CASE OF ȘÜKRAN YILDIZ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 5 - Right to liberty and security;Violation of Article 6 - Right to a fair trial
CASE OF ȘÜKRAN YILDIZ v. TURKEY (CtEDO, 2009)
Reclamantul s-a născut în 1980 și trăiește în Diyarbakır. La 22 septembrie 1996, reclamantul, care avea 16 ani atunci, a fost arestat de polițiști din Hotărârea de Securitate din Diyarbakır cu suspiciune de a fi membru al unei organizații armate ilegale, și anume PKK (Partitul muncitorilor din Kurdistan). În declarațiile ei de poliție din 6 și 8 octombrie 1996, respectiv, reclamantul a acceptat acuzațiile împotriva ei. În timpul interogatoriilor ei, reclamantul nu a avut asistența unui avocat. La 22 octombrie 1996, reclamantul a fost adus în fața procurorului public Diyarbakır și ulterior în fața judecătorului de investigare. Ea a fost interogată în absența unui avocat de către procurorul public și judecătorul de investigare, respectiv, și a refuzat acuzațiile împotriva ei. Având în vedere gravitatea acuzațiilor, judecătorul a ordonat ca reclamantul să fie închis în reținere. Atunci reclamantul a fost autorizat să aibă acces la un avocat. Prin acuzarea din 3 decembrie 1996, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a inițiat o procedură penală împotriva reclamantului și a altor nouă acuzate. El a acuzat reclamantul de a fi membru al PKK și a solicitat, în consecință, să fie condamnată în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. Procesul a început în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır. În cele douăzeci de audieri ulterioare, instanța a refuzat să elibereze reclamantul din cauza naturii presupusei infracțiuni și a statului de probă. La 2 iunie 1999, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a concluzionat că reclamantul a fost membru al PKK și, în consecință, a condamnat-o la opt ani și patru luni de închisoare în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. 10. La 20 decembrie 1999, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță. 11. La 10 august 2001, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. 12. La 9 aprilie 2002, instanța și-a pronunțat hotărârea și a condamnat reclamantul la opt ani și patru luni de închisoare în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. La 7 octombrie 2002, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții de Securitate a statului Diyarbakır.