrele. Martie 1996 reclamantul a introdus o acțiune de compensare împotriva Direcției Generale de Rute și Autostrade Naționale („Hotărârea”), a companiei G. İnș. Tic. Ltd. Ști, și F.G. în fața Curții Civile Bozcaada de Jurisdicție Generală, declarând 1000.000.000 de lire turce (TRL) în ceea ce privește prejudiciile materiale și un alt TRL 1.000.000.000 în ceea ce privește prejudiciile morale.

El a susținut, printre altele, că acuzații au violat proprietatea sa și au eliminat în mod repetat cantități de piatră, din cauza căreia a fost privat de terenul său și terenul a pierdut o cantitate substanțială din valoarea sa. În cele din urmă, reclamantul a solicitat ca instanța internă să determine tipul, valoarea și valoarea pietrei luate din terenurile sale, precum și valoarea generală a casei și hambarului împreună cu pierderea în valoare a terenurilor sale. La 25 octombrie 1996, reclamantul a depus o acțiune la Curtea Civilă Bozcaada de Jurisdicție Generală, care urmărește o compensație suplimentară a TRL 20.000.000.000.000.000.000. La 27 martie 1997, instanța de primă instanță a respins în întregime cererea reclamantului împotriva G. İns.

Tic. Ltd. Ști și F.G. și-a permis parțial cererea împotriva Direcției. A acordat reclamantului TRL 166.448.525 în ceea ce privește prejudiciu material. La 22 octombrie 1997, reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri. La 3 martie 1998, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță. Confirmarea faptelor au fost stabilite, a declarat că G. İnș. Tic. Ltd. Ști ar fi trebuit să fie considerat responsabil, de asemenea, deoarece Hotărârea a sugerat terenul în cauză acestei companii, iar ulterior s-a încurcat piatră din acel teren. De asemenea, instanța de judecată ar fi trebuit să obțină un raport de experți în scopul de a determina cantitatea și calitatea pietrei, precum și o evaluare a pierderii în valoare a terenului ca urmare a carierei.

La 28 martie 2001, Curtea Bozcaada a permis parțial cererea împotriva Direcției și G. İnș. Tic. Ltd. Ști și a respins cererea împotriva F.G. A acordat reclamantului TRL 410.955.000 în ceea ce privește prejudiciu material. La 26 iunie 2001, reclamantul a apelat împotriva hotărârii de primă instanță. La 20 noiembrie 2001, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță, constatând că afirmația privind pierderea în valoare a terenului a fost respinsă în mod incorect. Curtea de Casație a susținut că ar trebui acceptat că este natural că terenul și-a pierdut o parte din valoare ca urmare a extracției materialelor găsite în acest sens. instanța judecătorească care să obțină un raport de experți pentru a determina extinderea pierderii.

La 19 aprilie 2006, Curtea Civilă Bozcaada de Jurisdicție Generală, care a obținut rapoartele de experți necesare și a efectuat o inspecție in locație a terenului, a respins în întregime cererea reclamantului împotriva F.G. și a permis parțial cererea sa împotriva G. İns. Tic. Ltd. Ști. și a Direcției. ) plus dobânda legală cu efect de la data introducerii cazului său – și anume 15 martie 1996 – în ceea ce privește prejudiciu material. Într-o hotărâre din 7 noiembrie 2006, Curtea de Casație a susținut hotărârea dată de instanța de primă instanță și a acordat reclamantului compensații plus dobânzi la rata de 30% pe an (dobânzi statistice) de la data primei intervenții în posesia sa, și anume 29 noiembrie 1995. Cererea ulterioară de rectificare a reclamantului a fost respinsă la 2 aprilie 2007. La 16 aprilie 2009, reclamantul a obținut în mod de compensare TRY 35.191.80.

Procedura penală La 24 mai 1996, reclamantul a depus o plângere penală împotriva unei persoane sau persoane necunoscute care au acuzat piatra din terenul său. La 5 iulie 1996, procurorul public de la biroul procurorului Bozcaada a depus o acuzație și a acuzat cinci persoane de furt. La 20 martie 2001, Curtea Magistratelor din Bozcaada a hotărât că, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 4616, procedura penală ar trebui suspendată și ulterior întreruptă în cazul în care infractorii nu au comis încă o infracțiune de același tip sau o infracțiune mai gravă într-o perioadă de cinci ani. La 15 aprilie 1998, după ce a descoperit urme de activitate proaspătă pe terenul său, reclamantul a depus o altă plângere penală împotriva unei persoane sau persoane necunoscute pentru furt.

La 15 iunie 1998, biroul procurorului Bozcaada a emis o decizie de a nu urmări această plângere. La 3 iulie 2003, reclamantul a depus o altă plângere penală împotriva unei persoane sau persoane necunoscute după ce a observat că terenul său a fost plin de gunoi. La 1 iunie 2004, biroul procurorului Bozcaada a depus o acuzație și a acuzat trei persoane cu încălcarea Legii nr. 2863 privind Legea Patrimoniului Cultural și Natural (Protecție). Potrivit informațiilor furnizate de reclamant, procedurile erau pendente la momentul cererii. În cele din urmă, la 19 martie 2003, reclamantul a realizat din nou că piatra a fost înlăturată ilegal din pământul său și a depus o altă plângere penală împotriva unei persoane sau persoane necunoscute pentru furt.

