MURADYAN v. ARMENIA

Comunicat la 30 mai 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 69517/11 Nana MURADYAN împotriva Armenia depusă la 23 ianuarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Nana Muradyan, este un cetățean armenian născut în 1973 și locuiește în Armavir. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl M. Shushanyan și dl R. Revazyan, avocați care practică în Erevan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este mama Valeri Muradyan, decedat la vârsta de 18 ani, în noiembrie 2009 Valeri Muradyan a fost redactat în armata armeniană. Apoi a fost repartizat în unitatea militară nr. 39318 (denumită în continuare „unitatea militară”), situată în Republica Nagorno Karabakh, nerecunoscută. La 15 martie 2010, la ora 12.35 a.m. corpul lui Valeri Muradyan a fost găsit agățat de un polon de metal la partea din spate a camerei ofițerilor din cadrul companiei militare de întreținere. La aceeași dată investigatorul A. al Primului Departament de Investigații Garrison al Serviciului de Investigație al Ministerului Apărării Republicii Armenia (Stepanakert, Nagorno Karabakh) a luat hotărârea investigatorului a declarat, în special,: „... după examinarea raportului privind sinuciderea privată [Valeri Muradyan], am aflat că la ora 12.35, la 15 martie 2010 ... privat [Valeri] Corpul lui Muradyan a fost găsit agățat de un polon de metal cu o frânghie în spate a camerei ofițerilor din compania de întreținere a [unității militare]. Faptul conține elementele crimei menționate în art. 110 § 1 din [Codul Penal al Armeniai] ... hotăresc să invoc proceduri penale în temeiul art. 110 § 1 ..., să preia cazul penal și să efectueze o investigație ...” La ora 1.30, la aceeași dată investigatorul A. a efectuat o examinare a locului incidentului, care a fost finalizat la ora 2.50 a.m. și a fost elaborat un dosar relevant. Potrivit dosarului, în timpul examinării, investigatorul a găsit o centură militară care transporta numărul 118733 în fața ușii către biroul serviciilor contractuale situat într-o clădire lângă camera ofițerilor din compania de întreținere a unității militare. La câțiva metri depărtare, investigatorul a găsit o pălărie militară și o centură, atât cu numărul 00000276, cât și o jachetă militară cu numărul 105388, toate care au fost confiscate. Înregistrarea apoi a continuat să descrie poziția corpului Valeri Muradyan, care se spune că a fost agățată de un polon de metal. S-a menționat, printre altele, , că Valeri Muradyan a fost în uniformă militară și că a existat un scaun pe podea, 5 centimetri departe de tocul stâng . După corpul lui Valeri Muradyan a fost îndepărtat și luat pe o tartă la camera ofițerilor de întreținere companie , restul de frânghia care a fost lăsată pe polul de metal a fost, de asemenea, confiscat . De la ora 2.55 până la ora 3.30 a.m. A. a efectuat o examinare a Valeri Corpul lui Muradyan. Hainele sale, inclusiv jacheta militară, au fost îndepărtate și confiscate. Dimineața în aceeași dată, investigatorul A. a efectuat o examinare suplimentară a scenei incidentului. Se pare că o cutie de carton rupt și gol cu “Muradyan Valerik” scris pe el a fost găsit și confiscat. Nu au fost înregistrate alte elemente relevante pentru anchetă ca fiind găsite în timpul examinării camerei ofițerilor companiei de întreținere și a biroului serviciilor contractuale. În aceeași dată investigatorul A. a ordonat o examinare medicală forense a organismului Valeri Muradyan să determine, printre altele, , cauza morții sale, prezența rănilor asupra corpului său, dacă moartea lui a fost rezultată din agațare sau dacă nodul a fost pus în aplicare după moartea lui și dacă a fost posibil că moartea lui a fost rezultată din sufocare prin alte mijloace. Se pare că în urma incidentului, mai mulți serviciini ai companiei de întreținere, inclusiv N.G., H.H., AK. Potrivit relatării evenimentelor, Valeri Muradyan datorează 6.000 de drame armeni (AMD) (aproximativ 11 EUR) serviciului N.G. care i-a împrumutat banii lui Valeri Muradyan pentru a-i plăti un alt agent de serviciu, M.B., pentru un telefon mobil cumpărat de la acesta. La 14 martie 2010, servitorii H.H. și AK au solicitat 2,000 AMD (aproximativ 4) de la N.G. Starea că el nu avea banii, N.G. le-a trimis Valeri Muradyan care, potrivit lui N.G., a fost de acord să le dea 2.000 AMD din suma inițial datorată lui. Ca urmare a discuțiilor suplimentare în aceeași zi, A.K. și H.H. au aflat că Valeri Muradyan le-a mințit când a spus că un alt serviciur, T.H., a fost de acord să-i acordeze suma necesară. Mai târziu în aceeași zi servitorii A.K. și H.H. s-au întâlnit N.G. pentru a discuta datoria lui Valeri Muradyan. Junior sergent K.A. s-a alăturat, de asemenea, la conversație. N.G. a oferit să se întâlnească Valeri Muradyan. În jurul ora 9:00 au mers la biroul serviciilor contractuale care erau goale atunci. Apoi i-a invitat pe Valeri Muradyan, care fusese rugat să furnizeze o explicație pentru că a mințit despre faptul că T.H. a promis să-i împrumute bani. Valeri Muradyan a îndoit capul și nu a răspuns. Apoi Valeri Muradyan a declarat că el trebuie să meargă la prima divizie de artilerie urgent. Când Valeri Muradyan pleacă, A.K. I-a spus să găsească suma necesară înainte de miezul nopții. Se pare mai mult că în declarațiile lor N.G., K.A., H.H. și A.K. au refuzat să inflige orice violență asupra Valeri Muradyan în timpul