F.L.V. v. BELGIUM

Comunicat la 28 mai 2018 SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 25942/12 F.L.V. împotriva Belgiei depusă la 4 mai 2012 OBJETOR DE CAUZĂ Prin hotărârea din 25 ianuarie 2011 Curtea penală Antwerp a condamnat reclamantul pentru viol și agresiune indecentă asupra unei fete sub 16 ani (F.V.) și pentru posesia pornografiei pentru copii. El a fost condamnat la o închisoare de patru ani. În fața Curții de Apel din Antwerp, reclamantul a solicitat să examineze F.V. ca martor în prezența sa sau să supună martorului unei liste de întrebări formulate explicit. Prin hotărârea din 23 iunie 2011, Curtea de Apel nu a considerat necesară examinarea F.V. și nu a ordonat orice altă măsură de investigație. Curtea a condamnat reclamantul la cinci ani de închisoare.

Reclamantul a interzis Curtea de Casație, susținând că nu a putut examina singurul martor direct și esențial în încălcarea articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție. Curtea de Casație a respins recursul său prin hotărâre din 15 noiembrie 2011. În baza articolului 6 §§ §§ 1 și 3 lit. (d) din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu i s-a acordat ocazia în orice etapă a procedurii penale de a examina F.V., singurul martor direct și esențial pentru infracțiunile de viol și agresiune indecentă pentru care a fost condamnat. Având în vedere incapacitatea reclamantului de a examina F.V., a existat o încălcare a dreptului său la un proces echitabil garantat de art. 6 §§ 1 și 3 litera (d) din Convenție (pentru principiile generale, a se vedea Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nos.

26766/05 și 22228/06, ECHR 2011, și Schatschaschwili c. Germania [GC], nr. 9154/10, §§ 107 și 118, ECHR 2015)?

Communicated on 28 May 2018

SECOND SECTION

Application no. 25942/12 F.L.V. against Belgium lodged on 4 May 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

By judgment of 25 January 2011 the Antwerp Criminal Court convicted the applicant for rape and indecent assault on a girl under the age of sixteen (F.V.) and for the possession of child pornography. He was sentenced to a four-year imprisonment. Before the Antwerp Court of Appeal the applicant requested to examine F.V. as witness in his presence or to subject the witness to a list of explicitly formulated questions. By judgment of 23 June 2011, the Court of Appeal did not find it necessary to subject F.V. to examination nor to order any further investigative measures. The Court sentenced the applicant to five years’ imprisonment. The applicant appealed to the Court of Cassation, arguing that he had not been able to examine the only direct and key witness in breach of Article 6 § 3 (d) of the Convention.

The Court of Cassation dismissed his appeal by a judgment of 15 November 2011. Relying on Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention, the applicant complained that he had not been granted an opportunity at any stage of the criminal proceedings to examine F.V., the only direct and key witness to the offence of rape and indecent assault for which he was convicted. QUESTION tO THE PARTIES Given the applicant’s inability to cross-examine F.V., was there an infringement of his right to a fair trial guaranteed by Article 6 §§ 1 and 3(d) of the Convention infringed (for the general principles, see Al-Khawaja and Tahery v. the United Kingdom [GC], nos. 26766/05 and 22228/06, ECHR 2011, and Schatschaschwili v. Germany [GC], no. 9154/10, §§ 107 and 118, ECHR 2015)?