La 18 Aprilie 2003 Procurorul Bozcaada a depus o acuzație și a acuzat două persoane de furt. La 4 noiembrie 2004, Curtea Magistratelor Bozcaada a achitat acuzatul, susținând că elementele crimei de furt au lipsit. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr.1 din Convenție că: interferența în curs nu există în orice bază juridică, deoarece autoritățile nu și-au expropriat terenul și nu au obținut permisele necesare de a-și extrage pietrele, nu a fost posibilă pentru el să împiedice interferența prin intermediul recourslor juridice, cantitatea de compensare acordată de instanțe interne a fost, în mod evident, calculată în mod echitabil și a fost substanțial prea scăzută, compensația menționată anterior și-a pierdut valoarea datorită lungii excesive a procedurii și inflației.

Întrebări către părți A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace, prin care ar putea avea plângerea sa cu privire la presupusa ilegalitate a operațiunii unei cariere pe terenul său examinat? În cazul în care este cazul, reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție în ceea ce privește această plângere? În special, au fost plângeri penale și/sau o acțiune civilă pentru daune în sensul prezentei dispoziții în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Având în vedere concluzia instanțelor interne că Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor și G. İns. Tic. Ltd.

Ști. a fost responsabilă pentru daunele asupra proprietății reclamantului, a existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. A fost interferența în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care interferența cu terenul reclamantului este în curs de desfășurare, autoritățile de stat au acționat în conformitate cu obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, au luat măsurile necesare pentru a garanta și proteja dreptul de proprietate al reclamantului pe terenul contestat? Guvernul este invitat să furnizeze informații în ceea ce privește situația actuală a terenului reclamantului și în ceea ce privește durata operațiunii desfășurate de terți pe această proprietate.

Având în vedere jurisprudența Curții, înființată în Akkuș v. Turcia (juriul din 9 iulie 1997, Raporturi 97-IV, nr. 43, p. 1300) și Aka v. Turcia (juri din 23 septembrie 1998, Raporturile hotărârilor și deciziilor 1998 VI), pot fi considerate că guvernul și-a îndeplinit obligația de a respecta dreptul reclamantului la protecția proprietății sale, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? [1] La 1 ianuarie 2005, lira turcă (TRY) a intrat în circulație, înlocuind fosta lira turcă (TRL).

Communicated on 15 May 2018

SECOND SECTION

Application no. 45102/04 Doğan BİLGİNOĞLU against Turkey lodged on 20 September 2004

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Doğan Bilginoğlu, is a Turkish national who was born in 1934 and lives in Istanbul. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. B. Compensation proceedings The applicant is the owner of a plot of land measuring 21,650.45 square metres (plot no. 473) on the island of Bozcaada, in Çanakkale. The property included a small “vineyard house” and the ruins of a barn. On 23 November 1991 the land was officially designated as a grade three nature conservation area ( üçüncü derece doğal sit alanı ) by the Bursa Regional Committee of Ancient Buildings and Monuments. On an unspecified date the applicant learned that third parties had exploded dynamite on his land with a view to quarrying stone and in the course of this activity the vineyard house and the barn had been destroyed.

According to the information the applicant received, the third parties had been exploiting his land for materials such as stone. On 15 March 1996 the applicant brought an action for compensation against the General Directorate of National Roads and Highways (“the Directorate”), the company G. İnș. Tic. Ltd. Ști., and F.G. before the Bozcaada Civil Court of General Jurisdiction, claiming 1,000,000,000 Turkish liras (TRL) in respect of pecuniary damage and a further TRL 1,000,000,000 in respect of non-pecuniary damage. He submitted, inter alia, that the defendants had trespassed on his property and had repeatedly removed quantities of stone, as a result of which he had been deprived of his land and the land had lost a substantial amount of its value.

The applicant alleged that the Directorate had allowed the other party to quarry stone on his land unlawfully. Finally, the applicant requested that the domestic court determine the type, amount and value of the stone taken from his land, as well as the overall value of the house and barn together with the loss in value of his land. On 25 October 1996 the applicant filed an action with the Bozcaada Civil Court of General Jurisdiction seeking TRL 20,000,000,000 in additional compensation. On 27 March 1997 the first-instance court dismissed in its entirety the applicant’s claim against G. İns. Tic. Ltd. Ști. and F.G. and partially allowed his claim against the Directorate. It awarded the applicant TRL 166,448,525 in respect of pecuniary damage.