discuțiilor privind datoria acestuia din urmă. Comandantul Platon A.A. a fost responsabil de compania de întreținere la 14 martie 2010. La ora 10:30 p.m., înainte de a da ordinul „Lights out”, A.A. S-a dus la blindajul, unde a văzut toate serviciile companiei de întreținere, cu excepția Valeri Muradyan. A.A. a întrebat unde a fost, la care sergentul junior K.A. a răspuns, în mod nedrept, că Valeri Muradyan a mers la toaletă. A.A. nu a verificat atunci dacă acesta este într-adevăr cazul și a plecat pentru biroul său pentru a continua vizionarea televiziunii în timp ce K.A. Avea marcat Valeri Muradyan ca prezent în registrul de seară. La aproximativ miezul nopții, privat L.T., având în vedere că patul lui Valeri Muradyan era gol, a informat colegii de serviciu. După căutarea lui Valeri Muradyan de ceva timp, servitorii au descoperit corpul său agățat de la un polon de metal. La un moment dat, reclamantul a fost recunoscut ca moștenitorul legal al lui Valeri Muradyan în procedura. Când a fost interogat, reclamantul a declarat, în special, că, în timpul unei conversații telefonice cu fiul ei, cu câteva zile înainte de incident, acesta din urmă i-a spus că a fost martor la furt de combustibil la unitatea militară. Ea a declarat, de asemenea, că nu credea că fiul ei ar fi putut să se sinucidă și a crezut că a fost ucis de colegii lui de serviciu pe care l-a văzut furând combustibil. La 19 aprilie 2010, expertul medical legist și-a prezentat raportul. Partele relevante din raport au citit următoarele: „... există o singură strangulare închisă pe partea de sus a gâtului... Pe partea stângă a gâtului se află o vânătăi de 1,2-1,3 cm de lățime, întunecată, asemănătoare șarpelui roșu, care este orizontală la strangulare... [Valeri Muradyan] moartea a rezultat din sufocare mecanica cauzată de comprimarea organelor gâtului de nod ... Următoarele răni au fost descoperite ca urmare a examinării legistice a corpului [Valeri Muradyan]: o vânătăie în zona brațului stâng, o abrazie pe încheietura dreaptă ... care au fost infligate în timp ce el era încă în viață cu aproximativ 2-4 zile înainte de moarte ... nu sunt legate de moarte ... În afară de caracteristicile inerente tipului de sufocare mecanica, examinarea legistică a organismului [Valeri Muradyan] nu a dezvăluit alte specificități ...” La 31 mai 2010, investigatorul A. a ordonat o evaluare psihicologică și psihologică postum a condiției Valeri Muradyan înainte de moartea sa. Partele relevante din raportul experților din 27 iulie 2010 au citit după cum urmează: „ ... Ar trebui remarcat, de asemenea, că consilierii și ofițerii [Valeri Muradyan] au declarat în declarațiile lor ... că [Valeri Muradyan] nu s-au plâns de serviciu militar și a fost într-o stare bună în perioada anterioară morții sale, în plus el a fost fericit, nici o anxietate sau disperare a fost observat ... Trebuie remarcat că participanții la situația examinată au declarat ... că [Valeri Muradyan] a fost foarte supărat și nu a pronunțat un cuvânt sau a răspuns în timpul ultimei conversații cu el. Este de asemenea în valoare de a menționa că, în afară de faptul menționat, în conformitate cu materialele dosarului de caz [Valeri Muradyan] nu a fost supus la nici o violență din partea nimănui, el nu a fost văzut nefericit sau deprimat ... ... se poate concluziona că, în timp ce în viață și în momentul sinuciderii [Valeri Muradyan] nu a suferit de nici o tulburare psihic și ar putea da seama pentru acțiunile sale și controlul lor. ... [Valeri Muradyan] s-a găsit într-o situație contradictorie încercând să găsească bani pentru plata telefonului mobil cumpărat de la M.B. ... ... în conformitate cu materialele dosarului de caz [Valeri Muradyan] ... avea planuri pentru viitor, nu există informații despre o tentativă de sinucidere anterioară sau gânduri [din acest fel], relațiile sale cu colegii de serviciu au fost normale ... ... ... se poate concluziona că aproape imediat înainte de moartea lui [Valeri Muradyan] a fost într-un stat psihologic sever deprimat. Ar trebui menționat, de asemenea, că, în conformitate cu materialele dosarului, starea psihologică [Valeri Muradyan] înainte de moartea sa a fost provocată de ... discuțiile privind rambursarea banilor la care au contribuit acțiunile [N.G.], [A.K.], [H.H.] ... ... se poate concluziona că există o legătură cauzală între acțiunile [N.G.], [A.K.], [H.H.] și starea psihologică [Valeri Muradyan], dar aceste acțiuni ar trebui să facă obiectul unei evaluări juridice.” Deoarece reclamantul nu este mulțumit de rezultatele anchetei, a trimis autorităților diferite plângeri susținând că ancheta nu a putut stabili adevăratele circumstanțe ale decesului fiului său. La 3 august 2010, investigatorul A.T. al Departamentului de Investigare a Cazelor de importanță specială a Serviciului de Investigație al Ministerului Apărării (Yerevan, Armenia) a preluat ancheta privind acest caz. La 6 septembrie 2010, A.T. a ordonat o examinare biologică legistică a hainelor Valeri Muradyan, inclusiv pălăria militară, centura, pantalonii și jacheta, toate care au transportat numărul 00000276 și alte obiecte găsite la locul incidentului, inclusiv centura militară care a transportat numărul 118733 și o jachetă militară care a transportat numărul 105388. La 16 septembrie 2010, expertul și-a prezentat raportul conform căruia pantalonii Valeri Muradyan erau murdari și avea