Safaryan împotriva Armeniei

Publicat la 16 decembrie 2024 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 48207/19 Emil SAFARYAN împotriva Armenia depusă la 4 septembrie 2019 comunicată la 29 noiembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la moartea fiului reclamantului, A. Safaryan, în timpul serviciului militar obligatoriu și la investigația urmatoare. A. Safaryan își îndeplinea serviciul militar obligatoriu în unitatea militară nr. 49971 din forțele armate Nagorno-Karabakh („unitatea militară”, situată în „Republica Nagorno-Karabakh”). Pe 27 februarie 2015, la ora 8:40, când A. Safaryan a fost în serviciul de supraveghere într-o bază militară păzită de unitatea militară, a murit dintr-o lovitură de armă la bărbie. La 28 februarie 2015, Comitetul investigativ al Armenia a instituit proceduri penale în temeiul articolului 110 din fostul Cod penal (incitare la sinucidere) și a ordonat o autopsie.

Ancheta a concluzionat în cele din urmă că A. Safaryan a comis sinucidere ca urmare a violenței și umilirii la care a fost supus înainte de moartea sa. În această privință, au fost acuzate împotriva soldatului G.G. și a sergentului Junior M.H. în temeiul articolului 359 § 3 din fostul Cod Criminal (în lipsa normelor de conduită militară de către polițiști în absența unei relații subordonate între ei, în formă de umilință, bătăi, bătăi sau alte acte de violență, care au determinat consecințe grave). De asemenea, mandatarul A.S., care a bătut și insultat A. Safaryan, în fața întregului personal al bazei, atunci când se ocupă de baza militară dată la 24 februarie 2015, a fost acuzat în temeiul articolului 358.1 § 2 din fostul Cod Penal (înfrângerea unui subordonat sau efectuarea altor acte de violență în ceea ce privește un subordonat, sau amenințarea de a face acest lucru, în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor legate de serviciul militar).

La 5 martie 2015 a fost eliberat raportul pe baza rezultatelor anchetei interne privind moartea lui A. Safaryan (președintă de șeful Statului General al forțelor armate ale Armeniai). Acesta a stabilit, în special, că unul dintre motivele hărțuirii A. Safaryan de către alți servitori a fost faptul că a dormit de mai multe ori la serviciul de supraveghere. Această problemă nu a fost raportată superiorilor și nu a fost tratată în mod corespunzător. Investigația internă a concluzionat că moartea lui A. Safaryan ar fi putut fi împiedicată dacă a existat o supraveghere adecvată a bazei militare, lucrările psihologice și pedagogice au fost desfășurate cu personalul și au fost eliminate atmosfera de intoleranță și umilire între servitorii.

La 8 mai 2015, raportul autopsiei (nr. 252/12) a fost livrat care, în afară de rănile de foc de armă care au cauzat moartea lui A. Safaryan, a dezvăluit numeroase zgârieturi și echimoze pe diferite părți ale corpului său ‚ unele dintre ele au cauzat imediat înainte de moartea lui și altele 2-3 zile înainte de ea. O fractură descoperită pe partea dreaptă a maxilarului inferior s-a dovedit a fi cauzată la aproximativ 2 ore înainte de moarte și a fost considerată ca fiind un prejudiciu gravitațional mediu pentru sănătate, în timp ce A. Safaryan era încă în viață. O autopsie suplimentară a fost ordonată să afle, printre altele, dacă această leziune ar fi putut fi rezultată din același foc de armă care a cauzat A. Moartea lui Safaryan.

Potrivit raportului de experți (nr. 179/L) transmis la 22 octombrie 2015, prejudiciul dat nu putea fi cauzat de focuri de armă, în timp ce un pumn puternic a fost o posibilitate. La 15 iulie 2015 a fost ordonat un psihiatrie legist și examen psihologic postum. Potrivit raportului respectiv (nr. 79/15) primit la 6 august 2015, A. Safaryan nu a suferit de nicio boală mentală. Mai degrabă, ca urmare a insultelor și umilirii periodice de către colegii săi de serviciu, el a dezvoltat frustrare și depresie nevrotică datorită traumei psihologice care ar fi putut să-l inducă la sinucidere. Experții au considerat că a existat o legătură cauzală directă între acțiunile private G.G. și Junior Sergent M.H.