On 22 October 1997 the applicant appealed against this judgment. On 3 March 1998 the Court of Cassation quashed the judgment of the first-instance court. Confirming that the facts were established, it stated that G. İnș. Tic. Ltd. Ști. should have been held liable as well, since the Directorate had suggested the land in question to this company, and it had subsequently quarried stone from that land. It also held that the lower court should have obtained an expert report for the purpose of determining the quantity and the quality of the stone, together with an assessment of the loss in value of the land as a result of the quarrying. On 28 March 2001 the Bozcaada court partially allowed the claim against the Directorate and G. İnș.

Tic. Ltd. Ști. and dismissed the claim against F.G. It awarded the applicant TRL 410,955,000 in respect of pecuniary damage. On 26 June 2001 the applicant appealed against the first-instance judgment. On 20 November 2001 the Court of Cassation quashed the first-instance court’s judgment, finding that the claim concerning the loss in value of the land had been dismissed wrongfully. The Court of Cassation held that it should be accepted that it was natural that the land had lost some of its value as a result of the extraction of materials found thereon. It asked the first ‑ instance court to obtain an expert report to determine the extent of the loss. On 19 April 2006 the Bozcaada Civil Court of General Jurisdiction, having obtained the necessary expert reports and conducted an onsite inspection of the land, dismissed in its entirety the applicant’s claim against F.G.

and partially allowed his claim against G. İns. Tic. Ltd. Ști. and the Directorate. It awarded the applicant 6,028,33 Turkish liras (TRY [1] ) plus statutory interest with effect from the date of introduction of his case − namely 15 March 1996 − in respect of pecuniary damage. In a judgment of 7 November 2006 the Court of Cassation upheld the judgment given by the first-instance court and awarded the applicant compensation plus interest at the rate of 30% per annum (statutory interest) from the date of the first interference with his possession, namely 29 November 1995. The applicant’s subsequent request for rectification was rejected on 2 April 2007. On 16 April 2009, the applicant obtained TRY 35,191.80 by way of compensation.

C. Criminal proceedings On 24 May 1996 the applicant lodged a criminal complaint against a person or persons unknown who had quarried stone from his land. On 5 July 1996 the public prosecutor at the Bozcaada prosecutor’s office filed an indictment and charged five people with theft. On 20 March 2001 the Bozcaada Magistrates’ Court decided that, pursuant to section 1(4) of Law no. 4616, the criminal proceedings should be suspended and subsequently discontinued if no further offence of the same or a more serious kind was committed by the offenders within a five ‑ year period. On 15 April 1998, having discovered traces of fresh activity on his land, the applicant lodged another criminal complaint against a person or persons unknown for theft.

On 15 June 1998 Bozcaada prosecutor’s office issued a decision not to prosecute in respect of this complaint. On 3 July 2003 the applicant lodged another criminal complaint against a person or persons unknown after observing that his land had been littered with garbage. On 1 June 2004 the Bozcaada prosecutor’s office filed an indictment and charged three people with breaching Law no. 2863 on the Cultural and Natural Heritage (Protection) Act. According to information provided by the applicant, the proceedings were pending at the time of the application. Lastly, on 19 March 2003 the applicant realised once again that stone had been unlawfully removed from his land and subsequently lodged another criminal complaint against a person or persons unknown for theft.

On 18 April 2003 the Bozcaada prosecutor’s office filed an indictment and charged two people with theft. On 4 November 2004 the Bozcaada Magistrates’ Court acquitted the accused, holding that the elements of the crime of theft were lacking. COMPLAINTS The applicant complains under Article 1 of Protocol No.1 of the Convention that: a) the ongoing interference is lacking in any legal basis since the authorities have neither expropriated his land nor obtained the necessary permits to quarry stone from it, b) it has been impossible for him to prevent the interference through the legal remedies, c) the amount of compensation awarded by the domestic courts was manifestly wrongly calculated and was substantially too low, d) the aforementioned compensation had lost its value due to the excessive length of the proceedings and inflation.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy whereby he could have his complaint concerning the alleged unlawfulness of the operation of a quarry on his land examined? If so, has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention in relation to that complaint? In particular, were criminal complaints and/or a civil action for damages effective remedies within the meaning of this provision in respect of the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1? 2. Given the domestic courts’ finding that the General Directorate of National Roads and Highways and G. İns. Tic. Ltd. Ști.

were responsible for the damage to the applicant’s property, has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of his possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Was the interference in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? In the event that the interference with the applicant’s land is ongoing, have the State authorities acted in accordance with their positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular, have they taken the necessary steps to guarantee and protect the applicant’s right of ownership on the disputed land? The Government are invited to provide information as regards the current situation of the applicant’s land and on how long the operation carried out by third parties on that property continued.

3. In the light of the Court’s case-law, established in Akkuș v. Turkey (judgment of 9 July 1997, Reports 97-IV, No. 43, p. 1300) and Aka v. Turkey (judgment of 23 September 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998 ‑ VI), can the Government be considered to have fulfilled their obligation to respect the applicant’s right to the protection of his property, under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? [1] . On 1 January 2005 the Turkish lira (TRY) entered into circulation, replacing the former Turkish lira (TRL). TRY 1 = TRL 1,000,000.