urme whitish pe ei în timp ce cămașa lui era la fel de murdară și mânecile acoperite cu urme de mucegai albe. Nici o urme de sânge, piele sau particule de păr nu au fost găsite pe hainele examinate. În aceeași zi A.T. a ordonat un examen forense pentru a determina, în special, dacă orice urme de luptă sau luptă ar putea fi detectate pe hainele confiscate la locul incidentului. Raportul expertului, prezentat la 12 octombrie 2010, a concluzionat că nu existau defecte mecanice sau urme specifice pe hainele examinate. La 4 octombrie 2010 A.T. a ordonat o examinare biologică legistică a frânghiei pentru a determina dacă existau urme de sânge, păr sau piele sau alte probe biologice pe el. Potrivit raportului expertului din 15 Octombrie 2010, prezența sângelui redus a fost stabilită în eșantionul luat din partea 12-13 cm din nod. Cu toate acestea, tipul de sânge nu a fost determinat, probabil datorită dispersității proteinelor din eșantion, motiv pentru care expertul nu a început să stabilească grupul de sânge. Se pare că în cadrul anchetei s-a stabilit că centura militară care transporta numărul 118733 găsit la locul incidentului a aparținut N.G. Prin decizia din 15 ianuarie 2011 A.T. a decis să suspende procedura penală în moartea Valeri Muradyan. Partele relevante ale deciziei se citesc după cum urmează: „... Potrivit materialelor dosarului de caz, înainte, în timpul sau după conversația care a avut loc la ora 9:00, la 14 martie 2010 ... servitorii N.G., A.K., H.H. și K.A. nu au atacat, amenințat, dezintegrat sau umilit Valeri Muradyan ... De asemenea, s-a stabilit că, în zilele anterioare incidentului, Valeri Muradyan a participat la lucrările de reparare a mașinilor în compania de întreținere și vânătaia în zona brațului stâng și abrasia pe încheietura dreaptă ar fi putut fi cauzată atunci. ... K.A. și A.A. au eșuat să îndeplinească în mod corespunzător sarcinile lor, cu toate că nici o pagubă semnificativă nu a fost cauzată de acțiunile lor și nu există nici o legătură cauzală între acțiunile lor sau inacțiunea lor și [Valeri Muradyan] sinucidere. K.A. și A.A. nu ar fi putut prezice că, fiind absent din apel-up de seară [Valeri Muradyan] ar fi putut să se sinucidă ... Ca urmare a anchetei interne privind sinuciderea [Valeri Muradyan] ... oficialii responsabili, care au încălcat normele interne ale conduitei militare, inclusiv A.A., au fost reprimați. ... Departamentul de Poliție Militară Stepanakert și comanda unității militare au fost instruite să investigheze o lipsă de combustibil în unitatea militară ... cu toate acestea nu au fost detectate cazuri de lipsă de combustibil .... ... în conformitate cu dovezile colectate în cazul [N.G.] și-a părăsit centura [la locul în care s-a găsit corpul lui Valeri Muradyan] ca urmare a fi uitat și nu a fost primită nicio altă informație în cazul în care să explice prezența centurii militare [N.G.] la site-ul în cauză. ... Scaunul folosit în timpul sinuciderii [Valeri Muradyan] este un metal și, potrivit dovezii ..., nu aparține unei diviziuni, el a fost în spatele garajelor companiei de întreținere și nu a fost utilizat. ... Astfel, toate posibilele acțiuni de investigație necesare au fost întreprinse în cursul anchetei ... cu toate că persoana sau persoanele care au fost acuzate nu au fost identificate.” La 31 ianuarie 2011, procurorul supraveghetor a ordonat ca A.T. să relueze ancheta. Se pare că procurorul a dat A.T. instrucțiuni specifice privind măsurile de investigație care ar trebui întreprinse încă. Prin decizia din 3 februarie 2011 A.T. a reluat procedura. La 4 noiembrie 2011, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Arabkir și Kanaker-Zeytun din Erevan, care solicită revizuirea judiciară a acțiunilor și inacțiunea investigatorilor A. și A.T., recunoașterea încălcării dreptului Valeri Muradyan la viață și stabilirea faptului ineficacității anchetei asupra decesului său. nu a reușit să ia măsurile necesare pentru a investiga în mod corespunzător circumstanțele morții fiului ei, după ce a prezentat ipoteza sinuciderii într-un mod preconceput. Nici investigatorul A.T. nu a încercat să ia în considerare alte versiuni ale incidentului, în afară de ipoteza sinuciderii. Deși el a ordonat mai multe examinări legistice, acestea nu au produs niciun rezultat vizibil. Prin hotărârea din 12 decembrie 2011 Curtea de district Arabkir și Kanaker-Zeytun din Yerevan a lăsat plângerea reclamantului neexaminată din cauza faptului că nu a menționat în mod specific acțiunea sau decizia se plângea. La recursul reclamantului, Curtea penală de recurs a susținut decizia din 12 decembrie 2011 prin decizia sa din 26 ianuarie 2012. