STOJEVIĆ v. CROATIA

Publicat la 28 martie 2022 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 39852/20 Zvonko STOJEVI depusă împotriva Croației la 31 august 2020 comunicată la 10 martie 2022 OBJETORUL CAUZEI Prezentul caz este similar cu cazul Boljević v. Croația (n. 43492/11, 31 ianuarie 2017) și Imeri v. Croația (n. 77668/14, 24 Iunie 2021 și se referă la confiscarea (sub formă de sancțiune suplimentară pentru amendă impusă) de 100.000 de euro, care este întreaga sumă de bani pe care reclamantul nu a declarat autorităților vamale croate atunci când a ieșit din Croația. A fost confiscarea întregii sume pe care reclamantul nu le-a declarat autorităților vamale croate și necesară pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, în circumstanțele prezentului caz, această măsură a determinat echilibrul echitabil necesar între cerințele interesului general și cerințele protecției dreptului de proprietate al reclamantului și i-a impus o sarcină disproporționată și excesivă, având în vedere în special severitatea sancțiunii (a se vedea, de exemplu, Gabrić c. Croația , nr. 9702/04, 5 februarie 2009; Boljević v. Croația , nr. 43492/11, 31 ianuarie 2017; și Imeri v. Croația , nr. 77668/14, 24 iunie 2021?

Published on 28 March 2022

FIRST SECTION

Application no. 39852/20

Zvonko STOJEVIĆ

against Croatia

lodged on 31 August 2020

communicated on 10 March 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The present case is similar to the cases of

Boljević v. Croatia

(no.

43492/11, 31 January 2017) and

Imeri v. Croatia

, (no. 77668/14, 24

June 2021) and it concerns the confiscation (as an additional sanction to the fine imposed) of 100,000 euros, which is the entire amount of money the applicant failed to declare to the Croatian customs authorities when exiting Croatia.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the confiscation of the entire amount which the applicant did not declare to the Croatian customs authorities lawful and necessary to control the use of property in accordance with the general interest, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular, in the circumstances of the present case did that measure strike the requisite fair balance between the demands of the general interest and the requirements of the protection of the applicant’s right of property, and did it impose a disproportionate and excessive burden on him, regard being had in particular to the severity of the sanction (see, for example,

Gabrić v.

Croatia

, no.

9702/04, 5 February 2009;

Boljević v. Croatia

, no.

43492/11, 31

January 2017; and

Imeri v. Croatia

, no. 77668/14, 24 June 2021)?