CASE OF TAȘARSU v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6+6-3-c - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing) (Article 6 - Right to a fair trial;Article 6-3-c - Defence through legal assistance)
CASE OF TAȘARSU v. TURKEY (CtEDO, 2018)
Reclamantul s-a născut în 1979 și locuiește în Adana. La 8 martie 2002, reclamantul a fost arestat şi arestat sub suspiciune de a fi membru al unei organizaţii ilegale. La 9 martie 2002, declarațiile reclamantului au fost luate de către poliție în absența unui avocat. În timpul interogatoriului, reclamantul a dat un cont detaliat al faptelor sale în cadrul organizației ilegale PKK (Partiul muncitorilor din Kurdistan). La 11 martie 2002, reclamantul a fost auzit de procurorul public și de judecătorul de investigare la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul, din nou în absența unui avocat. Înaintea procurorului public și a judecătorului de investigare, reclamantul a retras parțial declarațiile sale anterioare menținând că a dat declarații poliției sub presiune. În aceeași zi, după ordinul judecătorului de investigare, reclamantul a fost plasat în detenție preliminară. La 18 martie 2002, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o acuzație acuzând reclamantul de aderare la o organizație teroristă ilegală în temeiul articolului 168 din fostul Cod Penal. 10. În cadrul unei audieri de la 31 mai 2002, reclamantul a prezentat în persoană dovezi în prezența avocatului ei. Ea a declarat că a părăsit Turcia prin propriile mijloace şi că s-a dus în România, Bulgaria, Grecia şi Iran cu ajutorul poporului a cărui nume nu-şi mai putea aminti. De asemenea, ea a declarat că stătea în tabere în Grecia și Iran. În timp ce era în tabără în Iran, nu a fost implicată în multe activităţi din cauza vârstei ei tinere. Ea a susținut, în continuare, că dorește să se întoarcă în Turcia din cauza stării sale de sănătate și din motive de familie. Ea a declarat mai mult că s-a întors în Turcia prin munţi cu ajutorul oamenilor care cunoşteau bine zona. În timp ce reclamantul stătea la casa surorii ei mai mari, ea a fost arestată de poliţie. De asemenea, reclamantul a susținut că nu cunoștea niciunul dintre ceilalți acuzați în acest caz și că nu a primit nici o formare în tabere. În sfârșit, ea a declarat că a fost numită codul „Ariel” în tabăra din Iran. Când s-a întrebat despre declaraţiile ei adresate poliţiei, reclamantul le-a refuzat, susţinând că au fost luate sub presiune. Când a fost întrebată despre declaraţiile ei la procurorul public, ea le-a negat cu excepţia părţilor referitoare la călătoria ei. Când s-a întrebat despre declaraţiile ei adresate judecătorului de investigare, ea le-a refuzat să pretind încă o dată că poliţia i-a pus presiune. 11. La 16 aprilie 2008, se bazează, printre altele, pe declarațiile reclamantului adresate poliției, Curtea din Istanbul a condamnat reclamantul în temeiul articolului 314 § 2 din noul Cod Criminal Turc și a condamnat-o la șase ani și trei luni de închisoare. 12. La 23 decembrie 2010, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții Assize din Istanbul.