și A. Statul psihologic al lui Safaryan înainte de sinucidere. Ei nu au găsit nicio legătură cauzală directă între sinuciderea lui A. Safaryan și acțiunile ofițerului mandatar A.S. Două cazuri de cartuș au fost găsite la locul incidentului, ambele care au fost împușcate din pușca atribuită A. Safaryan. În timpul anchetei martorilor și acuzații au declarat că au auzit două focuri de armă la momentul incidentului. Prin hotărârea din 19 mai 2017, tribunalul de judecată (Tribunalul de Primă Instanță al Jurisdicției Generale din regiunea Syunik) a condamnat privat G.G. Agentul A.S. a fost condamnat la un an și trei luni de închisoare (inclusiv pentru aceeași infracțiune comisă în legătură cu un alt conscript), care a fost suspendat la condiție.

Cererea reclamantului pentru prejudiciu moral a fost lăsată fără a fi examinată pentru absența reglementărilor juridice relevante în fostul Cod de procedură penală. Reclamantul a apelat la argumentarea împotriva lenienței pedepselor impuse și a clasificării juridice inadecvate a acțiunilor ofițerului mandatar A.S.. El a susținut, de asemenea, că ancheta nu a explorat ipoteza de crimă și a clarifica circumstanțele legate de infligerea fracturii maxilarului inferior la două ore înainte de moartea fiului său, precum și, printre altele, Motivele pentru care a adormit în mod frecvent la datorie. La 14 decembrie 2017, Curtea Penală de Apel a acordat parțial apelul reclamantului și a condamnat Soldatul G.G.

și Junior Sergent M.H. la șase ani de închisoare. La 24 decembrie 2018 Curtea de Casație a acordat parțial recursul reclamantului și a anulat hotărârea instanței de apel în ceea ce privește mandatarul A.S. pedeapsa. La 28 martie 2019 Curtea penală de apel a stabilit cazul în vederea examinării. Rezultatul procedurii respective este necunoscut. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 2 și 13 din Convenție cu privire la moartea fiului său (a afirmat că fiul său a fost ucis) și la ineficacitatea anchetei efectuate de autoritățile interne. El se plânge, de asemenea, de absența unui mecanism juridic eficace de ridicare a acestor plângeri și de a solicita compensare pentru moartea fiului său, care a avut loc sub controlul exclusiv al autorităților.

, nr. 69517/11, §§ 88-92, 5 aprilie 2022; Hovhannisyan și Karapetyan v. Armenia , nr. 67351/13, §§ 59-63, 17 octombrie 2023; Varyan v. Armenia , nr. 48998/14, §§ 69-70, 6 iunie 2024)? A fost dreptul A. Safaryan la viață, asigurat de art. 2 din Convenția, încălcat în cazul în cauză (a se vedea § 118-23, Hovhannisyan și Nazaryan v. Armenia , nr. 2169/12 și 29887/14, §§§116 23, 8 noiembrie 2022; Varyan , citat mai sus, §§ 87-95)?

Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, a fost ancheta de către autoritățile interne în acest caz în încălcarea garanțiilor articolelor 2 și/sau 13 din Convenție (a se vedea Muradyan v. Armenia , nr. 11275/07, §§ 134-36, 24 noiembrie 2016; Ohanjanyan v. Armenia , nr. 70665/11, §§ 135-38, 25 aprilie 2023; Hovhannisyan și Karapetyan c. Armenia , nr. 67351/13, §§ 90-95, 17 octombrie 2023)? A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficient pentru plângerea sa în temeiul articolului 2 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

