- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 februarie 2009
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 5, Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Încălcare — Articolul 6
Șükran Yildiz împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1980 și trăiește în Diyarbakır. La 22 septembrie 1996, reclamantul, care avea 16 ani atunci, a fost arestat de polițiști din Hotărârea de Securitate din Diyarbakır cu suspiciune de a fi membru al unei organizații armate ilegale, și anume PKK (Partitul muncitorilor din Kurdistan). În declarațiile ei de poliție din 6 și 8 octombrie 1996, respectiv, reclamantul a acceptat acuzațiile împotriva ei. În timpul interogatoriilor ei, reclamantul nu a avut asistența unui avocat. La 22 octombrie 1996, reclamantul a fost adus în fața procurorului public Diyarbakır și ulterior în fața judecătorului de investigare. Ea a fost interogată în absența unui avocat de către procurorul public și judecătorul de investigare, respectiv, și a refuzat acuzațiile împotriva ei.
Având în vedere gravitatea acuzațiilor, judecătorul a ordonat ca reclamantul să fie închis în reținere. Atunci reclamantul a fost autorizat să aibă acces la un avocat. Prin acuzarea din 3 decembrie 1996, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a inițiat o procedură penală împotriva reclamantului și a altor nouă acuzate. El a acuzat reclamantul de a fi membru al PKK și a solicitat, în consecință, să fie condamnată în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. Procesul a început în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır. În cele douăzeci de audieri ulterioare, instanța a refuzat să elibereze reclamantul din cauza naturii presupusei infracțiuni și a statului de probă.
La 2 iunie 1999, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a concluzionat că reclamantul a fost membru al PKK și, în consecință, a condamnat-o la opt ani și patru luni de închisoare în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. 10. La 20 decembrie 1999, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță. 11. La 10 august 2001, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. 12. La 9 aprilie 2002, instanța și-a pronunțat hotărârea și a condamnat reclamantul la opt ani și patru luni de închisoare în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal. La 7 octombrie 2002, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții de Securitate a statului Diyarbakır.
4. The applicant was born in 1980 and lives in Diyarbakır.
On 22 September 1996 the applicant, who was sixteen years old at the time, was taken into custody by policemen from the Diyarbakır Security Directorate on suspicion of membership of an illegal armed organisation, namely the PKK (the Kurdistan Workers’ Party). In her police statements dated 6 and 8 October 1996 respectively, the applicant accepted the charges against her. During her interrogations, the applicant did not have the assistance of a lawyer.
On 22 October 1996 the applicant was brought before the Diyarbakır public prosecutor and subsequently before the investigating judge. She was interrogated in the absence of a lawyer by the public prosecutor and the investigating judge respectively and denied the allegations against her. Taking into account the seriousness of the allegations, the judge ordered that the applicant be placed in detention on remand. The applicant was then allowed to have access to a lawyer.
By an indictment dated 3 December 1996, the public prosecutor at the Diyarbakır State Security Court initiated criminal proceedings against the applicant and nine other accused. He accused the applicant of being a member of the PKK and accordingly called for her to be sentenced pursuant to Article 168 § 2 of the Criminal Code.
The trial commenced before the Diyarbakır State Security Court. In the subsequent twenty hearings, the court refused to release the applicant on account of the nature of the alleged offence and the state of evidence.
On 2 June 1999 the Diyarbakır State Security Court concluded that the applicant was a member of the PKK and accordingly sentenced her to eight years and four months’ imprisonment pursuant to Article 168 § 2 of the Criminal Code.
On 20 December 1999 the Court of Cassation quashed the judgment of the first-instance court.
On 10 August 2001 the applicant was released pending trial.
On 9 April 2002 the court rendered its judgment and sentenced the applicant to eight years and four months’ imprisonment pursuant to Article 168 § 2 of the Criminal Code. In convicting the applicant, the State Security Court had particular regard to the applicant’s police statements.
On 7 October 2002 the Court of Cassation upheld the judgment of the Diyarbakır State Security Court.