Publicat la 19 decembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 54266/17 Pertch MARGARYAN împotriva Armenia depusă la 17 iulie 2017 a comunicat la 30 noiembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la moartea fiului reclamantului, A. Margaryan, în conformitate cu autoritățile prin sinucidere, în timpul serviciului militar obligatoriu și în investigația ulterioară. La 24 decembrie 2013 A. Margaryan a fost redactat în armata armeană și a fost atribuit unității militare nr. 38636 din forțele armate Nagorno-Karabakh („unitatea militară”, situată în „Republica Nagorno Karabakh” („NKR”). La 4 decembrie 2014, la ora 3:30 p.m., A. Margaryan a fost găsit cu o lovitură de armă în piept într-o tranșă la 24 de metri de la postul de sentineală unde a fost în serviciu în acea zi. În timpul examinării scena incidentului, pușca de asalt atribuită A. Margaryan și un cartuș concediat au fost găsite. Nu s-a găsit glonț concediat. În aceeași dată, Comitetul investigativ al Armenia a instituit proceduri penale în temeiul articolului 110 din Codul Penal (incitare la sinucidere) și a ordonat o autopsie. La 5 decembrie 2014, investigatorul a ordonat un examen medical și biologic forense, o urmă legistic combinată (imprimare) și un examen balistic și un examen balistic separat. La 8 decembrie 2014, în urma unei anchete interne preliminare ordonate de comandantul armatei de apărare NKR în legătură cu incidentul, s-a elaborat un raport care propune ca, indiferent de rezultatele finale ale anchetei interne, aceasta să aplice sancțiuni disciplinare în ceea ce privește nouă ofițeri comandanți ai unității militare. La 13 decembrie 2014, reclamantul a fost recunoscut ca moștenitor legal al lui A. Margaryan în procedura penală. La 28 februarie 2015, raportul autopsiei a fost transmis care a concluzionat că moartea lui A. Margaryan a fost cauzată de șoc traumatic și hemorrágic cauzat de un prejudiciu balistic penetrant, perforant la cavitățile toracice și abdominale. A. Margaryan ar fi putut fi în orice poziție posibilă cu suprafața din fața stânga a pieptului îndreptat spre muzula pușca. Traiectoria glonțului a fost în fața spre spate, stânga la dreapta și în direcția descendentă. La 18 martie 2015 raportul urmei legistice combinate și examen balistic a fost livrat care a declarat, printre altele , care au existat fragmente separate, deformate de transpirație și grăsime pe diferite părți ale pușca de asalt A. Margaryan, dar nu au existat amprente identificabile. Cartușul găsit la locul incidentului a fost împușcat din pușca atribuită A. Margaryan. La 17 noiembrie 2015 a fost căutată o evaluare psihiatru și psihologic post-mortem. Potrivit raportului transmis la 18 ianuarie 2016, A. Margaryan nu a suferit de nici o boală mentală și nu a fost într-o stare de nici o tulburare mentală temporară. El a avut „tetraturi puternic pronunțate de personalitate” și un grad ridicat de maladaptare. El a colizionat cu o realitate care a contrazis dispunerea și sentimentele sale interne. Acesta a dus la disarmamonie între imaginea realității și dispoziția sa personală, care a dus la disonanță cognitivă. El a perceput că ca o amenințare și a comis sinucidere pentru a se proteja. În februarie 2016 procedurile penale au fost încheiate. Investigația a concluzionat că A. Margaryan a comis sinucidere care nu avea nicio legătură cu acțiunea ilegală a nimănui. Reclamantul a recurs fără succes împotriva acestei decizii la procuror și ulterior la instanța de judecată. Avocatul a fost declarat inadmisibil de Curtea de Casație la 31 ianuarie 2017. Reclamantul se plânge de moartea fiului său, de ancheta efectuată de autoritățile interne în această chestiune și de absența unui mecanism juridic eficace de a solicita compensare pentru moartea care a avut loc sub controlul autorităților. El se bazează pe articolele 2 și 13 din Convenție. A fost încălcată în cazul în care A. Margaryan a avut dreptul la viață, asigurat de art. 2 din Convenție? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, a fost ancheta efectuată de autoritățile naționale în acest caz în încălcarea garanțiilor prevăzute la art. 2 din Convenție? Guvernul este solicitat să furnizeze copii ale dosarului de examinare a situației incidentului și al raportului final al anchetei interne efectuate de armata de apărare NKR.