În special, a fost disponibil un mecanism juridic pentru stabilirea oricărei potențiale răspunderi ale funcționarilor sau organismelor de stat pentru acte sau omisiuni care implică încălcarea drepturilor fiului său în temeiul articolului 2 din Convenție și pentru a solicita compensații pentru prejudiciu moral care decurg din orice astfel de încălcare ( a se vedea Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit , nr. 46477/99 , §§§ 96 și 97 , CEDO 2002 II)? Părțile sunt invitate să informeze Curtea cu privire la evoluția cazului penal cu privire la moartea A. Safaryan din 28 martie 2019 și să prezinte exemplarele documentelor relevante. Guvernul este invitat să prezinte copiea dosarului examinării situației incidentului și a copiilor următoarelor rapoarte de experți criminaliști: examene balistice și trace (report nr. 10451503), examinare balistică (report nr. 12481503) și autopsie combinată și examinare trace (report nr. 28121503).

Published on 16 December 2024

FIFTH SECTION

Application no. 48207/19 Emil SAFARYAN against Armenia lodged on 4 September 2019 communicated on 29 November 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The case concerns the death of the applicant’s son, A. Safaryan, during compulsory military service and the ensuing investigation. A. Safaryan was performing his compulsory military service in military unit no. 49971 of the Nagorno-Karabakh armed forces (“the military unit”, situated in the “Republic of Nagorno-Karabakh”). At around 8.40 p.m. on 27 February 2015, when A. Safaryan was on watch duty in a military base guarded by the military unit, he died from a gunshot injury to his chin. On 28 February 2015 the Investigative Committee of Armenia instituted criminal proceedings under Article 110 of the former Criminal Code (incitement to suicide) and ordered an autopsy. The investigation eventually concluded that A. Safaryan had committed suicide as a consequence of the violence and humiliation to which he had been subjected before his death.

In that connection, charges were brought against Private G.G. and Junior Sergeant M.H. under Article 359 § 3 of the former Criminal Code (breach of the rules of military conduct by servicemen in the absence of a subordinate relationship between them, in the form of humiliation, bullying, beating or other acts of violence, which resulted in grave consequences). Also, Warrant officer A.S., who had beaten and insulted A. Safaryan in front of the entire personnel of the base when in charge of the given military base on 24 February 2015, was charged under Article 358.1 § 2 of the former Criminal Code (beating a subordinate or carrying out other acts of violence in respect of a subordinate, or threatening to do so, in relation to the performance of duties linked to military service).

On 5 March 2015 the report based on the results of the internal investigation into A. Safaryan’s death (ordered by the Chief of the General Staff of the armed forces of Armenia) was delivered. It established, in particular, that one of the reasons for A. Safaryan’s harassment by other servicemen was the fact that he had slept on watch duty several times. That problem had not been reported to the superiors and had not been dealt with properly. The internal investigation concluded that A. Safaryan’s death could have been prevented had there been proper supervision of the military base, psychological and pedagogical work had been carried out with the personnel and had the atmosphere of intolerance and humiliation among servicemen been eliminated.

On 8 May 2015 the autopsy report (no. 252/12) was delivered which, apart from the gunshot injury that had caused A. Safaryan’s death, revealed numerous scratches and ecchymoses on different parts of his body  some of them caused immediately before his death and others 2-3 days prior to it. A fracture discovered on the right side of the lower jaw was found to have been caused around 2 hours before the death and was considered to qualify as medium gravity harm to health while A. Safaryan had still been alive. An additional autopsy was ordered to find out, among other things, whether that injury could have resulted from the same gunshot that had caused A. Safaryan’s death. According to the ensuing expert report (no. 179/L) delivered on 22 October 2015, the given injury could not have been caused by gunfire whereas a strong punch was a possibility.

On 15 July 2015 a posthumous forensic psychiatric and psychological examination was ordered. According to the ensuing report (no. 79/15) received on 6 August 2015, A. Safaryan had not suffered from any mental illness. Rather, as a result of regular insults and humiliation by his fellow servicemen he had developed frustration and neurotic depression due to psychological trauma which could have prompted him to commit suicide. The experts considered that there had been a direct causal link between the actions of Private G.G. and Junior Sergeant M.H. and A. Safaryan’s psychological state before his suicide. They found no direct causal link between A. Safaryan’s suicide and the actions of Warrant officer A.S.