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept care a fost declarat inadmisibil pentru lipsa de merit prin decizia Curții de cassare din 21 martie 2012. Se pare că cazul a fost preluat apoi de către investigatorul A.M. al Departamentului de Investigare a Caselor de importanță specială a Serviciului de Investigație al Ministerului Apărării. La 25 iunie 2013, reclamantul a întrebat în legătură cu statutul anchetei, în special cu măsurile de investigare care au avut loc în anul precedent. Prin scrisoarea din 4 iulie 2013 A.M. a răspuns că ancheta a continuat și că reclamantul ar putea studia dosarul după încheierea acestuia. La 11 martie 2014, reclamantul a solicitat să examineze pachetul care conține hainele fiului său care au fost confiscate de către investigatorul A. la locul incidentului. La 8 august 2014, reclamantul a depus o plângere la procurorul general care, în special, a declarat următoarele: „ ... la cererea mea ... investigatorul [A.M.] a efectuat o examinare suplimentară a pachetului sigilat în care hainele fiului meu, care sunt dovezi materiale în acest caz, au fost păstrate. Ca urmare a examinării au fost dezvăluite următoarele: 1. cizmele militare ale fiului meu, care au fost pe el când corpul său a fost descoperit, au fost lipsite din pachet; ... Având în vedere cele de mai sus, solicit ca Serviciul Special de Investigație [Republica Armenia] să fie instruit să investigheze circumstanțele menționate anterior.” Prin decizia din 12 septembrie 2014 Serviciul Special de Investigație a refuzat să inițieze proceduri împotriva investigatorului A. Decizia se referă la declarația lui A. conform căreia el nu a considerat important să examineze cizmele militare ale lui Valeri Muradyan și nu le-a pus în pachetul cu restul hainelor, deoarece el nu a detectat leziuni asupra extremităților mai mici ale lui Valeri Muradyan sau a hainelor sale, inclusiv șosetele sale, pentru care cizmele nu au fost trimise mai târziu la Serviciul de Investigație al Ministerului Apărării. Hotărârea din 12 septembrie 2014 a fost apelată împotriva procurorului general, după care reclamantul a solicitat revizuirea judiciară. La 24 decembrie 2014, Curtea de district Kentron și Nork-Marash din Yerevan au susținut decizia din 12 septembrie 2014. Reclamantul a depus un recurs respins prin decizia Curții de Apel penală din 26 februarie 2015. Prin decizia din 23 iulie 2015 a Curții de cassare, reclamantul a fost refuzat să recurgă. La 7 decembrie 2015 A.M. a luat o decizie de suspendare a procedurii penale. Decizia a declarat, în special: „... nu s-au obținut dovezi care să justifice faptul că [Valeri Muradyan] a căzut victimă a ... umilirii sau a nedreptăților. ... Astfel, în cursul anchetei ... toate posibilele măsuri de investigație au fost luate pentru a identifica persoanele/persoanele care ar trebui să fie acuzate de a fi invitate [Valeri Muradyan] să se sinucidă ...” Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 7 decembrie 2015 la procurorul militar. Prin decizia din 19 februarie 2016, apelul reclamantului a fost respins. Reclamantul a depus o plângere la Curtea de district Arabkir și Kanaker-Zeytun din Yerevan împotriva hotărârilor din 7 decembrie 2015 și 19 februarie 2016. La 7 noiembrie 2016, Curtea de District Arabkir și Kanaker-Zeytun din Erevan au susținut pe deplin hotărârile din 7 decembrie 2015 și 19 februarie 2016. La 29 noiembrie 2016, reclamantul a depus un recurs. La 21 decembrie 2016 Procurorul General a trimis o scrisoare șefului Comitetului de Investigație, ale căror părți relevante au fost scrise după cum urmează: „La instruirea mea, procesul penal [în legătură cu moartea lui Valeri Muradyan] a fost examinat de Departamentul de organizare, supraveghere și asistență juridică al Biroului Procurorului General... În urma examinării cazului penal, s-a remarcat faptul că este necesar să se desfășoare o serie de activități de investigație și de procedură în scopul asigurării anchetei complete și obiective, prin urmare, la 21 decembrie 2016 a fost luată o decizie de a anula decizia din 7 decembrie 2015 prin care a fost suspendată procedura penală. ... Propun să discut despre problema continuării anchetei în cadrul Departamentului de Investigare a Caselor de Importanță Specială a Comitetului de Investigație ...” La 23 ianuarie 2017, reclamantul a retras apelul împotriva hotărârii din 7 noiembrie 2016 a Curții de district Arabkir și Kanaker-Zeytun din Yerevan, din cauza faptului că ancheta a fost reluată între timp. Curtea Penală de Apel a întrerupt examinarea recursului reclamantului la aceeași dată. În luna mai 2017, Comitetul investigativ a continuat ancheta privind decesul fiului reclamantului. art. 110 § 1 din Codul penal prevede că, cu intenție indirectă sau involuntar, provocarea unei persoane să comită sau să încerce sinucidere prin amenințări, tratament crud sau degradarea în mod repetat a demnității, este pedepsită cu închisoare pentru o perioadă de maximum trei ani. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 2 din Convenție că statul nu a protejat viața fiului său în timpul serviciului său militar. Ea se plânge în continuare în conformitate cu aceeași dispoziție și cu art. 13 din Convenție că autoritățile nu au efectuat o anchetă eficace privind moartea fiului său. 1. Are problemele reclamate care intră în jurisdicția Armenia în sensul articolului 1 din Convenția? A fost dreptul fiului solicitant la viață, garantat de art. 2 din Convenția, încălcat în acest caz? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea Öneryıldız v. Turcia [GC], nr. 48939/99, § 89, CEDO 2004 XII), a fost ancheta efectuată de autoritățile interne în acest caz în încălcarea garanțiilor prevăzute la art. 2 din Convenție, după cum a afirmat reclamantul? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficient pentru plângerile sale din Convenție, conform articolului 13 din Convenția? Guvernul este solicitat să furnizeze o copie completă a raportului nr. 238/12 de către expertul medical legist din data de 19 aprilie 2010 și o copie a raportului investigației interne privind incidentul din 15 martie 2010.