Published on 19 December 2022
Application no. 54266/17
Pertch MARGARYAN
against Armenia
lodged on 17 July 2017
communicated on 30 November 2022
The case concerns the death of the applicant’s son, A. Margaryan, according to the authorities by suicide, during his compulsory military service and the subsequent investigation.
On 24 December 2013 A. Margaryan was drafted into the Armenian army and assigned to military unit no. 38636 of the Nagorno-Karabakh armed forces (“the military unit”, situated in the “Republic of Nagorno
‑
Karabakh” (the “NKR”)).
On 4 December 2014, at around 3:30 pm, A. Margaryan was found with a gunshot injury to his chest in a trench 24 meters away from the sentry post where he was on duty that day.
During the examination of the scene of the incident,
the assault rifle assigned to A. Margaryan and one fired cartridge were found. No fired bullet was found.
On the same date the Investigative Committee of Armenia instituted criminal proceedings under Article 110 of the Criminal Code (incitement to suicide) and ordered an autopsy.
On 5 December 2014 the investigator ordered a forensic medical and biological examination, a combined forensic trace (fingerprint) and ballistic examination, and a separate ballistic examination.
On 8 December 2014, following a preliminary internal investigation ordered by the Commander of the NKR Defence Army in connection with the incident, a report was drawn up proposing that, irrespective of the final results of the internal investigation, the latter apply disciplinary penalties in respect of nine commanding officers of the military unit.
On 13 December 2014 the applicant was recognised as A. Margaryan’s legal heir in the criminal proceedings.
On 28 February 2015 the autopsy report was delivered which concluded that A. Margaryan’s death had resulted from traumatic, haemorrhagic shock caused by a penetrating, perforating ballistic injury to the thoracic and abdominal cavities
. At the moment of the injury
On 18 March 2015 the report of the combined forensic trace and ballistic examination was delivered which stated,
inter alia
, that there were separate, distorted fragments of sweat and grease on different parts of A. Margaryan’s assault rifle but there were no identifiable fingerprints. The cartridge found at the scene of the incident had been shot from the rifle assigned to A.
Margaryan.
On 17 November 2015 a post-mortem forensic psychiatric and psychological assessment was sought. According to the ensuing report delivered on 18 January 2016, A. Margaryan had not suffered from any mental illness and had not been in a state of any temporary mental disorder. He had had “strongly pronounced personality traits” and a high degree of maladaptation. He had collided with a reality which had contradicted his internal disposition and feelings. It had led to disharmony between the image of reality and his personal disposition, resulting in cognitive dissonance. He had perceived that as a threat and had committed suicide to protect himself.
On February 2016 the criminal proceedings were terminated. The investigation concluded that A. Margaryan had committed suicide which had had no connection with anyone’s unlawful action.
The applicant unsuccessfully appealed against that decision to the prosecutor and subsequently before the courts.
The applicant’s appeal on points of law was declared inadmissible by the Court of Cassation on 31 January 2017.
The applicant complains about his son’s death, the investigation carried out by the domestic authorities into the matter and the absence of an effective legal mechanism to claim compensation for death which occurred under the control of the authorities. He relies on Articles 2 and 13 of the Convention.
1.
Do the matters complained of fall within the jurisdiction of Armenia within the meaning of Article 1 of the Convention?
2.
Was A. Margaryan’s right to life, ensured by Article 2 of the Convention, violated in the present case?
3.
Having regard to the procedural protection of the right to life, was the investigation by the domestic authorities in the present case in breach of the guarantees of Article 2 of the Convention?
4.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 2, as required by Article 13 of the Convention?
The Government are requested to provide copies of the record of the examination of the scene of the incident and of the final report of the internal investigation carried out by the NKR Defence Army.