Two cartridge cases were found at the scene of the incident both of which had been shot from the rifle assigned to A. Safaryan. During the investigation witnesses and the defendants stated that they had heard two gunshots at the time of the incident. By a judgment of 19 May 2017 the trial court (First Instance Court of General Jurisdiction of Syunik Region) sentenced Private G.G. and Junior Sergeant M.H. to five years’ imprisonment. Warrant officer A.S. was sentenced to one year and three months’ imprisonment (including for the same crime committed in respect of another conscript), which was suspended upon probation. The applicant’s claim for non-pecuniary damage was left without examination for absence of relevant legal regulations in the former Code of Criminal Procedure.

The applicant appealed arguing against the leniency of the imposed sentences and the inadequate legal classification of Warrant officer A.S.’s actions. He also claimed that the investigation had failed to explore the hypothesis of murder and to clarify the circumstances surrounding the infliction of the fracture of the lower jaw two hours before his son’s death, as well as, inter alia , the reasons for him having frequently fallen asleep when on duty. On 14 December 2017 the Criminal Court of Appeal partially granted the applicant’s appeal and sentenced Private G.G. and Junior Sergeant M.H. to six years’ imprisonment. The applicant lodged an appeal on points of law against that decision. On 24 December 2018 the Court of Cassation partly granted the applicant’s appeal and quashed the appellate court’s decision as far as Warrant officer A.S.’s sentence was concerned.

On 28 March 2019 Criminal Court of Appeal set the case down for examination. The outcome of those proceedings is unknown. The applicant complains under Articles 2 and 13 of the Convention about his son’s death (he alleges that his son was murdered) and the ineffectiveness of the investigation carried out by the domestic authorities. He also complains about the absence of an effective legal mechanism to raise those complaints and to claim compensation for his son’s death, which occurred under the exclusive control of the authorities.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Do the matters complained of fall within the jurisdiction of Armenia within the meaning of Article 1 of the Convention (see Nana Muradyan v. Armenia , no. 69517/11, §§ 88-92, 5 April 2022; Hovhannisyan and Karapetyan v. Armenia , no. 67351/13, §§ 59-63, 17 October 2023; Varyan v. Armenia , no. 48998/14, §§ 69-70, 6 June 2024)? 2. Was A. Safaryan’s right to life, ensured by Article 2 of the Convention, violated in the present case (see Nana Muradyan , cited above, §§ 118-23; Hovhannisyan and Nazaryan v. Armenia , nos. 2169/12 and 29887/14, §§ 116 ‑ 23, 8 November 2022; Varyan , cited above, §§ 87-95)?

3. Having regard to the procedural protection of the right to life, was the investigation by the domestic authorities in the present case in breach of the guarantees of Articles 2 and/or 13 of the Convention (see Muradyan v. Armenia , no. 11275/07, §§ 134-36, 24 November 2016; Ohanjanyan v. Armenia , no. 70665/11, §§ 135-38, 25 April 2023; Hovhannisyan and Karapetyan v. Armenia , no. 67351/13, §§ 90-95, 17 October 2023)? 4. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 2 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?

In particular, was there available to him a legal mechanism for establishing any potential liability of State officials or bodies for acts or omissions involving the breach of his son’s rights under Article 2 of the Convention and to claim compensation for non ‑ pecuniary damage flowing from any such breach (see Paul and Audrey Edwards v. the United Kingdom , no. 46477/99 , §§ 96 and 97, ECHR 2002 ‑ II)? The parties are invited to inform the Court about the developments with regard to the criminal case concerning A. Safaryan’s death since 28 March 2019 and submit the copies of relevant documents. The Government are invited to submit the copy of the record of the examination of the scene of the incident and the copies of the following forensic expert reports: combined ballistic and trace examination (report no. 10451503), ballistic examination (report no. 12481503) and combined autopsy and trace examination (report no. 28121503).