Communicated on 30 May 2018

FIRST SECTION

Application no. 69517/11

Nana MURADYAN

against Armenia

lodged on 23 January 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Nana Muradyan, is an Armenian national who was born in 1973 and lives in Armavir. She is represented before the Court by Mr M. Shushanyan and Mr R. Revazyan, lawyers practising in Yerevan.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant is the mother of Valeri Muradyan, deceased at the age of 18.

In November 2009 Valeri Muradyan was drafted into the Armenian Army. He was then assigned to military unit no.

39318 (‘the military unit’), situated in the unrecognised Republic of Nagorno Karabakh.

On 15 March 2010 at around 12.35 a.m. Valeri Muradyan’s body was found hanging from a metal pole at the back of the officers’ room of the military unit’s maintenance company.

On the same date investigator A. of the First Garrison Investigation Department of the Investigative Service of the Ministry of Defence of the Republic of Armenia (Stepanakert, Nagorno Karabakh) took

a

decision to institute criminal proceedings concerning Valeri Muradyan’s death. The investigator’s decision stated, in particular, the following:

“... having considered the report concerning private [Valeri Muradyan’s] suicide, I found out that at around 12.35 a.m. on 15 March 2010 ... private [Valeri

Muradyan’s] body was found hanging from a metal pole with a rope at the back of the officers’ room of the maintenance company of [the military unit].

The given fact contains the elements of the crime stated in Article 110 § 1 of the [Criminal Code of Armenia] ...

I decide to institute criminal proceedings under Article 110 § 1 ..., take over the criminal case and conduct an investigation ...”

At 1.30 a.m. on the same date investigator A. conducted an examination of the place of the incident, which was finished at 2.50 a.m. and a relevant record was drawn up. According to the record, during the examination the investigator found a military belt carrying the number 118733 in front of the door to the contractual servicemen’s office situated in a building next to the officers’ room of the military unit’s maintenance company. The discovered belt was seized by the investigator. A couple of metres away the investigator found a military hat and a belt, both carrying the number 00000276 and a military jacket carrying number 105388, all of which were seized. The record then went on to describe the position of Valeri

Muradyan’s body, which was said to have been hanging from a metal pole. It was stated,

inter alia

, that Valeri Muradyan was in military uniform and that there was a chair on the floor, 5 centimetres away from his left heel. After Valeri Muradyan’s body had been removed and taken on a stretcher to the officers’ room of the maintenance company, the remainder of the rope that had been left on the metal pole was also seized.

From 2.55 a.m. until 3.30 a.m. A. performed an examination of Valeri

Muradyan’s body. His clothes, including his military jacket, were removed and seized.

In the morning on the same date, investigator A. conducted an additional examination of the scene of the incident. It appears that a torn and empty cardboard box with “Muradyan Valerik” written on it was found and seized. No other items relevant for the investigation were recorded as being found during the examination of the officers’ room of the maintenance company and the office of contractual servicemen.

