HASANI v. CROATIA

Comunicat la 28 mai 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 39650/17 Afrim HASANI împotriva Croației depusă la 29 mai 2017 OBIECTUL CAUZEI Prezentul caz reprezintă un caz de urmărire a hotărârii adoptate în cazul Boljević c. Croația (n. 43492/11, 31 ianuarie 2017) în cazul în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza confiscării întregii sume de bani care ar fi trebuit să fie declarate autorităților vamale, ca o sancțiune suplimentară pentru amendă impusă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că confiscarea de 19,700 euro (EUR) de la el a încălcat dreptul său la proprietate. 20.000 către autoritățile vamale croate, necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, în circumstanțele prezentului caz, această măsură a determinat echilibrul echitabil necesar între cerințele interesului general și obligația de a proteja dreptul de proprietate al reclamantului? I-a impus o sarcină disproporționată și excesivă, având în vedere în special severitatea sancțiunii (a se vedea, de exemplu, Boljević c. Croația) , nr. 43492/11, 31 ianuarie 2017)?

Communicated on 28 May 2018

FIRST SECTION

Application no. 39650/17

Afrim HASANI

against Croatia

lodged on 29 May 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The present case is a follow-up case to the judgment adopted in the case of

Boljević v. Croatia

(no. 43492/11, 31 January 2017) where the Court found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the confiscation of the entire amount of money that should have been declared to the customs authorities, as an additional sanction to the fine imposed.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the confiscation of 19,700 euros (EUR) from him violated his right to property.

QUESTIONS tO THE PARTIES

Was the confiscation of EUR 19,700, for failing to declare the sum of EUR

20,000 to the Croatian customs authorities, necessary to control the use of property in accordance with the general interest, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?

In particular, in the circumstances of the present case, did that measure strike the requisite fair balance between the demands of the general interest and the requirement to protect the applicant’s right of property? Did it impose a disproportionate and excessive burden on him, having particular regard to the severity of the sanction (see, for example,

Boljević v. Croatia

, no. 43492/11, 31 January 2017)?