KAZIMIR UKRAINE CONVERGENCE FUND LIMITED v. UKRAINE

Comunicat la 16 mai 2018 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 2188/11 KAZIMIR FUNDUL DE CONVERGENȚE UKRAINE LIMITAT împotriva Ucrainei depusă la 23 decembrie 2010 OBJETORUL CAUZEI Cazul se referă la prevederea restricției dreptului reclamantului de a accesa la Curtea Supremă și la compatibilitatea acestei restricții cu principiul securității juridice. Reclamantul, o societate înregistrată în Insulele Cayman, a avut un litigiu comercial cu privire la recuperarea dividendelor de stocuri care a fost hotărât împotriva acestuia la 9 iunie 2010 de către Curtea de Comerț Superioră („HCC”) care a acționat ca instanță de cassare. Cu toate acestea, HCC a refuzat să transmită recursul asupra punctelor de drept și l-a remis fără a fi examinat în ziua următoare, având în vedere decizia Curții Constituționale din 11 martie 2010, conform căreia Curtea Supremă nu a avut competența în sensul Constituției Ucrainei de a revizui deciziile HCC în litigiile comerciale.

Cazul ridică chestiuni similare cu cele din cazul Ageyeva v. Ucraina (nr. 42520/10), Khlabystova v. Ucraina (nr. 54581/10) și Zakarpatska Oblasna Spilka Spozhyvchykh Tovarystv v. Ucraina (nr. 65719/10) (comunicat). A fost refuzul Curții Comerciale Superiore de a transmite recursul reclamantului în privința punctelor de drept și dosarul relevant în fața Curții Supreme, compatibil cu drepturile reclamantului în temeiul articolelor 6 1 și 13 din convenție? În special, aceste acțiuni au fost previzibile în temeiul legislației interne relevante și compatibile cu principiul securității juridice?

Communicated on 16 May 2018

FOURTH SECTION

Application no. 2188/11

KAZIMIR UKRAINE CONVERGENCE FUND LIMITED

against Ukraine lodged on 23 December 2010

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The case concerns the foreseeability of the restriction of the applicant’s right to access to the Supreme Court and the compatibility of this restriction with the legal certainty principle. The applicant, a company registered in the Cayman Islands, had a commercial dispute concerning recovery of stock dividends which was ruled against it on 9 June 2010 by the Higher Commercial Court (“the HCC”) acting as the court of cassation. Being entitled by the law to repeat its appeal on points of law, the applicant-company did so on 8 July 2010; however the HCC refused to forward the appeal on points of law to the Supreme Court and returned it without examination on the following day in the light of the decision of the Constitutional Court of 11 March 2010 according to which the Supreme Court had no jurisdiction within the meaning of the Constitution of Ukraine to review decisions of the HCC in commercial disputes.

The case raises issues similar to those in the cases of Ageyeva v. Ukraine (no. 42520/10), Khlabystova v. Ukraine (no. 54581/10), and Zakarpatska Oblasna Spilka Spozhyvchykh Tovarystv v. Ukraine (no. 65719/10) (communicated). QUESTIONS tO THE PARTIES Was the Higher Commercial Court’s refusal to forward the applicant’s appeal on points of law and the relevant case file to the Supreme Court compatible with the applicant’s rights under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention? In particular, were those actions foreseeable under the relevant domestic legislation and compatible with the legal certainty principle?