On the same date investigator A. ordered a forensic medical examination of Valeri Muradyan’s body to determine,

inter alia

, the cause of his death, the presence of injuries on his body, whether his death had resulted from the hanging or whether the knot had been put in place after his death and whether it was possible that his death had resulted from suffocation by other means.

It appears that in the aftermath of the incident, several servicemen of the maintenance company, including N.G., H.H., A.K. and K.A., were questioned. According to their account of the events, Valeri Muradyan owed 6,000 Armenian drams (AMD) (approximately EUR 11) to serviceman N.G. who had lent the money to Valeri Muradyan for him to pay back another serviceman, M.B., for a mobile telephone bought from the latter. On 14 March 2010 servicemen H.H. and A.K. had requested AMD 2,000 (approximately EUR 4) from N.G. Stating that he did not have the money, N.G. had referred them to Valeri Muradyan who, according to N.G., had agreed to give them AMD 2,000 from the amount initially owed to him. As a result of further discussions on the same day, A.K. and H.H. learnt that Valeri Muradyan had lied to them when he had said that another serviceman, T.H., had agreed to lend him the required amount. Later the same day servicemen A.K. and H.H. had met N.G. to discuss Valeri

Muradyan’s debt. Junior sergeant K.A. had also joined in the conversation. N.G. had offered to meet Valeri Muradyan. At around 9 p.m. they had gone to the contractual servicemen’s office which had been empty at that time. A.K. had then invited Valeri Muradyan, who had been asked to provide an explanation for having lied about the fact that T.H. had promised to lend him money. Valeri Muradyan had bent his head and not answered. Thereafter Valeri Muradyan had stated that he needed to go to the first artillery division urgently. When Valeri Muradyan was leaving, A.K. had told him to find the required amount before midnight.

It further appears that in their statements N.G., K.A., H.H. and A.K. had denied inflicting any violence on Valeri Muradyan during the discussions concerning the latter’s debt.

Platoon commander A.A. was in charge of the maintenance company on 14 March 2010. At about 10.30 p.m., before giving the “Lights out” order, A.A. went to the armoury, where he had seen all the maintenance company servicemen except Valeri Muradyan. A.A. had enquired as to his whereabouts, to which junior sergeant K.A. had replied, untruthfully, that Valeri Muradyan had gone to the toilet. A.A. had then not verified whether that was indeed the case and had left for his office to continue watching television while K.A. had marked Valeri Muradyan as present in the evening register.

At about midnight, private L.T., seeing that Valeri Muradyan’s bed was empty, had informed fellow servicemen. After searching for Valeri

Muradyan for some time the servicemen had discovered his body hanging from a metal pole.

At some point the applicant was recognised as Valeri Muradyan’s legal heir in the proceedings. When questioned, the applicant stated, in particular, that during a telephone conversation with her son a couple of days before the incident the latter had told her that he had witnessed a fuel theft at the military unit. She had also stated that she did not believe that her son could have committed suicide and believed that he had been killed by his fellow servicemen whom he had seen stealing fuel.

On 19 April 2010 the forensic medical expert delivered his report. The relevant parts of the report read as follows:

“... there is a single closed strangulation furrow on the upper third of the neck... On the left side on the front surface of the neck there is a 1.2-1.3 cm wide, dark red serpent-like bruise that is horizontal to the strangulation furrow ...

[Valeri Muradyan’s] death has resulted from mechanical suffocation caused by compression of the neck organs by the knot ...

The following injuries have been discovered as a result of the forensic examination of [Valeri Muradyan’s] body: a bruise in the area of the left arm, an abrasion on the right wrist ... which have been inflicted while he was still alive about 2-4 days prior to the death ... are not connected with the death ... Apart from the features inherent to the given type of mechanical suffocation, the forensic examination of [Valeri

Muradyan’s] body has not revealed other specificities ...”

On 31 May 2010 investigator A. ordered a posthumous forensic psychiatric and psychological assessment of Valeri Muradyan’s condition prior to his death. The relevant parts of the experts’ report of 27 July 2010 read as follows:

“... It should also be noted that [Valeri Muradyan’s] fellow servicemen and officers have said in their statements ... that [Valeri Muradyan] had not complained about military service and was in a good mood during the period preceding his death, moreover he was happy, no anxiety or despair could be noticed ...

It should be noted that the participants in the situation being examined have stated ... that [Valeri Muradyan] was very upset and did not utter a word or respond during the last conversation with him. It is also worth noting that, apart from the mentioned fact, according to the materials of the case file [Valeri Muradyan] had not been subjected to any violence on the part of anyone, he had not been seen unhappy or depressed...

... it can be concluded that while alive and at the moment of committing suicide [Valeri Muradyan] did not suffer from any psychiatric disorder and could give account for his actions and control them.

... [Valeri Muradyan] had found himself in a conflicting situation trying to find money for the payment of the mobile telephone bought from M.B. ...

... according to the materials of the case file [Valeri Muradyan] ... had plans for the future, there is no information about a previous suicide attempt or thoughts [of that sort], his relationships with fellow servicemen were normal...

... it can be concluded that almost immediately before his death [Valeri Muradyan] was in a severely depressed psychological state. It should equally be mentioned that, according to the materials of the case file, [Valeri Muradyan’s] psychological state before his death was provoked by the ... discussions concerning repayment of the money to which contributed the actions of [N.G.], [A.K.], [H.H.] ...

... it can be concluded that there is a causal link between the actions of [N.G.], [A.K.], [H.H.] and [Valeri Muradyan’s] psychological state but those actions should be the subject of legal assessment.”

Being dissatisfied with the results of the investigation, the applicant sent various complaints to the authorities claiming that the investigation was failing to establish the true circumstances of her son’s death.

On 3 August 2010 the investigation of the case was taken over by investigator A.T. of the Investigation Department of Cases of Special Importance of the Investigative Service of the Ministry of Defence (Yerevan, Armenia).

On 6 September 2010 A.T. ordered a forensic biological examination of Valeri Muradyan’s clothes, including his military hat, belt, trousers and jacket, all of which carried the number 00000276, and other items found at the place of the incident, including the military belt carrying the number 118733 and a military jacket carrying number 105388.

On 16 September 2010 the expert delivered his report according to which Valeri Muradyan’s trousers were dirty and had whitish traces on them while his shirt was equally dirty and the sleeves covered with white mould traces. No traces of blood, skin or hair particles had been found on the clothes that were examined.

On the same day A.T. ordered a forensic trace examination to determine, in particular, whether any traces of a struggle or fight could be detected on the clothing seized at the place of the incident. The expert’s report, delivered on 12 October 2010, concluded that there were no mechanical defects or specific traces on the clothes that had been examined.

On 4 October 2010 A.T. ordered a forensic biological examination of the rope to determine whether there were any traces of blood, hair or skin or other biological samples on it. According to the expert’s report of 15

October 2010, the presence of sparse blood had been established in the sample taken from the part 12-13 cm from the knot. However, the blood type had not been determined, probably because of the protein sparseness in the sample for which reason the expert had not proceeded to determining the blood group.

It appears that it was established during the investigation that the military belt carrying the number 118733 found at the place of the incident had belonged to N.G.

By decision of 15 January 2011 A.T. decided to suspend the criminal proceedings into Valeri Muradyan’s death. The relevant parts of the decision read as follows:

“... According to the materials of the case file, before, during or after the conversation which had taken place at around 9 p.m. on 14 March 2010 ... servicemen N.G., A.K., H.H. and K.A. had not assaulted, threatened, debased or humiliated Valeri Muradyan ...

It was also established that during the days preceding the incident, Valeri Muradyan had participated in car repair works in the maintenance company and the bruise in the area of his left arm and the abrasion on his right wrist could have been caused then.

...

K.A. and A.A. had failed to fulfil their duties properly, however no significant damage has been caused by their actions and there is no causal link between their actions or inaction and [Valeri Muradyan’s] suicide. K.A. and A.A. could not have predicted that, being absent from the evening call-up [Valeri Muradyan] could have committed suicide ...

As a result of the internal investigation into [Valeri Muradyan’s] suicide ... responsible officials, who had breached the internal rules of military conduct, including A.A., had been reprimanded.

...

The Stepanakert Military Police Department and the command of the military unit had been instructed to investigate a shortage of fuel in the military unit ... however there had been no cases of fuel shortage ... detected.

... according to the evidence collected in the case [N.G.] had left his belt [at the site where Valeri Muradyan’s body was found] as a result of having forgotten about it and no other information has been received in the case to explain the presence of [N.G.’s] military belt at the site in question.

...

The chair that [Valeri Muradyan] used during the suicide is a metal one and, according to the evidence ..., it did not belong to any division, it was at the back of the maintenance company garages and was not in use.

...

Thus, all the possible necessary investigative actions have been undertaken during the investigation ... however the person or persons to be charged have not been identified.”

On 31 January 2011 the supervising prosecutor instructed A.T. to resume the investigation. It appears that the prosecutor gave A.T. specific instructions concerning investigative measures that should still be undertaken.

By decision of 3 February 2011 A.T. resumed the proceedings.

On 4 November 2011 the applicant lodged a claim with the Arabkir and Kanaker-Zeytun District Court of Yerevan seeking judicial review of the actions and inaction of investigators A. and A.T., recognition of the violation of Valeri Muradyan’s right to life and establishment of the fact of the ineffectiveness of the investigation into his death. The applicant mainly complained that investigator A. had failed to undertake necessary measures to investigate the circumstances of her son’s death properly, having put forward the suicide hypothesis in a preconceived manner. Neither had investigator A.T. tried to consider other versions of the incident, apart from the suicide hypothesis. Although he had ordered several forensic examinations, those had not produced any visible results.

By decision of 12 December 2011 the Arabkir and Kanaker-Zeytun District Court of Yerevan left the applicant’s complaint unexamined on the ground that she had failed to mention specifically the action or decision complained of.

Upon the applicant’s appeal, the Criminal Court of Appeal upheld the decision of 12 December 2011 by its decision of 26 January 2012.

The applicant lodged an appeal on points of law which was declared inadmissible for lack of merit by the decision of the Court of Cassation of 21 March 2012.

It appears that the case was then taken over by investigator A.M. of the Investigation Department of Cases of Special Importance of the Investigative Service of the Ministry of Defence.

On 25 June 2013 the applicant enquired about the status of the investigation, in particular about the investigative measures which had taken place in the preceding year.

By letter of 4 July 2013 A.M. replied that the investigation continued and that the applicant would be able to study the file upon its completion.

On 11 March 2014 the applicant asked to examine the package containing her son’s clothes that had been seized by investigator A. at the scene of the incident.

On 8 August 2014 the applicant lodged a complaint with the Prosecutor General which, in particular, stated the following:

“... Upon my request ... investigator [A.M.] has performed an additional examination of the sealed package in which my son’s clothes, which are material evidence in the case, were kept. As a result of the examination the following has been revealed:

...

In view of the foregoing, I request that the Special Investigative Service [of the Republic of Armenia] be instructed to investigate the above-mentioned circumstances.”

By decision of 12 September 2014 the Special Investigative Service refused to institute proceedings against investigator A. The decision referred to A.’s statement according to which he had not considered it important to examine Valeri Muradyan’s military boots and had not put them in the package with the rest of the clothes since he had not detected any injuries on Valeri Muradyan’s lower extremities or his clothes, including his socks, for which reason the boots had not later been sent to the Investigative Service of the Ministry of Defence.

The decision of 12 September 2014 was appealed against to the Prosecutor General unsuccessfully, after which the applicant sought its judicial review.

On 24 December 2014 the Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan upheld the decision of 12 September 2014.

The applicant lodged an appeal which was rejected by the decision of the Criminal Court of Appeal of 26 February 2015.

The applicant lodged an appeal on points of law.

By decision of 23 July 2015 of the Court of Cassation the applicant was refused leave to appeal.

On 7 December 2015 A.M. took a decision to suspend the criminal proceedings. The decision stated, in particular, the following:

“... no evidence has been obtained to substantiate that [Valeri Muradyan] has fallen victim to ... humiliation or ill-treatment.

...

Thus in the course of the investigation ... all possible investigative measures have been undertaken in order to identify the person/persons who should be charged for having incited [Valeri Muradyan] to commit suicide ...”

The applicant appealed against the decision of 7 December 2015 to the Military Prosecutor.

By decision of 19 February 2016 the applicant’s appeal was rejected.

The applicant lodged a complaint with the Arabkir and Kanaker-Zeytun District Court of Yerevan against the decisions of 7 December 2015 and 19

February 2016.

On 7 November 2016 the Arabkir and Kanaker-Zeytun District Court of Yerevan upheld fully the decisions of 7 December 2015 and 19 February 2016.

On 29 November 2016 the applicant lodged an appeal.

On 21 December 2016 the Prosecutor General sent a letter to the Head of the Investigative Committee, the relevant parts of which read as follows:

“Upon my instruction the criminal case [concerning Valeri Muradyan’s death] has been examined by the Department of organisation, supervision and legal assistance of the Prosecutor General’s Office...

It has been revealed as a result of the examination of the criminal case that it is necessary to perform a number of investigative and procedural activities with the purpose of ensuring the full and objective investigation, therefore a decision was taken on 21 December 2016 to quash the decision of 7 December 2015 whereby the criminal proceedings were suspended.

... I propose to discuss the question of continuing the investigation in the Department for Investigation of Cases of Special Importance of the Investigative Committee ...”

On 23 January 2017 the applicant withdrew her appeal against the decision of 7 November 2016 of the Arabkir and Kanaker-Zeytun District Court of Yerevan on the ground that the investigation had been resumed in the meantime.

The Criminal Court of Appeal discontinued the examination of the applicant’s appeal on the same date.

As of May 2017 the Investigative Committee continued the investigation into the death of the applicant’s son.

B.

Relevant domestic law

Article 110 § 1 of the Criminal Code provides that, with indirect intention or involuntarily, provoking a person to commit or attempt suicide through threats, cruel treatment or repeatedly degrading his dignity shall be punishable by imprisonment for a period not exceeding three years.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 2 of the Convention that the State failed to protect her son’s life during his military service.

She further complains under the same provision and Article 13 of the Convention that the authorities failed to carry out an effective investigation into her son’s death.

QUESTIONS TO THE PARTIES

2.

Was the applicant’s son’s right to life, guaranteed by Article 2 of the Convention, violated in the present case?

3.

Having regard to the procedural protection of the right to life (see

Öneryıldız v. Turkey

[GC], no. 48939/99, § 89, ECHR 2004

‑

XII), was the investigation by the domestic authorities in the present case in breach of the guarantees under Article 2 of the Convention, as alleged by the applicant?

4.

Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her Convention complaints, as required by Article 13 of the Convention?

The Government are requested to provide a full copy of report no. 238/12 by the forensic medical expert dated 19 April 2010 and a copy of the report of the internal investigation into the incident of 15 March 2010.